Pagină

miercuri, 7 februarie 2024

Vizita tinerei doamne (Andrei Mladin, #9), de George Arion - Recenzie (Crime Club)

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 264
Anul apariției: 2023

George Arion s-a născut în 5 aprilie 1946 la Tecuci. Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din București – 1970. În prezent este Director general al S.C. Publicațiile Flacăra S.A., Președintele Fundației „Premiile Flacăra” și Președinte al Romanian Crime Writers's Club. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul la două filme polițiste (Enigmele se explică în zori, 1989, Atac în bibliotecă, 1992) și la serialul TV Detectiv fără voie (2001). Autor al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste. Proză mystery & thriller: Atac în bibliotecă – 1983, Profesionistul – 1985, Trucaj – 1986, Pe ce picior dansați? – 1990, Crimele din Barintown – 1995, Nesfârșita zi de ieri – 1997, Detectiv fără voie (integrala Andrei Mladin) - 2001, Camelonul – 2001, Anchetele unui detectiv singur – 2003, Spioni în arșiță – 2003, Necuratul din Colga – 2004, Crime sofisticate – 2009, Fortăreața nebunilor – 2011, Sufocare – 2012, Insula cărților – 2014, Însoțitorul lui Iisus – 2016, Mâna care închide ochii – 2020, și altele. Cărțile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă și macedoneană. A fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985, 1995, 1999). Cetățean de Onoare al orașului Tecuci. În 2013, Asociația Națională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare.
„(...) Nu mai poți să ai încredere în nicio știre. Neștiind ce se petrecere în realitate ești o victimă sigură a manipulării.”
Al nouălea roman cu Andrei Mladin! Externat după ce a scăpat de boală ca prin urechile acului, sătul de tot ce i s-a întâmplat de-a lungul timpului, dornic să-și găsească un refugiu, Andrei Mladin decide să se retragă în orașul copilăriei. Deghizat și folosind un nume de împrumut, Mladin ajunge în târgușorul unde constată că nu prea multe s-au schimbat. Mai rău, micul oraș nu e deloc o oază ocrotitoare. Pe lângă amintirea unor întâmplări nefericite din trecut pe care de-abia acum le înțelege cu adevărat, nici prezentul nu-l scutește de tracasări. În localitatea care pare amorțită de frig și ninsori încep să aibă loc crime deosebit de suspecte. Mladin nu poate rămâne indiferent și se implică în căutarea adevărului. Investigațiile îl ajută să lămurească și episoade nefaste din existența sa. Iar în Bucureștiul pe care l-a părăsit, o frumoasă și enigmatică franțuzoaică îl caută cu disperare...
„- Ce chestie! Ca să lovească în cărțile de literatură, Mircea Neagu se folosește de o carte!
- Nu-i singurul paradox din orașul ăsta. Ai să te convingi. Dar în întreaga lume sunt paradoxuri la tot pasul.”
Este deja al patrulea contact pe care îl am cu romanele domnului George Arion - al treilea de factură polițienească, de altfel. Deși, bineînțeles, nu pot să nu apreciez și talentul de dramaturg pe care îl are, care tot despre talentul scriitoricesc, în esență, vorbește. De fapt, pentru mine domnul George Arion are cea mai bine consolidată & fundamentată voce literară când vine vorba de cărțile românești de acest gen. Iar Vizita tinerei doamne, dincolo de a sublinia ceea ce deja credeam, m-a făcut să-mi dau seama că, în cele din urmă, cărțile sale sunt și despre iubirea de a citi. Sunt despre frumusețea cărților și despre puterea acestora de a salva, de a mângâia, de a vindeca. Un roman care abundă de nostalgie, extrem de frumos scris, emoționant pe alocuri, care îți dă de gândit, dar care nu compromite ceea ce, în cele din urmă, l-a consacrat pe autor: talentul de a valorifica orice circumstanță dintr-o perspectivă polițistă extrem, extrem de bine gândită și elaborată. Nu știu de ce, dar acest volum parcă mi-a plăcut ceva mai mult decât celelalte - l-am simțit mai aproape de mine, mai pe sufletul meu.
„Nu știm ce a explodat, cum și de ce atunci când s-a născut Universul, și au apărut Spațiul și Timpul. N-o să știm niciodată. Prin ce miracol energia s-a transformat în materie (...)?
Vom bâjbâi mereu în ceața de după Big Bang.”
