vineri, 29 martie 2019

Serialul Nisipuri mișcătoare va fi difuzat săptămâna viitoare pe NETFLIX


Ieri seară, la Stockholm, a avut loc o vizionare specială a primului serial suedez realizat de NETFLIX. Filmul este realizat de producătorul şi scenaristul Pontus Edgren (filmul Bătrânul de 100 de ani care a ieşit pe fereastră şi a dispărut). Primele 6 episoade vor fi difuzate de săptămâna viitoare pe NETFLIX. 

,,Romanul lui Malin Persson Giolito prezintă o dramă originală, plină de suspans, care poate fi transformată într-un serial apreciat de publicul Netflix”, afirma Edgren anul trecut, la începutul filmărilor. Orașul a fost împânzit cu afișe care anunțau premiera, iar în timpul nopții trailerul filmului va fi proiectat pe numeroase clădiri. Din distribuție fac parte Hanna Ardéhn, Felix Sandman și William Spetz. Nisipuri mișcătoare, Malin Persson Giolito, un rechizitoriu împotriva societăţii contemporane, este un thriller incisiv despre o adolescentă de 18 ani, Maja Norberg, o tânără apreciată în şcoală şi în comunitate, implicată într-un atac armat la şcoală. 

Trailer-ul poate fi vizionat printr-un click AICI. Editura RAO, mulțumim pentru toate cărțile frumoase și interesante pe care ni le puneți la dispoziție!

Eretica - Pledoarie pentru o reformă musulmană, de Ayaan Hirsi Ali

Eretica afirmă că musulmanii trebuie să-și reevalueze concepțiile despre sex, bani și violență... și percepția asupra timpului.” - Independent 

Continuând călătoria de la o educație islamică profund religioasă până la un post la Harvard, autoarea face un apel puternic și argumentat pentru o reformare musulmană, ca singura modalitate de a pune capăt ororilor terorismului, războiului sectar și oprimării femeilor și a minorităților. Astăzi, afirmă Ayaan Hirsi Ali, 1,6 miliarde de musulmani din lume pot fi împărțiți într-o minoritate de extremiști, o majoritate a musulmanilor care sunt loiali crezului, dar nu sunt înclinați să practice violența, și câțiva disidenți care își riscă viața prin interogarea propriei religii. Dar există un singur islam și, după cum arată Hirsi Ali, nu este nicio îndoială că unele dintre învățăturile sale cheie – nu în ultimul rând datoria de a purta un război sfânt – sunt incompatibile cu valorile unei societăți contemporane.

Despre autoare: Ayaan Hirsi Ali este o activistă și gânditoare feministă, scriitoare olandeză, de origine somaleză, stabilită din anul 2006 în SUA, cunoscută mai ales pentru poziția sa critică față de religia islamică și situația femeii supuse discriminării, dar și pentru scenariul scris pentru filmul Submission (regizat de Theo van Gogh). Toate acestea i-au atras ostilitatea din partea fundamentaliștilor musulmani, astfel că, din momentul asasinării regizorului van Gogh (2004), a fost nevoită să trăiască în exil sub protecția autorităților olandeze.

Aprecieri critice: „Acest lucru poate suna incendiar, dar pentru Hirsi Ali, care a renunțat la credința sa musulmană, ideea că Islamul ar trebui și ar putea fi reformat este practic conciliator.“ - New York Times 

„Islamul este în dosarul pe rol, Hirsi Ali este procuroarea, iar juriul este compus din sensibilitatea occidentală, iar reformatorii musulmani nu au altă opțiune decât să se recunoască vinovați.“ - National Post

Poți citi un fragment din carte printr-un click AICI. Mulțumiri, Editura RAO!

duminică, 17 martie 2019

O prințesă americană. Povestea de dragoste dintre Meghan Markle și Prințul Harry, de Leslie Carroll - În curând



Editura Corint anunță apariția unui nou titlu incitant în portofoliu: O prințesă americană. Povestea de dragoste dintre Meghan Markle și Prințul Harry de Leslie Carroll.
Editura Corint continuă astfel să prezinte publicului din România povești și biografii ale unor femei extrem de puternice, titlurile anterioare incluzând Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis. Povestea nespusă de Barbara Leaming și Grace de Monaco. Povestea unei prințese de Jean des Cars. Editura are, de asemenea, în pregătire un alt volum despre monarhia britanică,  ELISABETA a II-a, semnat de cunoscutul autor Jean des Cars.

Anglofilă declarată și mare admiratoare a familiei regale britanice, scriitoarea Leslie Carroll a fost cucerită, asemenea milioanelor de romantici din lumea întreagă, de povestea de iubire dintre Meghan Markle și Prințul Harry. Pornind de la mărturii ale apropiaților celor doi îndrăgostiți, de la documente istorice și de familie, autoarea reușește să întocmească un portret deopotrivă complex și fermecător al celui mai mediatizat cuplu princiar al momentului, realizând în același timp și o incursiune în istoria monarhiei și a etichetei britanice. Născută și crescută în Los Angeles, dintr-un tată cu origini germane, engleze și irlandeze și o mamă ai cărei strămoși au fost sclavi, Meghan Markle a fost întotdeauna mândră de moștenirea sa, pe care nus-a sfiit niciodată să o declare. Una dintre cele mai iubite vedete de televiziune datorită rolului interpretat în serialul Costume, Meghan este și o neobosită susținătoare a cauzelor caritabile, pasiune care, de altfel, a și apropiat-o de viitorul ei soț.

O femeie puternică în ciuda aspectului fragil, Meghan Markle este o prințesă modernă; ea întruchipează imaginea unei prințese din zilele noastre. Leslie Carroll, născută la New York, este autoarea a douăzeci de cărți (și a colaborat și la a douăzeci și una cu un eseu despre cum și-a întâlnit soțul în timp ce acesta lupta în Afganistan). Printre volumele publicate se numără o serie de cinci titluri de non-ficțiune despre vieţile și iubirile capetelor încoronate din Europa. De asemenea, a scris textul pentru un album despre cei o mie de ani de monarhie britanică, lucrare comandată de Sterling, editura companiei Barnes & Noble. Cărțile lui Leslie au fost traduse în unsprezece limbi, iar unele dintre romane au stat la baza unor scenarii pentru filme artistice și de televiziune. Este unul dintre cei mai apreciați experți americani în problemele familiilor regale europene și o prezență obișnuită în media pentru a comenta evenimentele care îi au în prim-plan pe membrii Casei de Windsor.A fost prezentă la Londra la nunta prințului William cu Catherine Middleton și a realizat nenumărate interviuri la fața locului pentru importante publicații din presa scrisă sau posturi de radio, printre care The Wall Street Journal sau Canadian Broadcasting Corporation.

Chicago Tribune i-a descris non-ficțiunile istorice drept „o combinație irezistibilă de revista People și History Channel”.

Cartea O prințesă americană. Povestea de dragoste dintre Meghan Markle și Prințul Harry este disponibilă în librăriile partenere și pe www.edituracorint.ro.

duminică, 10 martie 2019

În curând: Podul de lut, Markus Zusak (Editura RAO)

Autorul bestsellerului Hoțul de cărți (recenzia AICI) revine cu o poveste impresionantă despre cinci frați adolescenți care se cresc unul pe celălalt după propriile reguli, după ce și-au pierdut mama, iar tatăl i-a părăsit, într-o casă cuprinsă de haos din suburbiile orașului Sydney, printre animale de companie neobișnuite și năbădăioase. Pe măsură ce se ceartă și se împacă, iubesc, se maturizează și învață să trăiască în lumea adulților, frații Dunbar descoperă secretul tulburător al dispariției tatălui lor. Iar când acesta își face apariția și le cere ajutorul pentru a construi un pod peste un râu, ca o mână întinsă, Clay, unul dintre frați, acceptă, hotărând de fapt să construiască o punte între copii și tatăl lor, între trecut și viitor - o punte peste greșeli știute și neștiute, pentru iertare și pentru împăcare. Romanul va apărea în aprilie la Editura RAO. Cartea va beneficia de o campanie amplă în presă, pe bloguri și în rețelele de socializare.

Vă pot spune doar că am citit Hoțul de cărți și, pentru mine, este o carte pe care aș recomanda-o oricui, pentru că este o carte superbă și de o sensibilitate și profunzime uimitoare. Voi ați citit-o? Spor și lecturi frumoase să aveți!

duminică, 3 martie 2019

Dispariția lui Stephanie Mailer, de Joël Dicker - Recenzie


„Demonii trecutului erau pe cale să reînvie.”
Editura: Trei
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 688
Anul apariției: 2018
Traducere: Doru Mareș

30 iulie 1994. Orphea, o stațiune balneară liniștită din statul New York, este bulversată de o crimă înfiorătoare: primarul și familia lui sunt asasinați la ei acasă, împreună cu o femeie care trecea întâmplător prin zonă. Ancheta este încredințată unei echipe alcătuite din doi polițiști tineri, Jesse Rosenberg și Derek Scott. Ei strâng probe solide și reușesc să identifice criminalul, obținând din partea superiorilor nu doar laude, ci și o decorație. Dar, douăzeci de ani mai târziu, la începutul verii lui 2014, o jurnalistă pe nume Stephanie Mailer îi spune lui Jesse că au identificat greșit asasinul din Orphea, după care dispare în condiții misterioase. Ce s-a întâmplat cu Stephanie Mailer? Ce a descoperit ea? Și, mai ales, ce s-a întâmplat cu adevărat în noaptea de 30 iulie 1994 la Orphea? 

„Dicker nu te scapă nicio clipă din mână, având grijă ca, în ciuda numeroaselor personaje și a avalanșei de piste false, să nu pierzi niciodată firul poveștii. Cu toate că la fiecare cincizeci de pagini ai impresia că ai ghicit cine e făptașul, finalul te ia complet prin surprindere.” - Le Figaro Littéraire

„Pendulând între prezent și trecut, noul thriller al lui Dicker are o construcție impecabilă. Încă o capodoperă marca Joël Dicker.” - Version Femina 

„Roman după roman, Dicker se impune ca un adevărat maestru al iluzionismului literar.” - Elle Joël 

Dicker s-a născut la Geneva în 1985 și a studiat dreptul la Universitatea din Geneva, absolvind în 2010. A obținut „Prix des Écrivains Genevois” pentru primul său roman, Les Derniers Jours de nos pères. Al doilea roman al său, Adevărul despre cazul Harry Quebert, a primit Marele Premiu al Academiei Franceze, a fost publicat în peste 45 de țări. De asemenea, a făcut parte din selecția finală pentru Premiul Goncourt și a fost distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor pe 2012. Adevărul despre cazul Harry Quebert a fost ecranizat într-o miniserie TV, cu Patrick Dempsey în rolul principal. De același autor, la Editura Trei au apărut Adevărul despre cazul Harry Quebert și Cartea clanului din Baltimore.
„- Când ai omorât o dată, poți să omori și a doua oară. Și când ai omorât de două ori, poți să ucizi întreaga omenire.
Nu mai există limite.”
Publicat la Editura Trei, Joël Dicker, pentru mine, este un autor de referință când vine vorba de thrillere care să mă țină prezent în acțiunea cărții - mai mult decât orice alt autor. Drept să vă spun. Prima carte scrisă de el, pe care am citit-o, a fost Adevărul despre cazul Harry Quebert, una dintre cele mai bune cărți citite la acel moment. Știu că am citit-o acum câțiva ani și am inclus-o în topul cărților citite în acel an, chiar pe podium. Are Joël Dicker un stil deosebit de a scrie, de a antrena cititorul și de-al captiva în lumea fictivă a cărții. Nu știu, totul se derulează în fața ta precum un serial, citești un capitol și abia aștepți să-l citești și pe următorul, să vezi și să afli, să știi ce urmează să se întâmple. De multe ori, dacă-ți faci scenarii, dacă iei în calcul anumite întâmplări, personaje, cuvinte de-ale lor, și-ncerci să cobești ce urmează să se întâmple, sau dacă ai vreo presupunere privitoare la rezolvarea intrigii, ei bine, riști să te îndoiești. Eu am renunțat, de altfel, să mai am vreo așteptare de la spiritul meu de detectiv, fiindcă, în cărțile sale, Dicker s-a jucat cu mintea mea ca într-un meci de ping-pong. Citeam și citeam și-mi spuneam, într-un punct cheie al acțiunii, gata, știu ce s-a întâmplat, știu cine e persoana în dreptul căreia se îndreaptă toată acțiunea și la care se află toate răspunsurile, pentru ca, după câteva capitole, să mi se servească pe tavă cât de mult, de fapt, m-am îndoit. Și-mi plac cărțile acestea neașteptate, felul în care mă iau prin surprindere, ceea ce mă antrenează și mai mult. Îmi plac scriitorii imprevizibili, eu fiind cititor de romane polițiste încă de mic - așa, drept să vă spun, m-am apucat de citit, cu autori precum Traian Tandin și Anthony King, pe care i-am cules din biblioteca școlii și i-am citit în întregime (evident, în disponibilitățile bibliotecii, fiindcă pe-atunci nu-mi cumpăram cărți). Și-apoi am continuat cu Seria Neagră, autori nordici, de la Editura Trei. Dar la niciunul n-am găsit maniera aceasta intempestivă de-a scrie pe care o are Joël Dicker. Și tare, tare mult îmi place ce scrie omul acesta. Și, mai ales, felul în care scrie și în care se joacă cu cititorul său.
„Ted a scos din buzunar o hârtie, mototolită. O scrisoare anonimă. O găsise sub ștergătorul de parbriz când, anunțat că flăcările făcuseră prăpăd, ieșise în grabă din casă.
Data viitoare, o să-ți ardă casa.” 
Legat de Dispariția lui Stephanie Mailer, vreau să vă spun că am citit că părerile sunt cam împărțite. Da, am citit unele argumente cum că această carte ar fi destul de slabă, motivele, evident, le-am înțeles, însă tocmai asta e partea frumoasă a literaturii: 1) nu se teoretizează (părerea mea este că literatura se trăiește și atât) și de aici ajungem la 2) este subiectivă, evident, în funcție de domeniul stilistic al fiecăruia (predispunerea sa spre un anumit gen) și poate fi înțeleasă diferit, trăită diferit, simțită diferit. Totuși, sunt de-acord cu argumentul cum că romanul de față are un număr mare de personaje - subscriu, întrucât, chiar la finalul cărții, autorul însuși ne pune la dispoziție o listă cu personajele din această carte, cine sunt ele și cu ce se ocupă, gradurile de înrudire între ele și așa mai departe. Pe mine nu m-a deranjat, eu m-am focusat pe anumite personaje cheie ale acțiunii, întrucât ele primau în importanța cărții. Și nu m-a deranjat să aflu cât mai multe detalii (atât despre ele, cât și despre altele) pentru că, astfel, pentru mine universul cărții s-a conturat și mai mult, a luat forme și mai frumoase. Mi-a plăcut că Joël Dicker m-a purtat în atâtea lumi, m-a făcut să cunosc atât de multe personaje, să le îndrăgesc, să le urăsc, să trăiesc alături de ele aventura descoperirii. Da, Dispariția lui Stephanie Mailer este, în primă instanță, un roman polițist, întrucât se anchetează mai multe crime. Dar, părerea mea este că acest roman este mai mult decât atât: este un thriller fascinant în care se îmbină psihologia, știința adevărului, este un joc de cuvinte care te ține în priză și te face să vrei să afli cât mai multe într-un timp cât mai scurt. Și te frustrează, te frustrează la maximum că ai impresia că știi ceva și totuși nu știi, de fapt, nimic. Dar asta nu te face decât să citești mai departe și să te lași purtat de acțiunea complexă a cărții. 
„ - Nu ești tu născut pentru glorie, destinul te-așteaptă doar pentru rigolele vieții! Dispari imediat, mă ustură ochii numai când mă uit la tine!”
Dacă ar fi să fac totuși o ierarhie, n-aș putea romanul Adevărul despre cazul Harry Quebert pe celelalte două cărți scrise de Joël Dicker apărute la Editura Trei. Prima mi-a plăcut mai mult, a avut ceva special ce nu am găsit și-n celelalte. A avut o sensibilitate aparte, o istorie, a vorbit despre condiția scriitorului, despre lumea această a literaturii - da, a atins un subiect diferit păstrând aceeași manieră neașteptată, cu nuanțe întunecate și înfricoșătoare. Atmosfera romanului Dispariția lui Stephanie Mailer este una energică, dar rece - se caută dovezi, se caută probe, se caută adevăruri. Este o lume în care un simplu cuvânt, un simplu fapt, poate distruge niște argumente consolidate cu enorm de multă muncă și cercetare. Și chiar asta, de multe ori, se întâmplă în această carte. Pare totuși că Joël Dicker se lungește cam multe, ce-i drept aproape 670 de pagini nu-s puține, chiar mă durea mâna când citeam, pe la primele pagini, fiindcă am obișnuința de a citi stând pe spate și ținând cartea în aer, deasupra ochilor, deoarece pentru mine asta e poziția preferată de citit. A fost destul de obositor pe la primele 100-150 de pagini, până am reușit să restabilesc, oarecum, repartiția „greutății” (fazual spus) paginilor. N-aș putea să recenzez această carte fără să vorbesc despre personaje - știți prea bine că, în recenziile mele, eu nu vorbesc despre acțiune, nu-mi place, pur și simplu, nu văd rostul, nu văd finalitatea acestui lucru, ce rost are să vă dau spoilere și să vă stric, astfel, plăcerea de a fi surprinși de-a lungul lecturii (evident, dacă vă decideți să citiți cartea, dar eu chiar vă recomand s-o faceți). Personajele lui Joël Dicker sunt complexe, fooooarte complexe. Sunt robuste, adevărate, trăiesc și simt, simt și trăiesc. Pe mine m-a surprins mereu acest lucru la Dicker. N-are doar niște personaje frumoase, cu care te împrietenești și cu care parcurgi lectura cărții, ci are niște personaje care au ceva veridic în ele, ceva... nu știu cum să-l numesc, dar dacă ați citit vreo carte de la Dicker, cu siguranță știți despre ce vorbesc. Asta, pentru mine, reprezintă un criteriu pentru o carte bună, și anume să simt că personajele acelea ar putea ieși oricând din carte și să-nceapă să-mi povestească ce s-a întâmplat și ce mai urmează să se întâmple. 
„- Știi, n-ar trebui să te iei după aparențe, a observat Kirk. Crezi uneori că știi totul despre unii, iar apoi descoperi secrete uimitoare despre ei.” 
Mulțumesc tare mult celor de la Editura Trei pentru exemplarul oferit. Puteți comanda Dispariția lui Stephanie Mailer de pe site-ul lor, cu un click AICI. De asemenea, cei de la Editura Trei ne surprind mereu cu noutăți literare mult așteptate, așa că vă recomand să dați o fugă pe site-ul lor! Spor la lecturi frumoase și interesante să aveți!