Alias Grace, de Margaret Atwood - Recenzie

Editura: Corint

Anul apariției: 2020

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 672

Traducere: Nicoleta și Florin Irimia

„Dac-ar fi să fim judecați pentru toate gândurile noastre, atunci cu toții am sfârși în ștreang.”

Margaret Atwood (născută în 1939) este cea mai cunoscută scriitoare canadiană, autoare a peste 35 de volume de proză, poezie şi eseuri critice, traduse în zeci de limbi. A scris romane (Alias Grace, Povestea cameristei, Ochi-de-pisică, Oryx şi Crake, Asasinul orb, Femeia comestibilă etc.), volume de proză scurtă (Dancing Girls and Other Stories etc.) şi de poezii (The Circle Game, Interlunar, Morning in the Burned House, Eating Fire: Selected Poetry etc.), precum şi literatură pentru copii. Printre numeroasele premii care i-au fost acordate se numără Booker Prize, The Governor General’s Award, Giller Prize, Premio Letterario Internazionale Mondello, Toronto Book Award, Sunday Times Award for Literary Excellence, Premio Príncipe de Asturias de las Letras. Este membră a Societăţii Regale din Canada, i s-a conferit Ordinul Norvegian al Meritului Literar şi titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor al Franţei. În prezent locuieşte la Toronto.

„Haimanalele și ticăloșii se găsesc pe toate drumurile, doar că folosesc un alt fel de limbă ca să-și scuze faptele.”

Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violență fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice și faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai șaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală și condamnată la închisoare pe viață. Dar este, de fapt, Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeiești, o adevărată ucigașă sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui complice violent?

„Era o ființă timidă, ezitantă, slabă și fragilă, ceea ce mă enerva. Aș fi vrut să fie mai puternică, ca să nu fie nevoie să fiu eu pentru ea.”

Acesta a fost primul meu contact cu literatura „atwoodiană”, primul meu contact cu autoarea canadiană, una dintre cele mai apreciate voci literare ale acestui secol. Și, sincer, am auzit de ea extrem de des și extrem de mult, și nu cred că este cititor care să nu fi auzit, vreodată, de Margaret Atwood. Poate din prisma ecranizărilor cărților ei - Povestea slujitoarei, spre exemplu -, sau ca figură reprezentativă a literaturii feministe. Eu am vreo trei cărți scrise de ea în bibliotecă, și mulți ani, chiar mulți, m-am ferit din a o citi. Habar nu am de ce, pentru că mereu am fost intrigat de această autoare. Până la urmă, mi-am făcut curaj și m-am hotărât să citesc Alias Grace, asta nu ca să văd serialul (care mi-era recomandat de toată lumea; și pe care, de altfel, l-am și văzut), ci ca în sfârșit să mă pot pronunța în ceea ce privește subiectul „Margaret Atwood”. Ei, bine, deși am citit această carte, pot spune deja de pe-acum că, într-adevăr, Atwood o mare scriitoare. Pentru mine, cartea aceasta a fost una completă, pur și simplu, o carte desăvârșită, complexă, care a avut efectiv de toate: o intrigă genială, personaje memorabile, schimbări de situație neașteptate, profunzime și emoție, un discurs narativ impecabil, un simbolism aparte, puțin ezoterism, o psihologie anume, ceva dark care s-a făcut simțit în anumite puncte cheie ale acțiunii și un sfârșit cu totul și cu totul neașteptat. Deci, repetându-mă, o carte efectiv perfectă!

„Bărbații ca el nu sunt nevoiți să curețe în urma lor. În schimb, noi trebuie să curățăm nu numai în urma noastră, ci și dintr-a lor.”

Mi-a spus foarte multă lume că Atwood a scris cărți mult mai bune. Ei, bine, am stat și m-am întrebat, ce-ar putea fi mai bun decât atât? Cum poate ceva prin excelența unei asemenea scriituri să fie și mai bun? Habar n-am. Poate-s ușor de impresionat, nu știu, dar mie mi s-a părut că această carte a fost excelentă, una dintre cele mai bune citite vreodată. Pur și simplu citeam și nu mă puteam desprinde din atmosfera cărții, pentru că Atwood își țesea pânzele narative nu doar în jurul personajelor sale, ci și-n jurul meu, cititorul din afara cărții: am simțit că-ncep să fiu martor la tot ceea ce povestește Grace, mă simțeam fizic lângă ea - da, poate sună bizar, dar are Atwood un stil narativ atât de convingător -, simțeam că iau parte la toate ședințele de psihanaliză a doctorului Jordan. Sincer, mi s-a părut un roman de o anvergură fantastică și de o complexitate colosală. Și, Doamne, modul în care scrie Atwood este incredibil - o scriitură puternică, profundă, feministă, dură și totuși rafinată și elegantă; are ceva aparte pe care nu-l pot numi, ca cititor, dar pe care, tot ca cititor, îl pot simți. Deși este o carte de o întindere destul de mare - aproximativ șapte sute de pagini - credeți-mă că nici nu știu cum am trecut prin ele. Știu doar că citeam, citeam și nu mă mai puteam opri, voiam mai mult și mai mult. Iar atunci când am ajuns la final, atunci când am citit ultima pagină, mi-am zis, ok, și-acum eu ce fac? Ce să cred? Repet, sfârșitul mi s-a părut exact ce trebuie, deoarece a încheiat povestea într-un stil care lasă locul interpretărilor, ceea ce sporește și mai mult interesul cititorului.

„Era o femeie frumoasă. Mărul frumos înăuntru-i viermănos. Nimeni nu a putut ghici vreodată ce-i cocea mintea în spatele chipului ei calm.”

Faptul că a fost inspirat din fapte reale m-a intrigat și mai mult, sincer să viu. Mi se pare extrem de interesant să-ți croiești opera în jurul unui anumit adevăr istoric, social; mi se pare de asemenea că necesită o atenție destul de mare la detalii și că presupune un anumit angajament față de situația abordată - evident, o integrezi într-o formă fictivă, în conformitate cu stilul tău scriitoricesc și literar, dar cred că trebuie și să păstrezi rigorile impuse de „adevărul adevărat”. Și să construiești o poveste cu-atâta măiestrie, să fii un păpușar talentat în spatele scenei, care-și poartă personajele (cândva, poate, oameni adevărați) într-o asemenea poveste, o poveste dark, complicată, încâlcită, în care habar n-ai ce să crezi și ce nu - ei, bine, mi se pare că asta este într-adevăr un simptom al talentului înnăscut. Cartea asta mi-a deschis o poftă extraordinară de a mai citi Atwood; așa cum v-am zis, mai am acasă câteva cărți scrise de ea, dar încă așteaptă - trebuie, înainte de toate, să simt chemarea aceea de care deseori vorbesc: poate unele cărți nu trebuie citite decât la momentul potrivit, decât atunci când, în sfârșit, le-a venit momentul (și sunt sigur că știți la ce mă refer). Alias Grace chiar a căzut la momentul potrivit, și mi-a plăcut la nebunie; chiar dacă nu știu în ce gen s-o încadrez (o fi thriller, o fi dramă, o fi crimă, habar n-am), eu totuși consider că este o carte desăvârșită, care are de toate și, astfel, reușește să scape dintr-o încadrare riguroasă într-un anumit gen. Chiar este o carte care, mie unul, mi-a oferit de toate: tot ce simt c-ar trebui să-mi ofere o carte pentru a o considera într-adevăr genială și memorabilă. Personaje puternice, o acțiune complexă, o intrigă în jurul căreia s-a construit o poveste genială, întorsături de situație, pasaje și fragmente profunde și puternice, emoționante, introspecție, feminism, eleganță și rafinament, și o analiză psihologică convingătoare.

„Singurătatea, la femei, e precum foamea unui câine.”

Chiar mi-a plăcut, deci, fără frică, v-o recomand cu mare drag. După cum am spus, nu se încadrează într-un anumit gen, mi se pare a fi o carte, cum să zic, multilaterală. La fel de bine cum ar putea fi thriller, poate fi și o carte psihologică genială, dar și o dramă impactantă. Vă recomand cu mare drag și serialul, pentru că l-am văzut și urmărește întocmai acțiunea romanului - chiar m-am bucurat că o carte atât de bună a fost valorificată într-un serial la fel de bun (sau, în fine, mini-serie, ce-o fi ea). Voi ați citit ceva scris de Atwood? Dacă da, sunt tare curios care-ar fi recomandările voastre. Le mulțumesc mult de tot prietenilor de la Editura Corint pentru această carte, Alias Grace, pe care o puteți găsi AICI. Să aveți parte doar de lecturi faine și cu spor, dragi cititori!