Moștenirea, de Howard Linskey - Recenzie (Crime Club)

Editura: NICULESCU

Colecția: NICULESCU Fiction

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 368

Anul apariției: 2024

Traducere: Evelina Selea

Sarah nu știe multe despre mătușa ei, Evelyn. Așa că, atunci când Evie moare, Sarah este șocată când află care au fost ultimele ei dorințe. Evie vrea ca Sarah să-i moștenească averea. Dar îi pune o condiție: trebuie să prindă un criminal. Moștenirea poate fi a ei... Dacă prinde criminalul. Doar că au trecut peste 30 de ani de atunci! Un roman în care suspansul este la el acasă, cu personaje de-a dreptul grozave, răsturnări de situație și multă, multă tensiune!

📜 CÂND DEVII PROTAGONISTA PROPRIULUI ROMAN 📜

Am intrat în această lectură fără așteptări, asta fiindcă, oricum, n-aș fi avut pe ce să le consolidez - n-am mai citit nimic scris de autorul acesta. De fapt, să fiu sincer, am intrat în roman cu puține așteptări - pentru că în ultima vreme am avut rateuri & experiențe destul de neplăcute cu cărțile thriller. Așadar, am zis să-i dau o șansă, fiindcă simțeam nevoia să mai citesc ceva de genul (fiindcă a venit după o altă carte, o carte ceva mai solicitantă). Mare a fost surpriza să-mi dau seama că, odată începută lectură, nici nu am realizat cum au trecut paginile - m-am trezit citind, citind, citind, vrând mai mult și mai mult, și doar într-o repriză de citit am dat gata aproape jumătate din carte. De la bun început, Howard Linskey m-a prins într-un univers literar aparte, și nu mi-a mai dat drumul de acolo. Atât de fain ce-a fost dozat suspansul, atât de frumos ce a fost construite decorul & atmosfera cărții, încât pur și simplu am fost vrăjit de tot am citit. Iar dincolo de toate, misterul a fost unul absolut d-e-l-i-c-i-o-s!

„- (...) Vrei să spui că mă transform într-un fel de vânător de recompense pentru a prinde un ucigaș? întrebă ea înmărmurită. Presupun că este probabil periculos, din moment ce a ucis deja pe cineva.

- Autoritățile nu au putut să identifice criminalul la momentul respectiv, explică el, și nici măcar să dovedească că, într-adevăr, a fost comisă o crimă.

- Deci, de fapt, nu știi dacă a avut loc o crimă?

- Evelyn era convinsă că a avut loc. Cadavrul nu a fost găsit niciodată, dar o femeie a dispărut cu ani în urmă și nu a mai fost văzută niciodată.”

Totul începe cu o bătrână pe nume Evelyn. În deplinătatea facultăților mintale, aceasta îi lasă moștenirea (de unde și titlul cărții) nepoatei sale, Sarah. Totul frumos, Sarah are viitorul asigurat. Sau, de fapt, aproape îl are: pentru a intra în posesia moștenirii, are la dispoziție doar câteva luni pentru a dezlega un mister pe care nici Evie, autoare de romane mystery, n-a reușit să-l dezlege: ce s-a întâmplat cu prietena sa, Lucy, cu mai bine de treizeci de ani (dacă îmi aduc bine aminte) în urmă. Ne-am putea gândi că, ei bine, ce-are de pierdut? Păi, în același timp, Sarah este și ea autoare - și are un termen limită pentru următoarea carte, altfel își cam va pierde întreaga sursă de venit (și aia, deja, destul de mică). Avocatul lui Evie îi pune la dispoziție o sumă considerabilă de bani pentru a porni în această „aventură” - și, de asemenea, îi pune la dispoziție un jurnal pe care Evie l-a ținut de-a lungul copilăriei, când era prietenă cu Lucy. Și, din acest punct, se conturează întreaga acțiune care ne va fi purtat pe un drum tare, tare bizar, spre o concluzie de-a dreptul ieșită din comun și neașteptată. 

„- Eu cred că morții rămân morți. Nu cred că se ridică din morminte ca să vină să ne bântuiască, dar cred că rămân în mintea noastră, ceea ce poate să pară ca fiind același lucru câteodată.”

Cam asta-i ideea cărții - care, oricum, sună chiar promițător și ofertant. În schimb, dincolo de faptul că ideea mi s-a părut chiar una originală, și mai mult mi-a plăcut modul în care Linskey, în Moștenirea, a dar glas personajelor sale. Ah, și să nu mai zic de atmosfera cărții, ușor gotică, ușor paranormală, dat fiind că acel conac în care stătea Sarah (și în care, anterior, a stat Evie), de fapt este chiar locul în care Lucy și familia sa au crescut. Zgomote ciudate, camere misterioase, ascunzișuri secrete, și o istorie fascinantă a unei case în care, de-a lungul deceniilor, s-au petrecut extrem de multe lucruri bizare. Nu voi vorbi despre cum evoluează lucrurile și încotro se îndreaptă, fiindcă n-aș vrea să dau spoilere și nici să vă știrbesc din plăcerea de a descoperi voi lucrurile. În schimb, vă spun că dinamica e una alertă, că pe capitol ce trece suntem puși față în față cu din ce în ce mai multe secrete, din ce în ce mai multe dezvăluiri care, ei bine, nu fac altceva decât să complice și mai mult lucrurile, să-i complice și mai mult viața protagonistei noastre Sarah. Dap, chiar mi-a plăcut mult de tot cât de rapid a mers totul, cât de rapid s-a citit - și, surprinzător, pe alocuri chiar m-am amuzat și am râs. Are Sarah de-a face cu niște oameni extrem de efervescenți...

„(...) Încercă să nu se gândească la cum avea să se termine totul. Era speriată, într-adevăr, dar nu știa cum să renunțe, pur și simplu, la toate - și unde s-ar fi dus dacă ar fi făcut-o? Nu mai avea o casă și avea puțini bani, așa că plecarea ar fi fost la fel de înfricoșătoare ca și a rămâne și a încerca să afle adevărul, sperând în același timp că oamenii care voiau să o oprească, nu vor merge prea departe.”

Încă de când am terminat-o, am continuat s-o recomand absolut oricui care îmi cerea vreo recomandare thriller. Pentru că, sincer, știam că n-am cum să dau greș - chiar e un thriller fain, ofertant, bine scris, cu un mister aparte, pe alocuri emoționant & amuzant. Pentru mine, a avut chiar tot ce îi este necesar unei cărți thriller pentru a fi de succes. Poate și mai plăcut a fost faptul că, așa cum deja am menționat, chiar nu prea am avut așteptări atunci când am intrat în lectură, pentru că în ultimele luni n-am citit mai nimic care, într-adevăr, să mă dea pe spate. Bine, nici romanul de față nu este neapărat unul care te dă pe spate, dar poate nici nu și-a propus acest lucru - în schimb, printre zecile de thrillere care apar și continuă să apară, Moștenirea chiar cred că iese în evidență prin valoarea literară pe care o are. Eu vi-l recomand cu cea mai mare încredere - și v-o spune un cititor avid de thrillere, care uneori simte că a ajuns în punctul în care le-a citit cam pe toate. Și-apoi, uite, mai apare câte o carte - cum este aceasta - care îți dă speranța că, într-adevăr, încă mai există originalitate când vine vorba de acest gen. Să aveți lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții scrise de Howard Linskey, Moștenirea, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Literatură pe Tocuri, Fata cu Cartea!