Andrei Mladin parcă simte, în acest volum, că timpul se scurge tot mai mult de cealaltă parte a clepsidrei. Și poate tocmai asta m-a făcut să mă investesc mai mult, din punct de vedere emoțional, în poveste. Cred că partea aceea cu morțile suspecte, care au fost destul de bizare, am lăsat-o pe plan secund, și mai mult decât în orice alt volum m-am axat asupra personajului. Incursiunile în trecut, în copilăria sa, au fost atât de frumos construite, atât de plin de emoție transmise de către autor. De fapt, cred că în acest volum am simțit o componentă personală mult mai accentuată decât în celelalte. Ce ți-e Andrei Mladin, ce ți-e scriitorul George Arion?! Una și aceeași persoană, despărțite sensibil poate doar de investiția fictivă în detectivul Andrei Mladin, care are de-a face cu toate cele... Da, și cărțile în care a fost vorba despre mai multă tensiune mi-au plăcut mult, aceasta a avut acel ceva care, oarecum, m-a făcut să descopăr și o altă valență a autorului. Și, repet, atât de bine scris mi s-a părut, încât cu cel mai mare drag am înaintat în lectură - mi s-a părut totul tihnit, totul firesc, iar amintirile au curs și au curs și așa frumos m-am așezat lângă ele și le-am privit cu o bunătate sinceră!
„Incredibil ce se petrece în urbea asta! Pistoale ascunse prin iedere, incendii izbucnite din senin, cercuri în care se discută idei smintite, un asasinat comis cu praștia... Să fi fost o întâmplare? Vreun puștan a nimerit fără să vrea țeasta unui cetățean onorabil? E nebunul care a sărit gardul Sanatoriului?”
Evident, avem ficțiune polițistă în cea mai faină formă a sa, dar am simțit că aceasta pălește în fața altor întâmplări. Cu trimitere subtilă spre piesa tragico-comică a lui Friedrich Dürrenmatt, Vizita bătrânei doamne (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI), scriitorul adaugă o altă componentă „misterioasă” acestei cărți - enigmatica franțuzoaică, poate vreo prietenă din trecut, care apare în scenă, însă ia-o de unde nu-i. Deși lăsă în urmă dovezi ale existenței, acum este de negăsit (după ce Mladin iese din spital și ia calea locului în care a copilărit). Mi-a plăcut și această parte a cărții, care poate a avut o relevanță mai mare în ideea generală a romanului, decât investigația în sine și crimele bizare care s-au întâmplat. În final, nu pot spune decât că dacă ar fi să aleg între toate cărțile scrise de domnul George Arion, pe care le-am citit până acum, cred că asta este preferata mea. Am citit-o cu mare drag și, încă de la prima pagină, am simțit o voce oarecum diferită, o voce ceva mai personală, „mai investită” în carte - deși, evident, nu mă îndoiesc de faptul că domnul George Arion își investește sufletul în fiecare roman scris.
„Oaza copilăriei mele nu va mai exista. Nu voi mai fi ancorat în trecut. O dispariție care îmi va lăsa un gol în suflet. Ce blestem s-a abătut asupra ei?
Timpul vindecă totul? Aș! Nu vindecă nimic.”
Pentru mine, Vizita tinerei doamne a fost o adevărată surpriză literară - mă așteptam să-mi placă, să mă poarte într-o poveste frumos scrisă, dar mi-a întrecut așteptările în ceea ce privește cât de mult mi s-a înfățișat Mladin, în toată complexitatea sa, în această carte. L-am descoperit mai mult, i-au fost scoase la lumină unele aspecte care poate au rămas ascunse în celelalte cărți anterioare din serie (nu mă pot pronunța prea bine, fiindcă nu le-am citit pe toate). Dar, în cele din urmă, chiar mi-a plăcut mult modul în care a fost scrisă, ritmul aparte, tihnit, care îți dă voie să contemplezi, să te bucuri, să apreciezi. Am simțit că autorul a reușit să reitereze o perioadă la care, dată fiindu-mi vârsta, eu n-am avut acces, însă a reușit, totuși, să-mi aducă aminte de acea perioadă magică, acea perioadă liniștită, acea perioadă în care timpul încă avea răbdare, iar acea perioadă este copilăria. Iar copilăria lui Andrei Mladin, a domnului George Arion, mi s-a înfățișat ca una frumoasă, una care te ține o viață întreagă. Chiar vă recomand cu mare, mare încredere această carte, deoarece sunt sigur că o veți simți (cel puțin) la fel!


Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui George Arion, Vizita tinerei doamne, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut - sau urmează să apară, în scurt timp - recenzii ale acestui roman: Anca și Cărțile, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-MI-L, Fata cu Cartea, Cărțile Mele și Alți Demoni!

Alte recenzii ale cărților scrise de George Arion, apărute și pe blog: 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu