sâmbătă, 26 august 2017

„Monstrul”, de Walter Dean Myers- Recenzie


 
Editura: Trei
Rating: 4 din 5 steluțe
Număr de pagini: 280
Traducere din limba engleză: Ioana Filat
Anul apariției: 2017 

Monstrul – așa îl numește procurorul pe Steve Harmon, un adolescent în vârstă de 16 ani, acuzat că a fost complice la un jaf într-o drogherie, soldat cu omor deosebit de grav. Dar oare a fost Steve cu adevărat cel care le-a dat cale liberă făptașilor sau pur și simplu s-a aflat în locul nepotrivit la momentul nepotrivit? În timp ce așteaptă în sala de judecată, Steve, care visează să ajungă regizor, imaginează evenimentele sub forma unui scenariu de film, presărat cu însemnări de jurnal. Astfel, cititorul devine atât jurat, cât și martor în procesul care va decide soarta adolescentului. Romanul inovator al lui Walter Dean Myers arată cum o singură decizie ne poate schimba viața pentru totdeauna.

Mi-a plăcut, mi-a plăcut acest roman la nebunie, drept care l-am citit într-o singură zi, în doar câteva ore. Recunosc, am avut așteptări și mi-au fost întrecute, chiar dacă în ultimul timp nu prea am mai citit cărți polițiste, pentru că nu mă mai dau în vânt după acest gen. Dar, pentru mine, Monstrul lui Walter Dean Myers nu a fost doar un roman polițist, ci un puternic roman psihologic, cu personaje bine individualizate, pline de moravuri, care, încetul cu încetul, scoateau la iveală ceea ce aveau mai adânc ascuns în tenebrele propriului lor suflet. Am citit această carte pe bancă în parc, așteptând pe cineva, am citit între stațiile autobuzului, ba chiar și mergând, am citit. Pentru că pur și simplu nu puteam s-o las, eram nerăbdător să văd ce se mai întâmplă, să aflu motivele, să aflu de ce, cum, când, unde, cum de. Monstrul este un roman plin de întrebări, compus în mare parte din multe umbre - astfel că, la un moment dat, ajungi să cauți răspunsuri, neștiind că, de fapt, acestea atrag cu după ele mai multe întrebări. 

Monstrul, așa cum se cade unui roman bun, are niște personaje pur și simplu geniale. Geniale prin puterea lor, prin modul în care Walter Dean Myers le-a creat: bine individualizate, rotunde, alcătuite din lumini și umbre; sufletele acestora, vieților lor, toate par a fi concrete, ca și cum aceste personaje ar trăi în paginile cărții, ar participa, zău de nu, la un adevărat proces în a afla cine e vinovatul. Avem parte de personaje care au moravuri, de personaje care, deși încearcă să ia calea cea dreaptă & bună, circumstanțele nu le fac posibil acest lucru. Myers, prin personajele sale, reiterează anumite moravuri ale propriei noastre societăți: goana după bani, voracitatea, lăcomia, sau, pur și simplu, teama, dorința de libertate și de individualitate. O poveste puternică, intensă, despre sistemul juridic, despre deciziile pripite, felul în care ne percepem pe noi înșine, relațiile dintre părinți și copii, precum și despre sistemul penitenciar. Pentru că, în timp ce este închis, Monstrul ține un jurnal în care descrie ceea ce simte, atât fizic, cât și psihic, de-a lungul întregului proces. Resentimente, tristețe față de familie, sentimentul dezamăgirii, teama că și-ar putea petrece întreaga viață după gratii, de la o vârstă atât de fragedă. Toate acestea pun stăpânire pe Steve și, încetul cu încetul, îl fac să creadă că toată realitatea care-l înconjoară nu este altceva decât un coșmar din care, când va veni dimineața, se va trezi și totul va redeveni frumos. Într-adevăr, are dreptate, totul este un coșmar, dar unul izbitor de veridic.

Mi-a plăcut mult ce-a afirmat Walter Dean Myers la un moment dat: „Într-un fel, întotdeauna mă întorc la perioadele cele mai turbulente din viața mea. Scriu cărți pentru băiatul frământat care am fost cândva și care încă trăiește undeva în mine. Asta e ceea ce fac.” Așadar, prin scris, Myers găsește un fel de alinare, de echilibru, un fel de „exorcizare”, dacă nu e prea deplasat spus. Găsește acea liniște viscerală spre care, zic eu, cu toții tindem. Și-și integrează viața, evident, într-o manieră fictivă și literară, împărtășind cu noi ceea ce are el mai de preț: povești de viață, povești cu viață și cu suflet. Și, după părerea mea, asta contează extrem de mult la un scriitor. Referitor la stilul de a scris al lui Walter Dean Myers, vă pot spune că autorul are un stil de a povesti care pur și simplu te-aproprie de poveste: pe mine nu m-a plictisit în niciun moment (așa cum, de obicei, tind majoritatea romanelor polițiste pe care le citesc să o facă), pentru că am avut parte de suspans, am avut parte de încordare maximă, dar și de momente emoționante, fericite & triste, pline de bucurie și lacrimi. Da, am avut parte și de profunzime, și de psihologie, și de acțiune, și de dramă. Cu un singur cuvânt, am avut parte de tot ce era nevoie pentru a fi citit un roman chiar bun, pe care-l recomand cu drag tuturor! 

Mulțumesc enooorm Editurii Trei pentru posibilitatea de a citi acest roman, eu vi-l recomand cu mare drag, sunt sigur că o să vă placă foarte mult. Pe site-ul celor de la Editura Trei găsiți o mulțime de cărți în vogă, să le spun așa, la prețuri bune, din toate categoriile. S-aveți lecturi frumoase și cu spor! 

3 comentarii:

  1. Văzusem într-o zi o imagine din această carte la tine pe instagram și arăta tare bine le interior. Plus, ma atrage tare mult. Trebuie să o am și eu.
    Felicitări pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să știi că are o grafică deosebită, are și poze și scrisul diferit de alte cărți de la Trei! :) Ți-o recomand cu drag, o s-o citești rapid și-o să-ți placă!

      Ștergere