Editura: Nemira
Colecția: Armada
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 528
Anul apariției: 2023
Traducere: Cătălina Stanislav
Stephen King este autorul-fenomen a peste 60 de cărți, devenite bestsellere internaționale. Printre cele mai recente titluri ale sale se numără Holly (Armada, 2023), Fairy Tale (Un basm, Armada, 2022), If It Bleeds (Un strop de sânge, Armada, 2022), Billy Summers (Armada, 2021), Later (Mai târziu, Armada, 2021), The Institute (Institutul, Armada, 2020), The Outsider (Străinul, Armada, 2019), Sleeping Beauties, scrisă împreună cu fiul său, Owen King (Frumoasele adormite, Armada, 2018), și seria BILL HODGES: Mr. Mercedes (Armada, 2023), premiat cu Edgar Award for Best Novel, continuată cu Finders Keepers (Ce-am găsit al meu să fie, Armada, 2024) și End of Watch (Mort la datorie, Armada, 2024). Romanul său 11/22/63 (J.F.K. 22.11.63, Armada, 2020) a fost inclus în top 10 cele mai importante cărți ale anului 2011 de publicația The New York Times Book Review și a câștigat Los Angeles Times Book Prize. Cărțile sale cult – seria THE DARK TOWER (TURNUL ÎNTUNECAT, Nemira, 2019), romanele It (Nemira, 2018), Pet Sematary (Cimitirul animalelor, Armada, 2019) și Doctor Sleep (Armada, 2019) – au stat la baza unor ecranizări celebre, iar It este astăzi filmul horror cu cel mai mare succes de casă din toate timpurile. Stephen King a primit PEN America Literary Service Award (2018), National Medal of Arts (2014) și National Book Foundation Medal for Distinguished Contribution to American Letters (2003). Trăiește în Bangor, Maine, împreună cu soția lui, scriitoarea Tabitha King.
🔥 POȚI SĂ APRINZI FOCURI, DRAGA MEA. EȘTI O BRICHETĂ ZIPPO URIAȘĂ. 🔥
Ca să câștige niște bani în plus în timpul studenției, Andy McGee și Vicky Tomlinson s-au oferit ca subiecți voluntari pentru un experiment orchestrat de o organizație guvernamentală sub acoperire, cunoscută sub numele de Atelierul. Dar efectul a constat în trezirea în cei doi tineri a unor abilități metapsihice latente excepționale, care s-au manifestat într-o manieră și mai înfricoșătoare atunci când s-au îndrăgostit și au avut un copil împreună. Fiica lor, Charlie, a fost înzestrată la naștere cu cea mai incontrolabilă și mai ieșită din comun putere văzută vreodată – pirochinezia, abilitatea de a crea foc cu puterea minții. Acum, agenții nemiloși ai Atelierului sunt pe urmele acestei anomalii genetice neprevăzute și încearcă să o captureze în scopuri diabolice. Ceea ce agenții nu iau în calcul este că satisfacția răzbunării este atractivă până și pentru un copil.
„(...) în bucătărie, când era mică... dar durea prea tare să se gândească la asta. Era Ceva Rău pentru că, atunci când îi dădeai drumul, se ducea... peste tot. Și asta era înfricoșător.”
Un alt roman marca Stephen King pe care pur și simplu l-am devorat, și n-am mai putut să-l las din mână. Poate, de fapt, este unul dintre cele mai dinamice, scrise de Stephen King, dintre cele pe care le-am citit până acum. Nu-i cel mai bun, asta-i clar, fiindcă cel mai bun rămâne, în continuare, Culoarul morții (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI), motiv pentru care am și dat 4 steluțe acestui volum, și nu 5 - da, voi avea întotdeauna etalon când vine vorba de rating-urile date cărților scrise de Stephen King. Cu toate acestea, nici volumul de față nu este de lepădat, întrucât ne introduce într-o lume fascinantă, o lume a copiilor cu abilități speciale - poate o temă folosită des de către King - care sunt nevoiți să lupte, în circumstanțe neașteptate, pentru a scăpa cu viață. Și care lasă în urmă teroare, în special ca urmare a faptului că nici ei, de altfel, nu își pot stăpâni „puterile” în totalitate. Într-o cursă contracronometru pentru supraviețuire, Charlie și tatăl ei, Andy, se văd nevoiți să fugă de o așa-zisă organizație guvernamentală care, altfel, le-ar folosi puterile în scopuri dintre cele mai diabolice. Ni se povestește întocmai această aventură de supraviețuire, în care moartea ar putea fi ceva de o simplă secundă, iar un singur pas greșit i-ar putea regăsi în mâinile celor care se află pe urmele lor.
„Rainbird a ieșit din cameră. În acea noapte s-a gândit la fata care se presupune că putea aprinde focuri. S-a gândit foarte mult la ea. S-a întrebat unde era, ce se ascundea în mintea ei, ce visa. Se gândea cu afecțiune la ea, foarte protector. În momentul în care a adormit, la puțin peste 6 dimineața, era convins: fata avea să fie a lui.”
Cu toate acestea, cei de la Atelierul nu au prevăzut faptul că se vor fi antrenat într-un „joc” în care sunt la fel de predispuși riscului precum Charlie și tatăl ei. În această carte, răzbunarea este cuvântul de ordine, iar Charlie, deși are o vârstă fragedă, nu se va da deoparte pentru a-și proteja tatăl și pentru a-și răzbuna mama ucisă de către cei de la Atelier. Nup! Iar răzbunarea capătă forme tot mai necunoscute, și, în această privință, îmi dau încă o dată seama că la Stephen King „horror-ul” nu este neapărat despre figuri urâte, despre stafii, fantome și alte creaturi (deși este și despre asta), ci despre om, despre întunericul pe care acesta îl poartă în suflet și care antrenează idealuri dintre cele mai patologice. Care antrenează violență și capacitatea de a face absolut orice pentru a-și atinge visurile. Regăsiți într-o astfel de ipostază, Charlie și Andy vor face, de asemenea, tot ce le stă în putință pentru a scăpa cu viață din această cursă contracronometru, în care miza este viața însăși. Agenții nemiloși ai Atelierului sunt hotărâți să pună mâna pe Charlie, considerată „o anomalie genetică”, căreia i-au fost perpetuate, ereditar, puterile speciale: pirochinezia, în acest caz, adică abilitatea de a da foc lucrurilor (poate și oamenilor) doar cu puterea minții. Iar cei de la Atelier știu că s-ar putea folosi de această abilitate pentru a-și atinge țelurile.
„(...) Ce avea să se întâmple dacă făcea 12 ani și intra în perioada adolescenței? Poate că nimic. Poate că multe. A zis că nu-și va mai folosi puterea, dar dacă era forțată să o facă? Dacă începea să o facă în mod spontan? Dacă începea să aprindă focuri în somn, ca parte din pubertatea ei bizară, un corespondent înflăcărat al emisiei seminale nocturne pe care o experimentează majoritatea băieților adolescenți?”
Focul viu a fost un roman care m-a ținut acolo, care m-a prins încă de la primele pagini și pe care cred că l-am citit doar în câteva reprize, bucurându-mă de stilul dinamic, de acțiunea rapidă - de fapt, la un moment dat chiar a reușit să capete proporțiile unui film de acțiune, în care se întâmplau atât de multe încât îmi era destul de greu să țin pasul. Dar m-am lăsat învăluit de atmosferă, de tensiunea crescândă, și am fost martorul unei povești care a culminat în proporții colosale - bineînțeles, în cartea aceasta fiecare își primește ceea ce merită, ceea ce i-a fost scris parcă încă de la început, fiindcă Stephen King știe că, doar așa, are să poată închide universul literar. Dincolo de componenta fictivă a cărții, mai înspăimântător este faptul că, aparent, astfel de lucruri cică s-ar fi întâmplat, și au existat de-a lungul timpului proiecte ultra secrete care prevedeau „găsirea” oamenilor proclamați cu puteri ieșite din comun. Bineînțeles, puteri care ulterior urmau să fie folosite în direcții dintre cele mai puțin știute, dar cu siguranță nu în totalitate ortodoxe. În foarte multe romane de-a lui Stephen King am observat tendința aceasta de a reitera figuri umane, iar personajele sale devin relevante în consolidarea unei anumite tipologii, unei anumite personalități. Deci, dincolo de acțiunea care îmi place, Stephen King îmi câștigă simpatia și prin personajele complexe, alcătuite din lumini și umbre, pe care le creează.
„Așa că s-a gândit la toate și, într-un final, a ajuns la o decizie dureroasă.”
Cam atât voi spune despre această carte, pentru că nu are sens să-nșir și altele. Cred că v-ar plăcea, deoarece are cam tot ce-i trebuie pentru a fi o lectură de succes: este captivant, are tensiune, mister, este dinamic și merge foarte, foarte rapid. Evident, și personajele însuflețesc lectura, iar ideile abordate sunt, ca întotdeauna, extrem de bine dezvoltate de-a lungul cărții. Din ce în ce mai mult începe să îmi placă Stephen King, iar dacă mi-ar fi spus cineva acum 3-4 ani că o să-mi placă Stephen King cândva, probabil l-aș fi privit suspicios: nu-mi plăcea Stephen King nici să mă obligi să-mi placă, dar uite cum s-au schimbat lucrurile - și gusturile -, ajungând în stadiul în care mă dau în vânt după cărțile scrise de dumnealui. Probabil plecam în lectură cu păreri preconcepute, mă enerva să tot aud că e marele-maestru-al-geniului-horror, când în cărțile pe care le citisem nu prea avusesem parte de dovezi ale acestui titlu. Dar, ulterior, mi-am dat seama că horror-ul este și despre altceva, după cum am menționat și mai sus. Și-au ajuns să-mi placă ale sale romane, iar în momentul de față număr ceva lecturi marca Stephen King în experiența mea literară! Chiar sunt curios, vouă vă place cum scrie Stephen King? Dacă da, care este romanul favorit scris de dumnealui? Să aveți doar lecturi frumoase și cu spor!
Alte recenzii ale cărților scrise de Stephen King, apărute și pe blog:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu