miercuri, 8 iunie 2022

Evadări celebre, de Traian Tandin - Recenzie

Editura: Aldo Press
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 640
Anul apariției: 2002

Colonelul Traian Tandin a fost un cunoscut polițist - printre reușitele profesionale multiple, discipol al marelui criminalist, general de brigadă Dumitru Ceacanica -, dar și un cunoscut scriitor - în urma editării a 23 de cărți polițiste de succes. Alături de generalul Ceacanica, „comisarul” Traian Tandin a cutreierat țara în lung și-n lat rezolvând crime spinoase și afaceri judiciare complicate. Dacă literatura nu i-ar roade sufletul acestui minunat comisar T.T., judiciaristul din el „l-ar ucide” - General de brigadă Dumitru Ceacanica

„Pentru pornirile sale sexuale greu de stăpânit, pentru crima comisă și mutilarea cadavrului, Alex Bartoli a fost judecat și condamnat la închisoare pe viață.”
Regretatul polițist Traian Tandin (7 martie 1945 - 9 mai 2020) a fost un om care mi-a marcat copilăria. În sensul bun, evident, fiindcă el e cel care mi-a deschis apetitul pentru cărțile thriller, cărțile cu crime, ucigași, tâlhari, găinari, hoți și alte persoane din tagma josnică a societății. Scriitor prolific de romane polițiste, în cariera sa literară Traian Tandin a documentat sute, poate mii de cazuri de pe întreg mapamondul, aducând în fața cititorului viețile a celor mai josnici și oribili oameni care au existat vreodată. Și spun asta pentru că, într-adevăr, unele cazuri prezentate sunt absolut odioase, dacă ar fi să fac referire la Condamnați la moarte (Aldo Press, 2004), Femei asasine pe mapamond (Aldo Press, 2005), cărți pe care îmi amintesc că le-am citit în perioada tezelor din clasele 5-8, și chiar îmi amintesc că odată mergeam pe stradă și citeam în același timp, deoarece pur și simplu nu mă mai puteam desprinde de lectură.
„Căutarea celui mai feroce criminal din Europa începuse...”
Din nefericire, cărțile acestea nu prea se mai găsesc, și-mi pare extraordinar de rău, întrucât chiar aș vrea să le am pe toate. Am văzut că există reeditări, dar nu la toate cărțile. Am căutat online, dar nu prea am mai găsit nimic. Poate ar trebui să încerc la anticariate, dar, sincer, nici nu prea am timp. În orice caz, vreau doar să vă spun că n-aș putea recenza această carte, fiindcă este evident despre ce e, nu? În Evadări celebre, Traian Tandin documentează cazuri adevărate în care persoanele ajunse după gratii au încercat să evadeze - atât din închisori românești, cât și din închisori din alte țări și de pe alte continente. Oricum, absolut genială carte, plină de întâmplări dintre cele mai bizare și chiar incredibile, de-ți vine chiar să crezi că, uneori, parcă nu-i adevărat: pușcăriași care evadează îmbrăcându-se în femei, care se bagă într-un sicriu, care se prefac morți, care sapă o galerie de patruzeci de metri folosindu-se doar de niște obiecte. Criminali care reușesc să sfideze poliția și organele statului, reiterând, evident, sistemul defunct și corupt al unei societăți. O carte pe care am devorat-o și care aș fi vrut să nu se termine vreodată.
„Odată cu primii pași pe pământul Belgiei, Bancsa a pozat numai într-un refugiat politic, oprimat de regimul lui Ceaușescu din România. El avea cu totul alte planuri...”
Sunt un mare fan al documentarelor despre crime, dar cred că sunt fan și mai mare al cărților care documentează crime. Din păcate, n-am mai găsit autori care să facă același lucru, iar Traian Tandin are cărți din toate registrele: femei criminale, bărbați criminali, crime din gelozie, crime absurde, jafuri celebre, evadări celebre, condamnați la moarte, femei criminale din România, hoți, găinari, traficanți. Făcând uz de abilitățile sale de detectiv și polițist, Traian Tandin îmbină cariera cu literatura, iar rezultatele sunt dintre cele mai de seamă: o serie de documente care, dincolo de a fi „literatură”, relevă realitatea în cele mai urâte forme pe care le poate lua. Iar în cartea de față, Evadări celebre, Traian Tandin trece sub lupă cele mai bizare și neașteptate și chiar bine puse la punct evadări nu doar din România, ci din întreaga lume. M-am regăsit căutând pe internet atât de multe poze și detalii atunci când am citit-o, și, mai mult decât atât, chiar mi s-a întâmplat să aud de un sat care se află în județul Botoșani și din care, culmea, chiar cunosc pe cineva. Și m-a surprins maxim să aflu că, într-adevăr, chiar s-a creat un mit în jurul unui personaj pe care, de altfel, și Tandin l-a mitizat în această carte.
„Mascați și înarmați, bandiții iau ostatici doi clienți în schimbul cărora obțin cinci milioane de franci. Culmea tupeului, ei pleacă de la locul faptei cu o mașină a poștei.”

O carte ca un roller coaster. O carte cu de toate - poate nu s-ar pune cazul, dar are chiar și întâmplări amuzante, bizare, dureroase, grețoase, oameni răi și răufăcători care și-au pus viața în slujba răului, criminali pentru care libertatea înseamnă să semene groază, să fure, să jefuiască, să se facă nevăzuți și să stârnească frica. În Evadări celebre, Traian Tandin pune în lumină sutele de cazuri de evadări din întreaga lume (cele din România, evident, mi-au stârnit cel mai mult interesul), uneori apărând, de niciunde, eroi improbabili, neașteptați, cum ar fi un cioban de la o stână, o femeie care trecea pe stradă, și chiar simpli oameni de rând care se răzvrătesc și se ridică împotriva celor care atentează la siguranța publică. Traian Tandin chiar a fost un maestru, iar vocea sa literară, dincolo de cea profesională, este absolut inconfundabilă. Mă bucur tare mult că, după atâția ani, l-am redescoperit și mi-am dat seama că poate ar trebui să-i fac mult mai mult pe plac copilului meu interior. Și să-i mulțumesc pentru tot ce mi-a oferit.

„Înscenându-i-se o crimă, Gheorghe Coroiu a reușit să evadeze din postul de jandarmi. Apoi, timp de mai mulți ani, a scăpat din toate încercările sutelor de jandarmi, agenți și informatori care fuseseră pe urmele lui.”

Nu aș putea spune mai multe, după cum vă puteți da seama. Dacă sunteți fani ai literaturii detectiviste, al literaturii de documentare, chiar vă recomand această carte de non-ficțiune. Da, într-adevăr, poate am greșit spunând „literatură”, dar, sincer, Traian Tandin dă cărților sale un anumit aer, are un stil de a povesti care chiar te imersează în roman. Nu știu, are ceva special și, probabil, încă mă influențează faptul că eu și Tandin ne cunoaștem de mai bine de 15 ani, poate. Dar nu, chiar vă recomand să-i încercați cărțile. Eu abia aștept să am mai mult timp liber și să-ncerc să-i găsesc și celelalte cărți. Fiindcă vreau să-i am întreaga colecție - și nu sunt puține! Sunt curios dacă voi ați auzit vreodată de Traian Tandin. Fiindcă am avut surpriza să aflu că, într-adevăr, chiar mai sunt persoane care îmi împărtășesc părerile. Să aveți lecturi plăcute și cu spor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu