Crimele din Barintown, de George Arion - Recenzie (Crime Club)

Editura: Crime Scene Press

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 368

Anul apariției: 2022

George Arion s-a născut în 5 aprilie 1946 la Tecuci. Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din București – 1970. În prezent este Director general al S.C. Publicațiile Flacăra S.A., Președintele Fundației „Premiile Flacăra” și Președinte al Romanian Crime Writers's Club. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul la două filme polițiste (Enigmele se explică în zori, 1989, Atac în bibliotecă, 1992) și la serialul TV Detectiv fără voie (2001). Autor al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste. Proză mystery & thriller: Atac în bibliotecă – 1983, Profesionistul – 1985, Trucaj – 1986, Pe ce picior dansați? – 1990, Crimele din Barintown – 1995, Nesfârșita zi de ieri – 1997, Detectiv fără voie (integrala Andrei Mladin) - 2001, Camelonul – 2001, Anchetele unui detectiv singur – 2003, Spioni în arșiță – 2003, Necuratul din Colga – 2004, Crime sofisticate – 2009, Fortăreața nebunilor – 2011, Sufocare – 2012, Insula cărților – 2014, Însoțitorul lui Iisus – 2016. Cărțile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă și macedoneană. A fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985, 1995, 1999). Cetățean de Onoare al orașului Tecuci. În 2013, Asociația Națională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare.

„Mă ridic din fotoliu și m-așez la masa unde e un teanc de coli albe. Aici m-așteaptă personaje, întâmplări, intrigi. Aici scrutez ființa umană și mă-nduioșez de măreția ei - câteodată, și alteori mă scârbesc. Indiferent ce planuri clocesc cele două jeguri, aici e locul meu, până la sfârșit: în fața mașinii de scris.”

„Barintown este un oraș mai aproape decât ați crede, e la o azvârlitură de băț. Important e să descoperi o cale de acces în el, așa cum am descoperit eu, o poartă de intrare, aidoma unei „găuri de vierme“, prin care mă strecor câteodată într‑o ambianță plină de farmec, unde se petrec evenimente surprinzătoare, demne de cunoscut și de înregistrat pentru posteritate. Dacă nu găsiți o posibilitate de a-l cunoaște direct, bizuiți-vă pe ceea ce vă relatez eu. Asemenea unui cronicar obiectiv, de fiecare dată încerc ca însemnările mele despre Barintown să fie cât mai conforme cu întâmplările din acest spațiu magic.” - George Arion

„Am schimbat câteva păreri, am răsfoit fiecare câteva cărți încercând să găsim lecturi potrivite pentru starea noastră de spirit - n-am găsit, totul ni s-a părut fad, fumat, fără har - și ne-am dus la culcare. Patul era larg, cu așternuturi care miroseau a proaspăt, a poiană de munte. Ne-am întins cu voluptate și mi-am sărutat pe frunte soția înainte de a stinge lumina.”

Cu cât citesc mai multe cărți scrise de domnul George Arion, cu atât îmi dau seama că, într-adevăr, avem scriitori de calitate ai acestui gen: literatura polițistă, thriller, crime. Mamă, mamă, și cât mi-a plăcut volumul de față (care, de fapt, este o reeditare a cărții publicate în 1995), atât de mult încât nu m-am putut desprinde de el și l-am dat gata într-o singură zi. Cuprinzând 45 de texte de scurte dimensiuni, povestiri polițiste (în esență, dar aș adăuga că, după părerea mea, povestirile acestea sunt mult mai complexe și nu „doar polițiste și atât”), cartea Crimele din Barintown te surprinde prin mister, suspans, prin teroare și un sentiment acut de neliniște. Să nu mai vorbim despre faptul că autorul reușește să creeze personaje memorabile în doar câteva pagini, astfel că după ce termini de citit o povestire, stai și te întrebi încotro i-o va lua viața, care-s lucrurile care i se vor așeza de acum înainte. Pentru că, zic eu, la George Arion personajele nu sunt doar actori a căror viață „se termină” după ce termini povestea, ci continuă mult, mult după ce ai terminat-o. Implicit, te-ntrebi ce se va mai întâmpla cu ei, de ce au fost nevoiți „să plătească” chiar atât de mult...?

„De-abia acum înțeleg totul. Îl și văd cum își freacă mâinile de bucurie. Planul lui devine fără cusur din moment ce, peste mormântul celor două victime ale sale, îngropate adânc în pământ, se toarnă pentru totdeauna un strat gros de beton, iar peste el se așterne asfaltul noii șosele care leagă orașul de ocean.”

