Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection. Crime
Rating: ⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 560
Anul apariției: 2024
Traducere: Liviu Szöke
Clare Mackintosh a lucrat 12 ani în poliție, apoi a fost jurnalist independent și consultant social media. A scris thrillere care au primit numeroase premii și au ajuns toate bestsellere Sunday Times și New York Times. Cărțile ei au fost traduse în 40 de țări și au fost vândute în peste două milioane de exemplare în întreaga lume. Clare locuiește în nordul Țării Galilor, împreună cu soțul și cei trei copii. De aceeași autoare, la Editura Trei au apărut Te las să pleci (2016, traducere de către Liviu Szöke), Te văd (2017, traducere de către Mihaela Ionescu), Lasă-mă să mint (2018, traducere de către Mihaela Ionescu), După sfârșit (2020, traducere de către Mihaela Ionescu), precum și Dublura (2021, traducere de către Alexandra Fusoi), pe care o semnează alături de Sophie Hannah, B.A. Paris și Holly Brown, și Ostatica (2022, traducere de către Mihaela Ionescu). O puteți urmări pe www.claremackintosh.com, www.facebook.com/ClareMackWrites și @ClareMackint0sh.
🍷ULTIMUL PAHAR & CE A URMAT DUPĂ ACESTA 🍷
La miezul nopții, unul dintre ei este mort. Până dimineață, toți sunt suspecți. Este cea mai tare petrecere… dar nu toată lumea a venit să se distreze. De Revelion, Rhys Lloyd are casa plină de musafiri. Căsuțele lui de vacanță de pe Lacul Oglinzii au succes, iar el a invitat tot satul să vină să bea șampanie împreună cu noii vecini bogați. Însă la miezul nopții, Rhys plutește fără viață pe apele înghețate ale lacului. În prima zi a anului, Ffion Morgan are un sat întreg de suspecți. Micuța comunitate este căminul său, așa că suspecții sunt vecinii, prietenii și familia ei - iar Ffion are și ea secrete de apărat. Cu minciuni descoperite la fiecare colț, curând întrebarea nu mai e cine a vrut să-l vadă pe Rhys mort… ci cine l-a ucis până la urmă. Într-un sat cu multe secrete, crima este doar începutul.
„(...) Se uită la căsuțe și se gândește la zidurile din bolțari de sub învelișul de lemn; la secretele pe care le adăpostesc. Nu știe cum a murit Rhys Lloyd, dar știe totuși ceva: la The Shore, suprafața luxoasă ascunde o poveste complet diferită.”
Nu este primul meu contact cu Clare Mackintosh - de la aceeași autoare, tot în cadrul proiectului drag mie intitulat Crime Club, am citit și Ostatica (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI). Cu toate acestea, îmi amintesc, însă vag, despre ce a fost cartea și, în orice caz, știu că nu s-a ridicat tocmai la nivelul așteptărilor mele. Și spun „așteptări” pentru că, din câte am auzit, Mackintosh se conturează ca fiind o voce destul de interesantă în literatura thriller - de altfel, chiar am și celelalte cărți ale autoarei în bibliotecă, însă bineînțeles că nu am ajuns la ele. Totuși, până acum nu mi se pare că am de-a face cu vreo autoare specială, care reușește să se detașeze de ceilalți autori (din ce în ce în ce în ce mai mulți) de thriller. De fapt, mi se pare destul de slăbuță, însă poate este destul de devreme să mă pronunț în această direcție - am citit doar 2 cărți semnate de ea (nu punem la socoteală și Dublura - dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI -, pentru că e scrisă-n tandem cu multe autoare). Însă, până acum, din experiențele literare pe care le-am avut, niciuna nu a reușit să iasă în evidență drept o lectură „wow”, ci au fost doar lecturi OK-ish, rapide și, pe alocuri, interesante. Dar doar atât! Nicidecum memorabile sau de referință - cum, de altfel, poate nu toate cărțile își propun, din start, să fie!
„În mijlocul lacului, un bâtlan se scufundă după un pește și sparge sticla. Dacă îi spune, nu mai există cale de întoarcere.Ffion trage adânc aer în piept.”
Cred că asta-i problema când ești autor consacrat și, probabil, ai un contract care vine la pachet cu necesitatea de a publica nu-știu-câte volume pe o perioadă determinată. Nu am idee de ce Mackintosh s-a decis să înceapă o serie, că-mi dau seama că tot mai mulți autori o ard pe serii - după care, eu unul, nu prea mă dau în vânt. Însă, în fine, să revenim la volumul de față. Întrucât l-am citit acum ceva vreme, și s-a dovedit a fi nu o carte prea interesantă, vag îmi amintesc ce s-a întâmplat - privitor la acțiune și încotro s-au îndreptat toate, știu doar că mi s-a părut totul mult prea lungit... Inutil de lungit & îndeajuns de lungit pentru a știrbi din interesul meu. Mai mult decât atât, îmi amintesc că nici personajele nu mi s-au părut a fi prea interesante, iar „ancheta” în sine a fost ștearsă de numeroasele „detalii” absolut irelevante pentru acțiunea cărții în sine. Mi-a amintit vag, dar foarte vag, de o carte scrisă de Claudia Piñeiro, însă în cazul Claudiei Piñeiro am avut parte de o radiografie excelentă a vieții obișnuite dintr-o comunitate restrânsă, în esență privilegiată, de oameni. Aici, doar un baleiaj foarte abstract al acestui tip de viață... Deși, părerea mea, ar fi putut poate să scoată mai bine în evidență care-i treaba cu acești „vecini bogați” și trecutul lor...
„- Și ai face bine să le tratezi mai bine decât ai tratat personalul meu, altminteri s-ar putea să uit cum se ține un secret.”
Partea OK la Ultima petrecere a fost faptul că a mers rapid, ceea ce tind să apreciez din ce în ce mai mult la cărțile thriller. Cred că, de fapt, cadența unei povești va defini ulterior și cât de mult ți-a plăcut (sau nu). Tocmai din acest motiv, cred că un scriitor de thrillere este necesar să știe cum să dozeze întocmai detaliile & descrierile - care pot fi chiar foarte importante - astfel încât să nu ajungă să plictisească. Știm cu toții cât de mult apreciem un thriller dinamic, un thriller care pare să curgă de la sine și care te face să dai pagină după pagină după pagini, pentru că neapărat vrei să știi ce urmează și încotro se îndreaptă toate, vrei să ajungi la sfârșit și să afli cum, de fapt, a stat treaba și, de cele mai multe ori, cine-e-vinovatul. Ei, în cazul de față nu am dat neapărat pagină după pagină cu sufletul la gură, dar recunosc că am fost curios încotro se îndreaptă toate. Însă, dacă ar fi făcut puțin rabat de detaliile inutile & descrierile fără vreo relevanță (in)directă asupra a ceea ce urmează, probabil mi-ar fi plăcut și mai mult. Însă, în cele din urmă, nu m-a convins, dar mă bucur în schimb că am citit-o și că o pot adăuga în colecția seriei de autor Clare Mackintosh din biblioteca mea.
„Își acoperă gura ca să-și înăbușe țipătul, tremurând din tot corpul.Ce-a făcut?”
All in one, a fost o lectură pe care aș recomanda-o și pe care nu aș recomanda-o: cu o relativă reținere chiar aș recomanda-o celor care nu sunt neapărat fani ai genului, așadar nu au o experiență literară tocmai vastă în această direcție. În schimb, nu cred că aș recomanda-o celor care citesc majoritar cărți din genul thriller - nu e o carte care să aducă ceva nou, ceva special, care să te surprindă sau să se ridice la nivelul așteptărilor (de multe ori mari, în condițiile în care mai bine de 50% din totalul cărților citite până acum au fost thriller). Însă, este o carte care merge rapid, care nu te solicită, și care pe alocuri îți place. Oricum, eu unul, aș fi vrut să pot aprecia că această carte mi-a plăcut cap-coadă. Cu toate acestea, n-a fost să fie. Poate data viitoare, cine știe?! Am multe alte „etaloane” când vine vorba de cărți thriller, de unde și rating-ul relativ micuț (deși e mai mult de jumătate) pe care l-am dat cărții lui Mackintosh. Dar eu zic că nici 3 steluțe nu-s puține, nu-i așa? Deci, dacă nu sunteți fani ai genului, dar căutați o carte lejeră, pe alocuri interesantă, dar puțin deficitară în ceea ce privește tensiunea & dinamica (pe care eu le caut la un thriller bun), atunci v-o recomand cu cea mai mare încredere. Să aveți lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!
Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Clare Mackintosh, Ultima petrecere (Ffion Morgan, #1), prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-MI-L, Fata cu Cartea!
Alte recenzii ale cărților scrise de Clare Mackintosh, apărute și pe blog:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu