Un rău necesar (Maggie O'Dell, #5), de Alex Kava - Recenzie

Editura: Quality Books

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 484

Anul apariției: 2007

Traducere: Ana-Maria Datcu

În Washington acționează un criminal în serie care își decapitează victimele. La mii de kilometri depărtare, în Omaha, mai mulți preoți catolici au fost omorâți în moduri care amintesc de un străvechi ritual. Iar pe Internet există un joc în care copiii abuzați sunt învățați să își omoare „online” călăii. Agentul special Maggie O'Dell se află în fața celei mai îngrozitoare provocări din cariera ei. Acesta este al cincilea volum din fenomenala serie scrisă de Alex Kava, dedicată lui Maggie O'Dell, care conține 11 volume. La noi, la Editura Quality Books, a mai apărut și primul volum din serie, Răul absolut, tot în traducerea Ana-Mariei Datcu, pe care l-am citit și, de asemenea, recenzat pe blog. Așa de rău ce-mi pare că nu a apărut întreaga serie, fiindcă nu doar că Maggie O'Dell este un personaj fascinant, dar stilul în care Alex Kava scrie este pur și simplu genial. 

⚖️ LUPTA DINTRE JUSTIȚIE & MORALITATE ⚖️

Un rău necesar este al cincilea volum din seria Maggie O'Dell scrisă de Alex Kava, care reia povestea agentei speciale FBI într-un thriller psihologic intens, unde găsirea unui criminal în serie devine mai mult decât o cursă contracronometru. Înțeleg, de altfel, de ce s-a tradus al cincilea volum și nu al doilea, cum ar fi fost firesc după primul, Răul absolut (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI) - pentru că acesta are legătură, oarecum, cu primul. Cu o intrigă complexă, explorând în continuare laturile întunecate & bolnave ale psihicului uman, cartea de față ne pune față în față cu natura crudă a răului și ne face să ne întrebăm cât de departe am fi dispuși să mergem pentru a-l stârpi de la rădăcină. „Măștile răului” se înfățișează în forme de-a dreptul diabolice, iar cartea deschide un univers în care crimele nu sunt acte haotice de violență ieșită din comun, ci sunt strategic gândite, calculate. Toate crimele oribile au în comun un element de-a dreptul macabru (care, să fiu sincer, m-a și atras în primă instanță): victimele sunt preoți catolici ale căror capete sunt trimise rudelor lor, într-un gest sinistru de satisfacție și de avertizare. Ce pare inițial o serie de crime motivate de răzbunare religioasă sau ura față de instituția bisericii, se complică semnificativ în momentul în care Maggie O'Dell descoperă că aceste cazuri sunt legate de o organizație misterioasă ce își revendică un scop „justificat” în eliminarea celor considerați „răi” din societate. De-a dreptul bolnav!

„Devenea din ce în ce mai rău. Un rău care îi intra pe sub piele, în vene, chiar și în oase. Un rău care îl va nimici dacă nu va găsi în curând o cale de a-i distruge sursa. Știa de unde vine. Avea doar nevoie de curaj să-l elimine.”

Alex Kava îmbină dinamica investigativă a crimelor în serie cu tema secretelor adânc îngropate și reușește să construiască o intrigă tensionată, în care adevărul este dezvăluit treptat, precum foițele de ceapă care se desprind una câte una, dezvăluind miezul unui rău care se ascunde poate în cele mai vizibile locuri. O vânătoare între umbre, un joc de-a șoarecele și pisica, în care niciodată nu știi cine urmărește pe cine, cine e vânătorul și cine e prada. Maggie O'Dell se regăsește în situații care o provoacă nu doar din punct de vedere profesional, ci și psihic. Ancheta o aduce pe agenta FBI față în față cu un adversar care pare să înțeleagă mecanismele întunecate ale minții cel puțin la fel de bine ca ea. Fiecare crimă odioasă este un puzzle în sine și, în același timp, o piesă a unui puzzle și mai mare - Maggie O'Dell se vede nevoită să descifreze nu doar cine este criminalul, ci și de ce acționează într-un astfel de mod. Romanul devine, astfel, nu doar un thriller clasic, ci și o modalitate prin care Alex Kava aduce în lumină motivațiile criminalilor și modul în care justiția poate fi manipulată, poate fi distorsionată și, de către unii, percepută în cu totul alte moduri decât cele clasice. 

„Un individ care e în stare să ucidă băieței nevinovați și să le încrusteze o cruce pe piept nu se oprește doar pentru că era cât pe ce să fie prins. Poate că a schimbat peisajul, dar ea știe că năravul nu se schimbă. Răul nu dispare.”

În Un rău necesar, Maggie O'Dell rămâne personajul principal. Ca agentă specială FBI, care dispune de o experiență vastă și o intuiție fină în investigație, Kava ne arată o Maggie O'Dell mai matură, dar în continuare afectată de traumele și „demonii” cazurilor anterioare. Încă hotărâtă, încă neobosită și empatică, Maggie O'Dell rămâne un personaj profund uman, care uneori se simte copleșit de greutatea și presiunea cazurilor cu care are de-a face. Un alt personaj din această carte, Michael Keller, un preot cu un trecut cel puțin ambiguu, devine o enigmă morală și, de asemenea, un suspect - un om prins între propriile păcate și dorința de a se mântui. Keller este un personaj fascinant prin prisma unei duble fațete, să spun așa - aparent devotat bisericii, dar cu secrete întunecate care îl transformă într-un suspect în ceea ce privește crimele odioase care au avut și continuă să aibă loc. Colaborarea și tensiunea dintre Maggie și Keller se reflectă într-o dinamică mult mai profundă care ridică întrebări privitoare la justiție, vinovăție și mântuire. Și aici îl întâlnim pe Nick Morelli, șeriful, iar relația sa cu Maggie O'Dell este mult mai mult dezvoltată - ceea ce adaugă cărții un substrat emoțional și profund uman, personal.

„ȘI DE CE CREZI CĂ VOI FI URMĂTORUL?

Nici un răspuns, până în acea seară. Și răspunsul l-a lovit ca un glonț în inimă.

PENTRU CĂ EU I-AM EXECUTAT PE TOȚI. IAR TU EȘTI URMĂTORUL PE LISTĂ.

Mailul avea un document atașat, lista; da, era și numele lui acolo, exact sub cel al monseniorului O'Sullivan.”

Titlul cărții este extrem de relevant pentru acțiunea acesteia. Există vreo justificare pentru a face rău? Pentru a omorî? Este răutatea justificată atunci când aceasta este comisă în numele unui „bine mai mare”? Alex Kava ridică astfel de întrebări în cartea Un rău necesar și te face să te întrebi ce înseamnă, de fapt, justiția. Poate fi aceasta coruptă, distorsionată și denaturată, poate deveni un instrument pentru a anihila răul? Chiar mi-a plăcut mult această carte, am devorat-o și nu m-am mai putut dezlipi de ea. Îmi pare nespus de rău că nu au fost traduse și celelalte volume la noi, că nu au primit mai multă atenție din partea cititorilor, deoarece sunt absolut sigur că ar fi devenit seria mea preferată. Maggie O'Dell chiar a fost un personaj pe sufletul meu, iar intrigile celor două cărți citite au fost exact ce trebuie. Mă încearcă un sentiment de tristețe știind că mă voi despărți de Maggie O'Dell și ceilalți, pentru că nu cred că îmi voi cumpăra vreodată cărțile în limba engleză - totuși, nu se știe niciodată. Momentan, mai puteți găsi cele două volume traduse la noi prin anticariate, eventual, pentru că editura nu mai există. Oricum ar fi, dacă aveți ocazia, chiar vă recomand să nu le treceți cu vederea. Chiar merită!

Alte recenzii ale cărților scrise de Alex Kava apărute și pe blog:

| Răul absolut |