Cămașa lui, de Augustina Șiman - Recenzie

Editura: Librex

Număr de pagini: 160

Rating: 5 din 5 steluțe

 

Cea mai vândută carte din Moldova ajunge și in România, la Librex La doar 24 de ani, autoarea Augustina Șiman va lansa în România Cămașa lui, cea mai bine vândută carte din Republica Moldova. Cămașa lui s-a vândut în peste 15.000 de exemplare, a avut parte de o lansare, la Chişinău, cu peste 200 de cititori, și în prezent urmează să fie lansată şi în România exclusiv de către Editura Librex.

Volumul se bucură de un succes enorm, datorat în bună parte numelui sonor al autoarei în Republica Moldova şi efortului său creativ uriaş de a revoluţiona literatura prin tematicile abordate şi noile forme pe care le aduce cititorilor: recitaluri audio şi videoclipuri literare. Numărul comenzilor pentru Cămașa lui a trecut de 15.000 de exemplare. Cartea este a treia operă din partea autoarei basarabence, și prima care va fi publicată în România.  

Augustina este responsabilă pentru noul trend inovativ în artă denumit eseul cinematografic sau videoclipul literar. Ea a creat audiobook-ul Parfumul și videoclipurile literare Şapte şi Parfumul. Şapte aduce la viaţă printr-un scenariu profund, textul de conchidere al bestseller-ului din Republica Moldova: Cămașa lui.

Finally! În sfârșit! În sfârșit am citit ceva frumos, ceva care nu mi-a solicitat prea mult „experiența literară”, ceva care a curs de la sine fix în prisma inimii mele, ceva ce m-a sensibilizat, mi-a dat aripi și mi-a șoptit, dulce, tandru, încetișor la ureche că viața, trăită într-o permanență stare de iubire, merită trăită. Merită gustată din plin și încercată, pentru că ce este dragostea dacă nu o șansă, un mijloc de a percepe, într-un mod frumos, această realitate? Ce este dragostea dacă nu un sentiment care întregește ființa și-i dă aripi? Propensiunea telurică presupusă de ură, de gelozie - simț exacerbat al proprietății -, de nereușită, de despărțire, da, face parte din cartea Augustinei Șiman, însă doar pentru a contura și mai bine dovada necondiționată a iubiri, a dorinței și sentimentului. Drept să vă spun, mie mi-a plăcut mult. Foarte mult.

Mi-am dat seama că Augustina Șiman este un autor foarte inteligent, un autor care simte ceea ce scrie. Deopotrivă, altfel nu cred c-ar fi fost în stare să transmită atâta emoție. Volumul de față, Cămașa lui, surprinde mai multe creații - proze scurte, să le spunem - care se citesc destul de ușor, relaxant și lejer, fără a presupune o creație greoaie, densă și de umplutură. Scrierea Augustinei Șiman debordează de feminitate, de emoție și sensibilitate, întrucât autoarea pledează, exclusiv, întru prețuirea femeii, a artei sale și a nevoilor ei. Bine, nu vreau să spun că volumul este exclusiv pentru femei, dar tind să cred că ar prinde mult mai bine. Oricum, pentru bărbați, pentru femei, copii, bătrâni, mie mi-a plăcut oricum. Mi-au plăcut ideile autoarei privitoare la ceea ce înseamnă relația, la ceea ce presupune viața, cu toate neajunsurile ei, cu toate încercările din care noi, ca oameni, devenim alții sau rămânem aceeași.

La Augustina Șiman, iubirea devine mai mult decât un sentiment, ea devine o stare perfectă de existență, devine o comuniune a ceea ce înseamnă înțelegere, respect, atitudine, adevăr și, în cele din urmă, perfecțiune. Autoarea poematizează această stare, o transpune într-un stil estetic foarte frumos conturat, plastic, efervescent - aproape liric, aș spune. Augustina Șiman integrează realitatea într-o formă viabilă literară, în pas cu omogenizarea talentului său scriitoricesc. Și artistic, după cum bine am putut observa. 

