Recomandări muzicale

Că, fără muzică, parcă totul ar fi puțin mai greu! :)

Ascultări plăcute! :) 

Un loc pe raftul meu (XXXIII)

Salutare,

O lună plină de cărți, o groază de cărți. Sincer, cred că în ultimile două luni au ajuns pe rafturile mele în jur de cincizeci-șaizeci de cărți. Și încă mai urmează! Iată câteva dintre ele. 

Și ar mai fi vreo două turnulețe și jumătate, de genul, dar nu am cablul de date aici. Poate altădată! 

Cărțile ori îs cumpărate, ori îs primite, ori îs schimbate. În altă ordine de idei, dorite sigur sunt. Nu știu cam când aș avea timp să mă apuc de ele, dar, ce-i drept, aștept cu nerăbdare să le citesc. Cu nerăbdare.

Iată, așadar, ce titluri am adăugat în bibliotecă.

Voi reveni mai târziu cu un alt post (sau poate două) în care să vi le prezint și pe celelalte. Ei, ce spuneți? Ați citit vreo carte de aici? Mult succes și lecturi cât mai plăcute!

Andrei

Sertarul cu ură, de Anca Zaharia - Recenzie

Editura: Herg Benet

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 96

Mulțumesc, Anco, pentru cartea-ți, mulțumesc pentru puterea ta de a scrie, pentru modul în care scrii. Sertarul cu ură nu este doar o carte. Nu este doar un sertar cu amintiri urâte, frumoase, metaforice, plastifate, mincinoase. Nu. Nu. Dincolo de a fi o carte excepțională, pătrunzândă în sufletul cititorului, Sertarul cu ură este o stare de existență, este cordonul ombilical din trecutul autoarei, din imaginația ei spicuită, visceral, din verosimilul trecut. Sertarul cu ură este locul în care omul se adăpostește, temându-se de viață, este locul în care omul doarme cu gândul și speranța că mâine, poate, va fi altfel. Este, cum să-i spun, o coborâre în infernul ființei.Pur și simplu am citit, am subliniat, am conturat, am încercuit, am scos în evidență ceea ce mi-a plăcut (vreo unșpe' poezii), am făcut fețe zâmbitoare, fețe triste, surprinse. Pentru că, vă rog să mă credeți, 

Anca Zaharia atât de bine se pricepe încât chiar e imposibil să nu-mi placă. Atât timp cât ale ei poezii rezonează cu mine, cu emoțiile și sentimentele mele, o includ în plăcerile mele nevinovate. În lirismul Ancăi Zaharia nu primează neapărat emoția, versificația, ci am descoperit viață transpusă în versuri, am descoperit acel ceva pe care îl cauți într-o poezie și care te face, în sfârșit, să trăiești scriitura. E, nu știu, o chestie a fiecărui cititor: să te regăsești în ceea ce citești. Mie, unul, cărțile acestea îmi plac, cărțile care îmi fac interiorul să licărească, să pâlpâie chiar și la un singur cuvânt. Iar când totul este scris și într-o manieră talentată, ei bine, atunci e imposibil să nu iubesc cartea respectivă și s-o recompensez cu cinci steluțe. Nu de alta, i-aș fi dat mai multe, dar zgârcă e Goodreads ăla. 

O lectură realistă, veridică, cu tangențe în viața autoarei (de altfel, cred că orice scriitor își trage firele creației din propria-i realitate, fie ea trecută sau contemporană), Sertarul cu ură este un volum de poezii pregnant, misterios, profund, pentru că autoarea își interiorizează sentimentele, nu le bruschează numindu-le, nu anihilează plăcerea de a contura exact ce simte, versurile plasează și mai puternic în obscur ceea ce Anca Zaharia vrea să spună (sau, dimpotrivă, să ascundă). De aici, zic eu, plăcerea lecturii, această confuzie a identificării unui sentiment anume, că citești poezia, o vezi, o simți, e negru pe alb, iar apoi încerci să vezi dincolo de ea și să treci în mintea autoarei. 

