Ce ne spune fizica despre lume, de Jim Al-Khalili - Recenzie

Editura: Humanitas

Colecția: Știință

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 184

Anul apariției: 2022

Traducere: Vlad Zografi

Jim Al-Khalili (n. 1962) este profesor de fizică teoretică la Universitatea din Surrey, Marea Britanie. Pe lângă cariera de cercetare în fizică nucleară, s-a dedicat popularizării științei prin articole, cărți, emisiuni radio și TV, devenind una dintre cele mai cunoscute persoane publice din Marea Britanie care prezintă publicului larg cercetările actuale din fizică și cosmologie. Pentru activitatea de popularizare a științei a fost distins cu Medalia Hawking pentru Comunicare Științifică, Premiul Faraday și Medalia Kelvin. Între cărțile sale amintim: Nucleus: A Trip into the Heart of Matter, Quantum: A Guide for the Perplexed, Paradox: The Nine Greatest Enigmas in Science și The World According to Physics. A editat, de asemenea, volumul Extratereștrii. Ce spune știința despre viața în univers (Humanitas, 2020). La Editura Humanitas, tot în traducerea lui Vlad Zografi, a apărut și cartea Găuri negre, găuri de vierme și călătoria în timp (2021). 

„Aș spune că fizica ne oferă instrumentele pentru a înțelege întregul univers. Studiul fizicii e o căutare a explicațiilor, dar pentru a urma această căutare, trebuie să punem întrebările potrivite, lucru la care filozofii se pricep foarte bine (...). Gândindu-ne la ceea ce deocamdată nu știm, ne putem gândi la calea cea mai bună de a afla.”

Nu-i o sarcină simplă să oferi publicului larg, fără a te folosi de ecuații, o perspectivă de ansamblu asupra fizicii moderne. Cu talentul său de comunicator al științei, Jim Al-Khalili reușește să sintetizeze în mod intuitiv rezultatele la care am ajuns în trei domenii fundamentale din fizică – relativitatea, teoria cuantică și termodinamica –, pentru a ajunge la întrebările rămase deocamdată fără răspuns privind, de pildă, natura materiei și energiei întunecate, inflația cosmică sau semnificația mecanicii cuantice. Dincolo însă de tratarea acestor subiecte (adesea și din unghi filozofic), cartea lui Jim Al-Khalili este o lecție despre felul în care se dezvoltă știința, despre modestie, onestitate și discernământ. Este, așa cum spune autorul de la bun început, o odă închinată fizicii.

„Numeroasele întrebări pe care ni le-am pus în cursul istoriei sunt cele care ne-au oferit o imagine tot mai precisă asupra lumii.”

„Condiția umană e fără măsură de generoasă. Am inventat arta, poezia și muzica; am creat sisteme religioase și politice; am edificat societăți, culturi și imperii atât de bogate și complexe, încât nici o formulă matematică nu le va putea vreodată conține. Dar dacă vrem să știm de unde venim, unde s-au format atomii din corpul nostru – acele întrebări «de ce?» și «cum?» ale lumii și universului în care trăim –, atunci fizica este calea către adevărata înțelegere a realității. Iar cu această înțelegere ne putem rândui lumea și destinul.“ — Jim Al-Khalili

„Nu este oare rostul fizicii să descrie lumea? Fără interpretarea ecuațiilor și simbolurilor ei, mecanica cuantică e doar un cadru matematic care ne permite să calculăm și să prezicem rezultatele experimentelor. N-ar trebui să fie de-ajuns. Fizica ar trebui să explice ce ne spun rezultatele noastre despre cum e lumea în realitate.”

Nu este prima carte scrisă de acest autor, Jim Al-Khalili, pe care o citesc. Tot de la el am mai citit și Găuri negre, găuri de vierme și călătoria în timp, deci știam în ce mă bag. Și când spun că „știam în ce mă bag”, mă refer la faptul că mă așteptam să am parte de o fascinantă călătorie în lumea fizicii, cu tot ce înseamnă ea: teorii, descoperiri, experimente, modele, mecanisme și foarte, foarte multă imaginație, muncă, devotament și pasiune. Ador, pur și simplu, cum reușește autorul să-și țină captiv cititorul, deși, în esență, mulți ar putea considera foarte plictisitor domeniul fizicii. Ce-i drept, da, și eu am căzut în capcana de a crede că fizica este plictisitoare, probabil din cauza faptului că, pe timpul școlii și al liceului, într-adevăr, n-am avut nicio înclinație spre acest domeniu. Totuși, odată cu trecerea timpului, de când am început să citesc cărți de nonficțiune, mi-am dat seama de un lucru: a fi generalist, într-o lume minimalistă, este soluția ideală pentru a putea înțelege mult mai bine cum funcționează lumea. Că, până la urmă, despre asta este și vorba, nu? Încercarea continuă, insistentă chiar, de a înțelege lumea. Oare cât de departe am ajuns în descoperirea și înțelegerea ei, și cât drum mai avem de parcurs până când vom putea spune, într-adevăr, că știm ceva cert despre ceea ce ne înconjoară?

