Și-n mintea mea dansam desculță, de Olivia Zeitline - Recenzie

Editura: ACT și Politon

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 192

Anul apariției: 2019

Traducere: Mădălina-Andreea Ungureanu 

Și-n mintea mea dansam desculță (franceză, original - Et j’ai dansé pieds nus dans ma tête) de Olivia Zeitline este romanul care te va încuraja să îți urmezi visul sau măcar te va face să te simți mai aproape de el, în cazul în care te numeri printre acele „gulerașe albe” care își petrec majoritatea timpului la birou, simțind adesea un mare gol interior. Golul acela care ar trebui umplut cu ceea ce ești și simți tu cu adevărat… Eroina romanului de față face asta după un episod de burnout arătând că în viață trebuie să știm să fixăm limite foarte clare.

„Intuiția este o vibrație, o lungime de undă; ca un al șaselea simț, care se folosește de celelalte cinci: poate lua forma unei voci, a unei imagini sau senzații, a unui gust sau miros. Intuiția vorbește și prin vise. Totul poate vorbi, atât în interior, cât și în exterior, iar la final, pur și simplu știi... dar nu știi cum de ai ajuns să știi.”

Autoarea romanului, Olivia Zeitline, a studiat Dreptul însă este pasionată de artă și de dezvoltare personală. A hotărât așadar să renunțe la profesia de avocat pentru a se dedica organizării de expoziții de artă contemporană în spații culturale și creării unei reviste online (cu 10.000 de abonați), Réécrire (Să scriem din nou), dedicată artei și spiritualității. Activitatea de aici i-a adus un premiu la Golden Blog Awards, în 2013. Și-n mintea mea dansam desculță este romanul ei de debut, în care își îmbină talentele de artist, de scriitor și de consilier de dezvoltare personală.

„O sincronicitate este o cascadă de coincidențe care poate schimba cursul vieții noastre. Dacă privim viitorul ca pe o linie cauzală deja trasată, înseamnă că putem, cu toate astea, și să-l schimbăm, trimițând în univers intențiile noastre, atâta vreme cât ele sunt suficient de puternice. Ele ne vor permite să urmăm o altă linie temporală. Dintr-un anumit punct de vedere, viitorul poate modifica prezentul”.

Am citit cartea Oliviei Zeitline foarte rapid, știu doar că am început-o și-am lăsat-o deoparte doar după ce am terminat-o. Asta nu fiindcă mi-a plăcut la nebunie, nu a fost așa, ci pentru că se citește rapid și nu este deloc obositoare, solicitantă. Eu am văzut romanul ca pe o carte de dezvoltare personală, mai mult (asta și face, de fapt, Charlotte, personajul principal - de-a lungul romanului, aceasta se dezvoltă, devine - și, de fapt, romanul lui Zeitline este un fel de bildungsroman, cum se zice, în care personajul principal ajunge să se cunoască mai bine, se privește lăuntric și-și dă seama ce vrea, de fapt, de la această viață. Eu nu prea sunt obișnuit să citesc cărți de non-ficțiune din această tagmă (da, citesc cărți care nu-s în categoria celor de ficțiune sau beletristică, dar majoritatea sunt cărți științifice, cred că știți). Romanul de față mi-a fost puțin inaccesibil din acest punct de vedere, deoarece nu eram obișnuit. Totuși, dat fiind faptul că Olivia Zeitline este și consilier de dezvoltare personală, amprenta s-a făcut simțită în această carte.

„Îngerii ne iau de mână când dansăm, ne duc cu ei în vârtejul existenței, dar rolul lor este acela de a ne readuce întotdeauna la viață.”

Pe scurt, Și-n mintea mea dansam desculță este o carte despre puterea propriei ființe, a propriilor gânduri. Este despre oamenii cu care ne înconjurăm, despre alegerile pe care le facem și care ne duc într-un anumit punct. Este despre greșelile din care (nu) învățăm, despre adevărurile pe care trebuie să le acceptăm. Este despre a merge mai departe și despre a învăța că viața este frumoasă, așa cum este, cu bune și cu rele, cu rele și cu bune. Este despre a fi sinceri cu noi, de a privi înlăuntrul nostru și de a ne asculta cât mai bine. Atunci când ni se închide o ușă în nas, poate ni se întâmpla asta doar pentru că o altă ușă, mult mai primitoare, ni se va fi deschis. Este despre a vedea partea plină a paharului și despre a crede în puterile noastre. Mi-a plăcut, din acest punct de vedere, evoluția lui Charlotte. Mi-au plăcut mult și relațiile de prietenie, jovialitate, relațiile de dragoste pe care le-a avut - fiecare dintre acestea și-a pus amprenta asupra personalității și devenirii ei spirituale. Și totuși n-am fost prea convins, în cele din urmă. Nu știu cum funcționează acest tip de literatură - cu siguranță, drept să fiu, nu e pentru mine, deoarece nu e ceea ce aș citi cu precădere. Dar nu spun că o astfel de carte, la momentul ei, nu poate face bine. Dimpotrivă.

„Fiecare vede lumea din perspectivă lui, iar ceea ce se potrivește unuia nu i se potrivește neapărat și celuilalt. Cu cât respectăm mai mult adevărul fiecăruia, cu atât mai mult îl vom respecta pe al nostru.”

Am citit această carte în sesiune - o carte ușoară, plină de cugetări și trăiri. Mi-a plăcut că nu m-a solicitat, sincer, și că a fost destul de scurtă. Mi-a plăcut, de asemenea, să fiu un spectator al devenirii sociale, emoționale și spirituale lui Charlotte. Sincer, cred că uneori e bine să auzi - iarăși - ceea ce deja știi. Pentru că Olivia Zeitline a fost despre acele, cum să să le spun, clișee, pe care mulți dintre noi le consideră banale, nu știu cum să zic - dar este vorba de a realiza, într-adevăr, faptul că suntem - for real - capabili de orice lucru, atât timp cât știm ce vrem, atât timp cât muncim pentru asta. Sau, de fapt, uneori trebuie doar să lăsăm lucrurile să se așeze de la sine, în ritmul lor firesc (oricât de greoi, poate, ar fi). Charlotte este o dovadă de putere, deși e dominată de frici, de nesiguranță - atât timp cât își ascultă vocea interioară, atât timp cât meditează asupra alegerilor pe care le face, cu siguranță va ajunge la desăvârșirea propriei sale ființe. Și-atunci, abia atunci, va fi împlinită!

„Tot ce trăim în exterior oglindește ceea ce se află în interior. Astfel, persoanele sau situațiile negative ne înfățișează propriile noastre gânduri negative. Adesea, aceste gânduri provin din experiențele noastre trecute, înmagazinate în subconștient. Amintirile acestea creează credințe false și frici care ne fac să vedem realitatea în mod distorsionat, să ne considerăm victime ale realității. Îl acuzăm pe celălalt în loc să ne asumăm responsabilitatea pentru tot ceea ce ni se întâmplă, rămânem înlănțuiți în nemulțumirile noastre, iar viața noastră se blochează”.

Vă recomand cu drag romanul Și-n mintea mea dansam desculță dacă vreți să citiți ceva inspirațional, dacă vreți să fiți martori la o poveste întru devenirea cuiva. Repet, eu nu sunt fan al acestei categorii literare, dar asta nu înseamnă că nu e o carte bine scrisă. Pur și simplu nu e genul meu și nu aș alege-o în detrimentul unei cărți de ficțiune sau beletristică. Da, cartea are o poveste, are personaje, are o intrigă, în cele din urmă, dar este de la sine înțeles registrul în care Olivia Zeitline și-a încadrat povestea. Și e normal, după cum am zis, deoarece Olivia Zeitline e consilier de dezvoltare personală! Mulțumesc tare mult prietenilor de la ACT și Politon pentru această carte. O puteți găsi AICI. De asemenea, vă recomand cu mare drag site-ul lor, găsiți o mulțime de audiobook-uri și cărți care cu siguranță v-ar fi pe plac. S-aveți lecturi frumoase și cu spor!