Poarta timpului, de Ulysses Moore - Recenzie

Editura: RAO

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 226

Traducere: Elena Bănică

Anul apariției: 2018

Un cufăr, caiete greu de tradus, o poveste despre trei copii îndrăzneți și o serie de mistere ce trebuie descoperite prin forțe proprii, amestecând ghicitori, puzzle-uri, arheologie greacă și mitologia egipteană. Povestea a trei tineri, Jason, Julia și Rick, pasionați de aventură. Întâmplările se petrec într-o vilă din vârful unui colț de stâncă, plină de camere misterioase încuiate.

„Jason înțelesese asta imediat (...). Vila Argo era o casă mult prea mare pentru a o putea cunoaște pe toată. O casă plină de încăperi și secrete, de obiecte fascinante și misterioase. Când a privit-o pentru prima oară, a fost de parcă Vila Argo i-ar fi șoptit: nu totul este ceea ce pare, descoperă-mi secretul, Jason! Iar el acceptase provocarea.”

Cartea aceasta a fost una dintre cele mai faine surprize din acest an. Sincer, nu aveam așteptări, pentru că nu prea știam despre ce este - de fapt, după copertă, m-am gândit că e o carte pentru copii. Da, e, oarecum, dar chiar și eu am fost extrem, dar extrem de prins de poveste, încât n-am lăsat-o din mână decât după ce am ajuns la ultima pagină. Și, funny story, cică are și o continuare - urăsc, de altfel, să citesc cărți fără să știu cum are să se termine totul (insert sad reactions). Dar, ei bine, abia aștept să citesc și despre celelalte aventuri ale lui Jason, Julia și Rick, și-abia aștept să văd în ce direcție are să meargă totul. Pentru că mi s-a părut extrem, dar extrem de palpitant.

„- Nu cred că e ceva ce să vă intereseze pe voi, dar... fostul proprietar era pasionat de vechi limbaje. Avea o grămadă de cărți ce vorbeau despre scrieri pierdute, coduri și limbaje de descifrat și altele descifrate...Poate că, folosindu-vă de una dintre acele cărți, puteți descifra mesajul de pe pergament.”

Povestea e oarecum simpluță (asta până intri „în miez”). Familia Covenant se mută în goful Kilmore Cove, la o anumită Vilă Argo. Cei doi frați, Jason și Julia, pișicheri, încep de îndată să se intereseze de casa în care stau acum, încerc să afle mai multe de la Nestor, grădinarul Vilei Argo. Și totuși acesta pare că ascunde ceva. Dincolo de toate astea, o scenă episodică, în care apar un anume Manfred și o anume „miss Parfum Amețitor”, are să contureze o intrigă care, mai mult ca sigur, are să fie continuată într-un volum viitor. Trecem peste, momentan. Așa. Ideea este că Jason începe să audă zgomote ciudate, să să aibă impresia că „există fantome în această casă” - ba mai vede o umbră, ba o siluetă, se mai sting luminile, se mai aud niște zgomote. Julia îl consideră nebun și-i spune să înceteze cu cărțile pe care le citește. Totul devine (și) mai palpitant în momentul în care, la Vila Argo, apare Rick, care se-mprietenește de îndată cu cei doi frați. De-aici, încep să se întâmple lucruri destul de ciudate, aș spune, în care cei trei găsesc niște chei, încep să urmărească anumite indicii și, în cele din urmă, încerc să deschidă o ușă care este închisă destul de bine, de parcă ar spune „abia-aștept-să-mă-deschizi”.

„- Acum mă credeți? a mormăit Jason, privind simbolurile devenite deja familiare, care fuseseră ștanțate în piele. Fostul proprietar al Vilei Argo știa niște secrete. Și acum noi le scoatem la lumină. Deasupra mării, cerul tremură. Părea că furtuna dă semne că ar începe din nou.”

Nu am să spun mai multe, chiar nu are rost, dar vreau să vă spun că Poarta timpului este o carte tare antrenantă. Nu știu, citeam și parcă abia așteptam să văd ce urmează să se mai întâmple, abia așteptăm să văd dovada de inteligență  pe care o au cei trei tineri și felul în care lămuresc indiciile, felul în care descâlcesc ghemul întortocheat de cuvinte și limbi ciudate și toate celelalte. Cartea are și o parte de mitologie care mi-a plăcut foarte mult. E plină de suspans, la o adică, și felul în care s-a terminat m-a pus și mai mult pe jar - abia aștept să citesc și celălalt volum, sincer, dar am așa un talent încât mi-e greu să-mi dau seama care e următorul - de asta, de altfel, nici nu prea-mi place să citesc serii sau cărți care au mai multe volume. 

„A fost un salt în gol, în necunoscut, în mister (...). A sărit pentru că uneori, s-a gândit el, trebuie să ai curajul să sari, și atât: fără nicio altă certitudine decât aceea că faci ceea ce trebuie. A sărit pentru că avea în el curaj, determinare și o anumită doză de nebunie. Nu alegi să fii erou. Ești, și cu asta, basta.”

Un alt aspect pe care vreau să-l punctez e felul în care e redactată cartea - e pur și simplu extraordinar de plăcută, are imagini inserate, fotografii, astfel încât totul parcă e palpabil, nu doar ficțiune. Și felul în care începe cartea chiar te face să-ți pui niște întrebări. Nu prea citesc eu fantasy, dar cred că romanul lui Ulysses Moore, Poarta timpului, chiar se-ncadrează, într-o oarecare măsură, în acest gen literar. În fine, chiar vreau să citesc și celălalt volum, pentru că acesta mi-a plăcut mult, mult de tot. Și-abia aștept să văd în ce aventuri au să mai pornească cei trei tineri - Jason, Julia și Rick - pentru că, așa cum am spus, cartea se termină într-o manieră care chiar lasă loc de ceva super într-un viitor volum. Și încă mă întreb care-i faza cu acea „miss Parfum Amețitor” și acel domn Manfred. Of, e așa frustrant când nu afli totul din prima și trebuie să aștepți până la celălalt volum!

„- Că sunt luminile caselor care strălucesc în apă, de exemplu, sau lumina farului ce se reflectă pe pietrele albe ale falezei. Sau ceva mai amenințător: luminițele din Salton Cliff. Reflexe, umbre, locuri care apar și dispar: toate orașele de mare au astfel de povești, la fel cum toate poveștile marinărești spun ceva despre lumini misterioase, deasupra mării sau sub apă.”

Chiar vă recomand cu mare drag cartea, sunt sigur că v-ar fi pe plac. Este o poveste antrenantă, interesantă, plină de neașteptat, de pericol, de întâmplări bizare și greu de explicat. Mie mi-a plăcut mult, am citit-o rapid și chiar m-am bucurat de lectură - nu a fost greoaie, nu m-a solicitat, dar, în același timp, m-a antrenat și m-a prins tare în poveste. Le mulțumesc enorm prietenilor de la Editura RAO pentru acest volum, Poarta timpului, de Ulysses Moore, pe care-l puteți găsi AICI. Vă recomand să aruncați o privire pe site-ul lor, găsiți o mulțime de cărți din multe categorii literare! Să aveți spor și lecturi doar pe placul vostru!