„Pentru a rezuma, nu putem spune că avem o veritabilă teorie a tot ce există, și nici că știm cum să aducem laolaltă mecanica cuantică și relativitatea generală. Avem în schimb teorii-candidat care par compromițătoare, dar multe întrebări rămân fără răspuns.”

Ce-i drept, de-a lungul timpului oamenii de știință au făcut descoperiri magnifice în domeniul fizicii. Iar cartea aceasta prezintă, deși foarte pe scurt, dar în mod esențial, ce ne învață fizica atunci când vine vorba de lumea în care trăim: pornind de la spațiu și timp, trecându-ne prin energie și materie, legile lumii cuantice, termodinamica, săgeata timpului și unificare, Jim Al-Khalili, într-un limbaj foarte accesibil, pe înțelesul tuturor, reușește să ne livreze măcar o mică parte din fascinantele taine ale fizicii și modul în care, de fapt, aceasta guvernează lumea în care trăim. Bineînțeles, n-am să pot face o recenzie tipică acestei cărți fiindcă, în esență, este o carte de nonficțiune. Dar vă pot spune pentru a găsi această lectură interesantă și chiar relevantă, nu trebuie să fiți pasionați de domeniu, inițiați în el, să cunoașteți deja anumite teorii și principii sau alte chestii de acest gen. De fapt, Jim Al-Khalili vorbește pe înțelesul tuturor, chiar dacă, așa cum se-ntâmplă întotdeauna, mereu ajungi să-ți prinzi urechile când vine vorba de un anumit lucru (încă mă bate, să zic așa, domeniul fizicii și mecanicii cuantice). Totuși, asta nu înseamnă că nu ador, pur și simplu, fiecare nou lucru pe care îl aud, fiecare experiment care-mi este înfățișat, cap-coadă, și a cărui rezultate duc la concluzii uimitoare. Aș putea spune, de fapt, că ador știința, tocmai din acest motiv activez și într-un domeniu specific.

„Vom ajunge oare vreodată la înțelegerea deplină a realității, sau vom decoji la nesfârșit straturi succesive pentru a găsi dedesubtul lor adevăruri tot mai profunde? A doua variantă s-a adeverit până acum. Mai întâi, am descoperit că totul e alcătuit din atomi, apoi că atomii înșiși sunt alcătuiți din electroni și nuclee. Mai târziu, am sondat nucleul pentru a descoperi că e alcătuit din protoni și neutroni, compuși, la rândul lor, din cuarci, care sunt manifestări ale câmpurilor cuantice - sau, poate, sunt minuscule corzi vibrând în dimensiuni suplimentare. Oare vom ajunge vreodată la capăt?”

Mereu am avut o înclinație deosebită spre științele exacte, chiar dacă, în esență, literatura se încadrează într-un registru umanist. Cred că, în cele din urmă, un om de știință înzestrat este unul care are capacitatea de a-și imagina lucruri, de a extrapola situații, de a-și pune întrebări dintre cele mai neașteptate, de a vedea pattern-uri acolo unde par să nu existe. Sau, dimpotrivă, de a gândi ”out of the box”, în încercarea de a găsi cele mai viabile teorii. Într-un capitol, de fapt, autorul abordează și ideea de „a gândi ca un fizician”, precum și utilitatea și viitorul fizicii. Într-adevăr, de-a lungul timpului s-au făcut numeroase descoperiri care au schimbat și revoluționat dinamica lumii în care trăim, modul în care înțelegem ceea ce ne înconjoară. În schimb, poate toate sunt abia la început, fiindcă între lucrurile pe care le știm și cele pe care nu le știm există un Univers al posibilităților. Poate ultimii o sută de ani nu au făcut altceva decât să pună baza altor descoperiri și mai revoluționare. Până la urmă, roadele din vârful pomului își datorează dulceața rădăcinilor din pământ, nu?

„Istoria științei e plină de învățăminte trase din greșeli, noi ipoteze și teorii înlocuindu-le pe cele vechi pe măsură ce înțelegem mai bine natura sau dispunem de noi dovezi empirice.”

Ce ne spune fizica despre lume este o carte pe care o recomand oricui și care îmi îmbogățește extraordinar de mult colecția de cărți prețioase din categoria nonficțiune. După cum am spus, este scrisă într-un limbaj accesibil, general, astfel încât poate fi înțeleasă de către oricine. Eu, într-adevăr, cunosc deja anumite lucruri, motiv pentru care am regăsit această carte ca fiind, în principal, chiar pentru persoane care nu au avut contact (atât de des) cu lucruri legate de fizică. În schimb, asta nu înseamnă că n-a fost un prilej deosebit de bun de a afla, evident, lucruri noi, sau de a-mi reactualiza anumite cunoștințe. Nu voi mai spune altceva în afară de faptul că, de când am început să citesc nonficțiune (în esență, cărți de știință și de popularizare a științei), simt că, din punct de vedere cultural, m-am îmbogățit deosebit de mult: știu mult mai multe, verific deseori noutățile din lumea științei, citesc articole de specialitate și, în esență, îmi place să știu tot mai multe. Îmi clădesc viziunea de generalist și, încetul cu încetul, simt că pot avea discuții mult mai complexe, mult mai serioase, mult mai educative. Din acest punct de vedere, unor cărți de acest gen le datorez mare parte din ceea ce însemn și știu!