E o chestie de perspectivă de la un cititor la altul; mie, de multe ori, nu-mi place să știu ce-a fost în capul unui scriitor când a scris ceva anume, mă mulțumesc doar să citesc, să mă bucur, să trăiesc și să-nchid viața romanului apoi între coperți. Mă gândesc că dacă aș încerca să descopăr, să mă migălesc cu explicații, aș distruge totul. Ei, aici mă cam lovește Blaga - tre' să recunosc, îmi place foarte mult. Așa-i și cu poezia Ancăi: ea-și transcrie cotidianul în vers, dar dincolo de a fi o biografie, o autobiografie, poezia ei este emoție și trăire, viață și sentiment. Pulsație și visceralitate.

Ură. Ură nemiloasă. Ură murdară care te izbește în față, ură, ură, ură, poezia Ancăi este de o carnalitate excesivă, uneori de o brutalitate exacerbată, temătoare, care-ți induce un sentiment de panică nesfârșită, nemărginită între paginile cărții. Dacă ar fi să mă întrebați, cred că asta m-a atras cel mai mult la lirismul Ancăi: puterea, forța scriiturii ei, ethos-ul existențial, simțul exacerbat de a se ridica asupra unui anumit lucru, de a-și face vocea ascultată (relevantă fiind, astfel, coperta - care, iarăși, e genială, foarte bine aleasă). Anca nu se maschează între versuri, nu pițiponcanizează ceea ce scrie, nu poematizează, nu filosofează efervescențe lirice - nu, nu, pentru că, dincolo de sensus literalis al lirismului ei, poezia poetei Anca Zaharia este de un sensus moralis aproape acid, incisiv. 

În fond, majoritatea poemelor din Sertarul cu ură este una a notației viscerale, uneori calme, alteori înăbușită de strigătul autoarei. Autoarea simte nevoia pulsației, a realizării („cetitor, deparazitează-ți creierul”), după cum în poezia 33 (poeziile fiind numerotate astfel) scrie: „demult nu pricepeam cum voi puteți/ auzi mirosul de cafea/ și apoi reacționa/ ca la o injecție cu adrenalină/ îmi spun asta și brusc/ ideile se întrepătrund și-mi amintesc/ de tinerețea voastră când o cafea/ vă ajuta să stați în picioare (...)”. Mie-mi place, îmi place mult, mult, mult, aș spune că Anca nu scrie doar de dragul de a scrie, fructificându-și talentul, ci scrie spre realizare, tinde către identificarea-i proprie cu ceea ce autorul înseamnă. Anca se scindează în două - omul și poetul - iar aceste firi, aceste stări, aceste persoane, clone se reunesc într-una singură, sau, oricum, s-au reunit, materializându-se, în volumul Sertarul cu ură. Bun volum, de altfel!

Mersi, Anca, încă o dată pentru acest volum. Mi-a făcut plăcere să-l citesc! :) Îl puteți comanda de la Herg Benet, de AICI. Zi faină și lecturi frumoase tuturor!

Leapșa: Most Wanted

O leapșă drăguță - mă întreb, de când nu am mai onorat una - de la Dreams Have Wings - Diana Mirancea. Mulțumesc!

Să vedem, așadar, cum stă treaba:


1. O carte publicată pe care ți-o dorești.

Abia aștept să citesc „Cântecul păsării Kiwi”, de Sarah Lark, al treilea volum dintr-o trilogie. Am citit „În țara norului alb” și „Cântecul maorilor” de la aceeași autoare și mi-a plăcut foarte, foarte mult. Mai vreau să citesc și „Obiecte ascuțite”, de Gillian Flynn, dar cu primele reduceri pe care le prind, Sarah Lark este în coșul de cumpărături.

2. O carte nepublicată pe care ți-o dorești.

Hmm. Prin nepublicată am să mă gândesc la „nu tradusă încă la noi”. Aș vrea tare mult să se traducă toate cărțile Lisei Genova la noi, pentru că am citit Still Alice, de la ea, apărută la noi sub „Altfel... și totuși Alice”, carte care mi-a plăcut enorm. 

3. O carte pe care o dorești tradusă.

Subscriu!

4. O carte pe care ți-o dorești datorită coperții.

Ohoh, aș fi așa egoist să spun că-mi aleg majoritatea cărților după copertă. Dar o carte pe care mi-ar plăcea s-o citesc pentru copertă, hmm, „Momentul nostru infinit”, de la Editura Trei. 

5. O carte pe care ți-o dorești datorită sinopsisului.  

N-am nicio idee. Serios!

6. O carte pe care ți-o dorești datorită recenziilor.   

 Hmm. „De vorbă cu Emma”, pentru că am auzit atât păreri negative, cât și pozitive. Și, na, știi cum e, până nu citești tu cartea... 

7. O carte pe care ți-o dorești datorită autorului. 

Tot ce înseamnă Eric-Emmanuel Schmitt, Alice Munro. De la cea din urmă am toate cărțile traduse în română, iar de la Schmitt îmi mai lipsește „Visătoarea din Ostende”.   

8. O carte pe care ai citit-o deja și ți-o dorești.

„Anna Karenina”, de Tolstoi.

9. O carte pe care nu ți-o dorești suficient de mult.

Al doilea volum din „Miss Peregrine”.  

10. O carte pe care ți-o dorești pentru tot, tot, tot.

Clar, „Arta conversației”, de Ileana Vulpescu. Am citit-o, am adorat-o, am plăcut-o și vreau s-o am în biblioteca mea.  

Drăguță leapșă. Mersică, Diana, o dau mai departe tuturor care o vor. Mult succes și lecturi plăăăăcute!

„După ce ne-am îndrăgostit”, de Anna Todd- În curând

După ce ne-am îndrăgostit 

Autor: Anna Todd

Al treilea volum din seria AFTER

 Peste 1,3 miliarde de lecturi pe Wattpad

Tessa ştie că Hardin o iubeşte şi că e în stare să facă orice să o protejeze. Dar între a iubi pe cineva şi a fi în stare să-l păstrezi în viaţa ta e o mare diferenţă. Însă acest cerc vicios de gelozie, crize de furie şi iertare este istovitor. Tessa n-a mai avut sentimente atât de intense pentru nimeni, nimeni n-a mai sărutat-o atât de pătimaş... însă pasiunea care îi leagă pe amândoi merită toată suferinţa? Dragostea era de ajuns să-i ţină împreună. Dar dacă Tessa îşi va asculta acum inima, acesta va însemna oare... sfârşitul?

AFTER a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet!

Paramount Pictures a cumpărat drepturile de ecranizare a romanului After. 

„Anna Todd este cel mai important fenomen literar al generaţiei sale.” - Cosmopolitan

„Am ajuns într-un moment, la fel ca şi cu Amurg, când m-am oprit din tot ce făceam şi m-am concentrat numai pe lectura acestei cărţi... Todd, fetiţo, eşti un geniu!!!” - Once Upon a Twilight

Anna Todd a câştigat o popularitate imensă pe internet odată cu apariţia seriei After. Locuieşte în Austin, împreună cu soţul ei, cu care a doborât statisticile, căsătorindu-se la o lună după absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare împătimită şi i-au plăcut trupele de băieţi şi poveştile de iubire romantice, astfel că acum, când a găsit un mod de a le îmbina pe toate trei, se bucură de un vis devenit realitate.

Pe Anna Todd o găsiţi la AnnaToddBooks.com, pe Twitter la @imaginator1dx, pe Instagram la @imaginator1d şi pe wattpad ca Imaginator1D.

La Editura Trei au apărut primele două volume ale seriei After: După ce ne-am întâlnit şi După ce ne-am certat.

 

„Muşc perna şi-mi încalc promisiunea. Încep să plâng. Nu de mila mea. Lacrimile sunt pentru Hardin, pentru băiatul care nu ştie cum să se poarte cu oamenii la care ţine, băiatul care are coşmaruri când nu sunt în pat cu el, dar care îmi spune că nu mă iubeşte. Băiatul care are nevoie să-i amintească mereu cineva cum e să fii singur.”

Abia aștept să apară. Abia aștept să le citesc! :) Lecturi frumoase și pline de spor!