Misery, de Stephen King - Recenzie

Editura: Nemira

Colecția: Armada

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 356

Anul apariției: 2020

Traducere: Oana Dușmănescu

Stephen King este autorul-fenomen a peste 60 de cărți, devenite bestselleruri internaționale. Printre cele mai recente titluri ale sale se numără Billy Summers (Armada, 2021), Later (Mai târziu, Armada, 2021), The Institute (Institutul, Armada, 2020), If It Bleeds (Un strop de sânge, Armada, 2022), The Outsider (Străinul, Armada, 2019), Sleeping Beauties, scrisă împreună cu fiul său, Owen King (Frumoasele adormite, Armada, 2018), și seria BILL HODGES: Mr. Mercedes (Nemira, 2015) – recompensat cu Edgar Award for Best Novel, Finders Keepers (Ce-am găsit al meu să fie, Nemira, 2017) și End of Watch (Mort la datorie, Nemira, 2018). Romanul său 11/22/63 (J.F.K. 22.11.63, Armada, 2020) a fost inclus în top 10 cele mai importante cărți ale anului 2011 de publicația The New York Times Book Review și a câștigat Los Angeles Times Book Prize. Cărțile sale cult – seria The Dark Tower (Turnul întunecat, Nemira, 2019), romanele It (Nemira, 2018), Pet Sematary (Cimitirul animalelor, Armada, 2019) și Doctor Sleep (Armada, 2019) – au stat la baza unor ecranizări celebre, iar It este astăzi filmul horror cu cel mai mare succes de casă din toate timpurile. Stephen King a primit PEN America Literary Service Award (2018), National Medal of Arts (2014) și National Book Foundation Medal for Distinguished Contribution to American Letters (2003). Trăiește în Bangor, Maine, împreună cu soția lui, scriitoarea Tabitha King.

„Oare Annie se gândise la ce va urma când mașina lui va fi găsită?

E posibil să se fi gândit. Era nebună de legat, dar asta nu însemna că era proastă.”

Scriitorul de succes Paul Sheldon crede că a scăpat, în sfârșit, de Misery Chastain – protagonista foarte populară a ciclului său de romane de dragoste. Într-o mișcare de carieră controversată, Paul tocmai a ucis-o pe Misery, ca să-și lărgească orizontul creativ. Dar o asemenea schimbare nu poate rămâne fără consecințe. După un accident de mașină aproape fatal, scriitorul rămâne imobilizat și se află la mila salvatoarei lui, care promite să-l readucă la viață – cea mai înfocată fană a sa, Annie Wilkes. Însă Annie e furioasă pentru ce i-a făcut Paul lui Misery și îi cere să reabiliteze personajul într-un nou roman, scris sub îndrumarea ei. Scriitorul devine prizonierul propriei ficțiuni, iar torționarul este cititorul său cel mai entuziast. Curând, tensiunea atinge cote insuportabile și devine limpede că sfârșitul cărții va fi și sfârșitul unuia dintre cei doi.

„- Te rog, Doamne, te rog, a gemut el când a auzit motorul jeepului pornind cu un pocnet și un muget înfundat. Te rog, Doamne, te rog - ajută-mă să scap de-aici sau să mor... să scap de-aici sau să mor.”

Ce să mai... Un geniu! Îl ador pe Stephen King și, da, spun asta, pentru că îl ador de mor. Asta după ce acum 3-4 ani nici nu voiam să aud de el sau de cărțile sale, nu înțelegeam de ce (aproape) toată lumea se dă în vânt după Stephen King și ceea ce scrie. Acum, my God, înțeleg perfect, și mă bucur și sunt foarte entuziasmat de faptul că pot spune (și susține) că îmi place enorm cum scrie Stephen King. Pentru mine, e un maestru al genului - și când spun „gen”, habar n-am la ce mă refer, dar știu că nu mă refer la încadrarea limitată într-un anumit gen, pentru că romanele lui Stephen King sunt mult mai mult decât atât. Da, da, se zice că o fi dumnealui „marele maestru al horror-ului”, dar nu sunt de aceeași părere, iar asta nu-i ceva rău, ci dimpotrivă: Stephen King e un mare maestru al scriiturii, în general, și cărțile sale pot fi horror, în aceeași măsură în care pot fi thriller, pot fi polițiste, pot fi drame, pot fi profunde și emoționante, pot fi clasice și de o austeritate care nu deranjează, pot fi... Orice! Și spun asta fundamentându-mi părerea pe faptul că am citit mai multe cărți de la Stephen King, și am observa o predilecție aparte: aceea de a se folosi cu talent uimitor de psihologie și de realitatea din jur. Chiar dacă putem considera multe dintre cărțile sale drept fantezie pură, este evident că realitatea, în toate, este un important și relevant punct de plecare.

„Sunt mai aproape de moarte decât am fost vreodată, s-a gândit el, pentru că vorbește serios. Cățeaua asta nu glumește deloc.”

Misery m-a distrus, efectiv. Nici nu mai știu când a fost ultima oară în care am citit o carte aproape cap-coadă, fără să mă pot opri. De ce? Păi cum de ce?! Fiindcă e King, și fiindcă are un talent inconfundabil de a creea scene interesante, dinamică, o intrigă autentică și... Mamă, mamă, ce carte! Știu că mă manifest impresionist, dar zău că nu-mi pasă, fiindcă altfel nu știu ce-aș putea spune: n-am să vă zic despre acțiune și tralalala ce s-a întâmplat în carte tralalala ce-au făcut personajele. N-are niciun sens. Dar vă pot spune că această carte te prinde de la bun început, îți dă în cap (și-ți dă tare), și-apoi, ghici ce, la sfârșit afli că, mna, cam nu stă treaba așa cum ai crezut. Stephen King, deși se folosește în această carte doar de 2 personaje - Paul și Annie - reușește să pună în scenă motive, substraturi, intrigi și subintrigi care transformă lectura într-un adevărat tur de forță. Și mi-a plăcut la nebunie, pentru că a avut și o parte extrem de bizară, „un roman într-un roman”, și Annie, o ciudată-zăpăcită care, sincer să fiu, mi-a stârnit sentimente de tristețe și milă, și-apoi Paul, care mi-a stârnit și mai multă milă, și știu că prin Paul, Stephen King a vrut de fapt să reitereze întocmai „condiția scriitorului”: cel care rămâne captiv, înlănțuit, în romanul pe care-l scrie, iar ultimul punct pus va fi reprezentat eliberarea mult dorită!

„- Sunt de acord că lumea asta e un loc destul de căcăcios în cea mai mare parte a timpului, a spus el. Și apoi a adăugat fără sens: Mai ales când plouă.”

Da, și eu am fost acolo, pentru că și eu am scris, și știu ce-nseamnă „să fii sclavul” propriei creații, să simți că romanul tău devine un suprapersonaj, devine un factor omniprezent în propria-ți viață: nu îți dă pace, te seacă, te epuizează, te solicită și te stoarce de energie. Să fie Annie, de fapt, întocmai întruchiparea unei metafore care reliefează cât de solicitant și uneori violent poate fi să scrii o carte? Să te reîntorci unde ai fost? Nu știu... Dar știu că romanul de față este mult mai mult decât o carte tensionată, plină de acțiune, faze și dialoguri bizare, fragmente pe alocuri inadecvate din punct de vedere logic. Știu că, prin acest roman, Stephen King a vrut să livreze mai mult decât o operă de ficțiune - a vrut să livreze un adevăr al vieții sale, un insight al vieții sale de scriitor popular, care, uneori, s-ar putea să scrie și din necesitate, nu doar din dorință și plăcere. Până la urmă, are milioane de fani care îi așteaptă cărțile și popularitatea „trebuie întreținută”, bănuiesc. Dar, în orice caz, în orice pagină se resimte talentul său, iubirea sa pentru cuvinte și pentru creație. Romanul de față nu a făcut rabat de niciun fel, și a păstrat măiestria marelui maestru. Stephen King, în esență, este un autor care deja și-a pus amprenta în marii scriitori ai lumii. Și va rămâne întotdeauna unul dintre ei, poate chiar „un etalon” al „genului” (repet, nu vorbim despre un gen limitat).

„Cred că te voi ucide, Annie, și-a spus el și i-a zâmbit afectuos. Așa cred. Poate c-o să mor și eu odată cu tine - dar măcar o să plec pe lumea cealaltă cu burdihanul plin de caviar delicios. Lucrurile ar putea sta cu mult mai rău.”

Nu știu ce să mai spun despre Misery, în afară de faptul că este un roman pe care trebuie să îl citiți. Dacă nu vă place King, chiar vă înțeleg perfect. Dar la fel de bine vă pot spune că, credeți-mă, o să vă placă la un moment dat. Cu cât îl descoperiți mai rapid - în adevăratul sens al cuvântului -, cu atât vă veți putea bucura mai rapid de lecturi geniale. Eu, unul, sunt vrăjit de cum scrie și vreau să-i citesc absolut toate cărțile, și mă bucur că este îndeajuns de prolific încât să însumeze o colecție impresionantă de titluri. Încet, dar sigur, voi ajunge și acolo - în punctul în care voi fi citit toate cărțile pe care le-a scris până acum și va fi necesar să aștept după o altă carte. Dar, la ritmul pe care îl are, nici nu mă îndoiesc că va trebui să nu aștept mult. Între timp, mă bucur de cărțile care mi-au mai rămas și pe care, încă, nu le-am citit. Sunt tare curios dacă voi l-ați citit pe Stephen King, dacă vă place și care este cartea voastră preferată semnată de dumnealui. Eu nu m-aș putea limita la una, deși, sincer să fiu, cred că în inima mea mereu va rămâne Culoarul morții ca fiind una dintre cele mai bune. Probabil și pentru că este cartea care „mi-a (re)deschis apetitul” pentru King. Să aveți doar lecturi frumoase și pe placul vostru!

Alte recenzii ale cărților scrise de Stephen King, apărute și pe blog: 

| Carrie | Shining | Culoarul morții | Salem's Lot | Străinul | Institutul |