Ar putea considera, alțiii, clișeic ceea ce scrie aici. În ce manieră este clișeic, vă pot spune: este clișeic, da, dacă am putea spune că în ziua de astăzi a iubi cu adevărat a devenit un clișeu. Ceea ce, bineînțeles, nu este. Așadar, cu premise logice, ceva lecții de clasa a IX-a, ne dăm seama că nimic nu este clișeic din aceea ce scrie aici. Este clișeic doar pentru că noi, mândri, ființe superioare capabile să iubim cu adevărat, capabile de sacrificiu, a iubi cu adevărat putem. Nu generalizez, surprindeam doar o efervescență. Pur subiectivă. Cred că această carte ar trebui citită de toți, de femei, pentru că despre ele este și despre bărbați, pentru a înțelege mai bine ce ascunde, tăinuit, un suflet dantelat de femeie. Un suflet care vrea iubire, vrea protecție, vrea atenție, pentru ca, la rându-i, să le ofere înzecite pe celelalte, ca o dovadă a sacrificiului iubirii care, în ultimă instanță, va deveni ceva viu, ceva mișcător prin casă, precum un vânt cald de vară care-ți mângâie simțurile: un copil, și sfântul cuvânt „mamă”.

Mulțumesc enorm celor de la Librex pentru că mi-au oferit ocazia de a citi această carte superbă. Puteți cumpăra Cămașa lui de pe site-ul lor, de aici, cu o reducere de 10%. Lecturi cât mai frumoase să aveți, pline de învățăminte! :)

 

Second life, de S.J. Watson - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Raiting: 5 din 5 steluțe

Traducere din limba engleză și note: Laurențiu Dulman

Număr de pagini: 488

Îşi iubeşte soţul. E obsedată de un străin. E o mamă devotată. E pregătită să piardă totul. Ştie ce face. Lucrurile îi scapă complet de sub control. E nevinovată. Poartă o vină uriaşă. Trăieşte două vieţi. Le poate pierde pe amândouă. Cât de bine poţi cunoaşte un om cu adevărat? Cât de departe ai merge ca să afli adevărul despre cineva pe care-l iubeşti? Când descoperă că sora ei a fost ucisă cu bestialitate, Julia vrea să afle neîntârziat motivul. Dar căutarea se transformă rapid într-o explorare irezistibilă a propriilor dorinţe întunecate. Julia intră în contact pe internet cu un străin periculos şi începe să simtă că-şi pierde controlul şi că e pe punctul de a pierde totul. Hotărârea ei de a găsi răspunsuri îi ameninţă căsnicia şi viaţa. 

Dumnezeule mare, am citit cartea asta și, vă jur, sfârșitul acela, ah, sfârșitul acela, Doamne, ce chin, ce tortură, ce neeervi, pur și simplu m-a ucis. Mi-am dat seama: îmi place la nebunie de Watson. Îmi place afinitatea sa pentru personajele feminine - pe care, apropos, le creează foarte bine, le conturează cu o măiestrie aparte și cu predilecția unui pictor (eh, să zicem) puțin cam nebun. Dar, drept să vă spun, la cât de nebună este și acțiunea sa (chiar dacă începe puțin cam greoi, pe maniera „hai-să-mai-tragem-de-niște-pagini”), asta nu deranjează prea mult - de fapt, nu deranjează chiar deloc. M-am îndrăgostit de scriitura lui S.J. Watson încă de la primul său roman de debut, apărut tot la Editura Trei, Înainte să adorm (recenzia AICI). Încă de la acel roman am putut observa faptul că autorul dorește, în maniera sa proprie, să dea peste cap cititorul. Să-l minuneze. Să-l facă să țipe. Să-l facă să simtă povestea și să-l integreze în paginile romanului său. Și, da, mi-am dat seama: la Watson, scriitura e alcătuită din existențe, din existențe pe care el, cu talentul său, le integrează în propria sa manieră de a crea. Watson e ca o Cola: toarnă sucul în pahar, iar de-aici, cam cinci sute de pagini, vei simți efervescența acestui suc - a se înțelege, bei sucul dar tot nu reușești să-ți stăpânești setea. Setea de personaje. Setea de acțiune. Setea de NEBUNIE! Oh, da, are Watson dintr-asta cât se poate!