Îmi place, chiar îmi place mult cum scrie George Arion. Știam deja după primele trei cărți că îmi place, dar acum am certitudinea că n-a fost o simplă senzație. Scrie foarte bine, atent, structurat, știe încotro își îndreaptă personajele, știe ce putere au cuvintele și cum să-și înzestreze „eroii” cu trăsături dintre cele mai reale. Nu de alta, dar avem parte de o paletă complexă & efervescentă de personaje: oameni corupți, găști, gang-uri, găinari, ratați, mincinoși, infideli. După părerea mea, fiecare „o are de plătit” în această carte, nimeni nu scapă nepedepsit - într-o formă sau alta -, și fiecare își trage foloasele după ceea ce a făcut în trecut. Pe scurt, nene, nu poți scăpa de ceea ce însemni. Pur și simplu, George Arion va găsi ac de cojocul tău, așa că mult succes în a te ascunde. Și cel mai mult mi-a plăcut faptul că, de cele mai multe ori, aceste „repercursiuni” se arată în formele cele mai originale (povestea cu răpirea, dragostea interzisă, fiul și tatăl m-a mișcat cel mai tare). Pe scurt, omul acesta este un geniu, și nu pot să nu-i apreciez talentul evident, tradus printr-un „portofoliu literar” de zile mari!

„Le-am lăsat în continuare norocul să creadă într-o făptură gingașă, blândă, apropiată de semenii ei, o adevărată minune a naturii umane, pe care însă o mână criminală a otrăvit-o în seara unei premiere, lăsându-ne pe toți mai săraci, mai fără sprijin, dar cu nădejdea apariției unui alt idol care să ne mângâie când ne simțim singuri, neîmpliniți, fără putere.”

Chiar dacă vorbim despre povestiri scurte, nu am cum să nu apreciez faptul că autorul reușește să-i livreze cititorului un adevărat tur de forță. În doar câteva pagini, ai parte de o poveste atât de intensă de parcă ai citi ultimele pagini ale unui thriller de peste patru sute de pagini - știți ce zic, așa-i? Cu acțiunea bine dozată, urmărind un scenariu bine pus la punct, George Arion, în Crimele din Barintown, îi dă cititorului ocazia de a sta față în față cu povești dramatice, emoționante, tensionate, dure, pline de suspans, povești „criminale” (la propriu), dar în care mereu se va face dreptate. Barintown este „purgatoriul”, locul în care nu există cale de scăpare. Dacă vă atașați de cineva, eu zic să vă gândiți de două ori înainte de a o face și să vă reconsiderați compasiunea - fiindcă, în cele din urmă, nimic nu este ceea ce pare, și chiar și cel mai angelic chip, cel mai servibil om, cel mai respectos, ascunde demoni interiori care se fac auziți în cele mai neașteptate momente. Care ies la iveală și fac prăpăd, lăsând în urmă doar întrebări care, deseori, mai bine nu și-ar fi găsit niciodată răspuns.

„(...) Tot ce mi se întâmpla mi se părea imposibil. Cine mai putea să știe de modul în care am omorât-o pe Helen? Sau eram pradă unui delir care nu se mai sfârșea?”

Cu o imaginație bogată, efervescentă, direcționată în special pe povestiri polițiste, cu un suspans aparte și intrigi dintre cele mai originale, George Arion dă viață poveștilor sale, dă viață personajelor sale. Nici măcar o secundă nu am simțit că ar fi anumite lucruri forțate, că nu mă satisface o anumită direcție în care au luat-o lucrurile. De fapt, la majoritatea poveștilor sfârșitul a fost cel care, să zic așa, m-a dat pe spate. Concluzia, „substratul” întregii povești, gândurile personajelor, cât de neașteptat a fost totul. George Arion are acest talent, și dincolo de el stă caracterul unui om pentru care literatura a devenit, deja, un stil de viață susținut. Abia aștept să mai citesc și alte cărți scrise de autor, fiindcă reușește să îmi ofere o doză fascinantă de literatură pur polițistă, și-mi amintește de începuturile mele de cititor ahtiat, când dădeam gata cărțile nordicilor. Știu că avem autori de calitate, autori inteligenți, care scriu cu suflet și cu talent, iar George Arion stă drept dovadă. Dacă sunteți fani ai genului - și chiar dacă nu sunteți - vă recomand cu mare încredere Crimele din Barintown! Dați-vă șansa de a citi ceva bun, ceva intens și deosebit de bine scris!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui George Arion, Crimele din Barintown, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut recenzii la acest volum: Anca și cărțile, Cărțile mele și alți demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe tocuri, Ciobanul de azi, CiteștE-MI-L, Fata Cu Cartea, Pălărisme!