 

Bun, o să vorbesc puțin și despre roman, dar n-o să dezvălui prea multe din el - ar fi total prostesc. Second life (cât mă bucur că au păstrat titlul inițial - ar fi trebuit să facă asta și pentru Still Alice - Tradus, tot la Editura Trei, Altfel... și totuși Alice) ne spune povestea lui Julie, o mamă devotată, fostă alcoolică, ceva de genul, oricum, un personaj pe care ori îl iubești, ori îl urăști. Cale de mijloc nu prea este, dar să zicem că, la un moment dat, ajungi să oscilezi între aceste două stări. Eu, unul, am ales s-o urăsc undeva pe la mijlocul cărții, să fiu indiferent pe la începutul ei, dar spre sfârșit, vai, spre sfârșit, am simțit toată acea teroare a emoțiilor, acele furnicături din vârful degetelor care țin paginile, n-am putut să fiu indiferent în continuare, n-am putut s-o urăsc, i-am dat creditul meu, am susținut-o, am trăit lângă ea și i-am simțit inima bătând undeva odată cu paginile care îmi ștergeau degetele pline de transpirație - metaforic, zic. Bun. Un dezechilibru al vieții ei deja dezechilibrate se produce în momentul în care află că sora ei, Kate, din Paris, a fost ucisă brutal în mijlocul nopții, undeva pe o stradă. Bum! Iar, de aici, fraților, începe nebunia. Cum ar fi de așteptat - deși Julie nu are tocmai cel mai dezvoltat spirit justițiar - ea pleacă la Paris, regulat, întorcându-se înapoi acasă de fiecare dată, la Londra. Toate bune și frumoase, caută ea ceva piste, mai speculează, mai se plânge de poliție că nu face nimic, pam, vorbește cu Anna, prietena cea mai bună a lui Kate. Anna este personajul cheie - care, de asemenea, la un moment dat devine „personajul-lacăt” (o să vedeți voi de ce). De la Anna, Julie află că sora ei nu era tocmai așa cum credea ea că este, ci că avea unele fetișuri - să le zic - bizare, întâlnindu-se cu străinii de pe internet, de pe diferite site-uri de socializare, doar pentru interesuri sexuale (zic doar, pentru că de cele mai multe ori astfel de întâlniri nu mergeau mai încolo de plăcerea trupească). Buuuun! Și acțiunea pornește în momentul în care Julie află parola unui cont de socializare pe care obișnuia Kate să-și petreacă timpul, intră, caută, cercetează și, hopa, este contactată de un necunoscut. Crezând că el ar putea fi eventualul ucigaș, intră în vorbă cu el. Și, astfel, se prinde într-o horă nebunească în care trebuie să joace până când va fi amețit de tot, riscându-și propria viață.

(...) Dar n-am primit niciun mesaj; nu s-a răzgândit, și nu sunt dezamăgită. Simt că viața mea a căpătat un fel de elasticitate; viitorul e necunoscut, dar pare maleabil, flexibil. A devenit mlădios, de unde până acum părea dur și rigid ca sticla.”

Viața lui Julie devine alta. Atrasă din ce în ce mai mult de acel necunoscut, ea ajunge să-și facă propriul profil, își schimbă numele, trecutul, și, astfel, întreaga ei viață își uită rădăcinile. Nu mai are soț. Nu mai are copil. Nu mai are prieteni. Însă, are o soră moartă a cărei răzbunare caută să fie împlinită. Julie intră în tangență cu străinul. Julie se simte atrasă de el. Julie face sex cu el, da, și-am putea crede că totul pornește nu doar din nevoia de a-l găsi pe ucigașul surorii ei ci, din câte și autorul notează (din vocea subiectivă a lui Julie), din dorința ei de a se simți dorită, iubită, de a se simți femeie: „În curând o să mă întorc acasă - înapoi la viața mea adevărată, la Hugh, la Connor, la Adrienne și la Anna, înapoi la viața fără sora mea -, dar poate dacă am să fac asta înainte, o să fie diferit. Durerea pierderii ei nu va fi dispărut, dar se va fi domolit. Nu-mi va mai păsa atât de mult că încă e liber cel care i-a luat viața. Ci o să mă gândesc la aceste clipe, când totul e atât de viu și de necomplicat, când toată durerea și regretele s-au domolit, s-au comprimat și s-au transformat în această unică nevoie, în această unică dorință. El cu mine, eu cu el. Dacă mă culc din nou cu el, măcar voi mai trăi încă un scurt moment în care nu mai există nici trecut, nici viitor, și pe lume nu mai există nimic în afară de noi - va fi un scurt moment de liniște.” Ea a vrut să scape, să evadeze, prea o apăsau toate. Acum a mai venit și moartea surorii ei. Copilul. Soțul. Serviciul. Programul de dezintoxicare. Prea multe, iar salvarea a găsit-o în acel străin care începe s-o obsedeze până aproape de epuizare. Își găsește refugiul în brațele acestui străin care, deopotrivă, chiar pare că ține la ea, chiar pare că o iubește și vreau s-o ajute. Dar știm noi, dragă Julie, aparențele înșală destul de des.

„Cât de mult s-au schimbat lucrurile de atunci.
Dar știu că povestea asta trebuie să se termine. Uneori, mă gândesc la momentul când ne vom despărți, o dată pentru totdeauna, și mă întreb dacă voi reuși să trec peste asta. Și totuși, trebuie să ne despărțim, relația mea cu Lukas nu poate avea un final fericit. Sunt căsătorită. Sunt mamă. Îmi iubesc soțul și fiul, și nu pot avea totul.”

 

Ca o paranteză, Lukas este numele străinului care apare în viața ei. Vă mai pot spune că acțiunea este pur și simplu plină de întorsături de situație, este alertă, este un knock-out, te intrigă, te dă la o parte, curge de la sine și nu știi în ce direcții o ea, intrigi, secrete, minciuni, pur și simplu nu ai cum să nu trăiești toată acea încordare a ceea ce se întâmplă. Vă spun, nu puține au fost momentele în care am exclamat „Cum dumnezeu?”, „Omg”, „Ceeee?”, „Wut”, „Nu e posibil”. Cred că geniul lui Watson își trage firele din faptul că, pe cuvânt, NU poți anticipa cum are să se întâmple totul. Ce-i drept, la un moment dat ai senzația că știi unde se îndreaptă totul, cobești, oh, da, ai satisfacția învingătorului, doar pentru ca mai târziu să rămâi cu buza umflată și să-ți dai seama că n-aveai, nici pe jumătate, dreptate. Îmi place, îmi place, abia aștept să mai citesc ceva scris de el. Prea bine-i iese. Un thriller fascinant, l-am citit cu o plăcere covârșitoare și n-aș fi vrut să se termine vreodată. Una dintre cele mai bune cărți - pot s-o zic de pe acum - citite anul acesta. Vaaaai! Abia aștept o altă carte scrisă de el. Abia aștept!

Le mulțumesc enorm celor de la Editura Trei pentru Second Life. Zău! Felicitări pentru toate cărțile frumoase traduse, abia așteptăm noi apariții surprinzătoare și bune. Puteți cumpăra Second Life de aici, cu o reducere de 25%. Un sfert, adică! :P Lecturi frumoase și numai bine!

 

„Otrava iubirii”, un nou roman semnat Eric-Emmanuel Schmitt - Dezbatere

Editura Humanitas Fiction vă aşteaptă marţi, 8 martie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la lansarea romanului Otrava iubiri, o nouă carte de Eric-Emmanuel Schmitt, scriitor premiat de Academia Franceză şi deţinător al Premiului Goncourt pentru nuvelă. La eveniment vor vorbi Oana Pellea, Mihaela Dedeoglu, Adina Diniţoiu, Marius Constantinescu şi Denisa Comănescu.

„Modelele de ieri nu sunt neapărat şi cele de azi, în schimb pasiunea se dezlănţuie cu aceeaşi violenţã şi mânie. În acest sens, Romeo şi Julieta sunt şi rămân arhetipurile pasiunii eterne.“ – Eric-Emmanuel Schmitt

Sincer, îmi pare așa rău că nu pot lua parte la eveniment, mai ales că participă și Oana Pellea, a cărei jurnal l-am citit cu mare drag. Eh! Mult succes celor care vor lua parte, să vă gândiți și la frații voștri de citit care nu pot ajunge că, deh, stau în Iași! :) Numai bine!

Un loc pe raftul meu (XXXII)

Salutare,

Cărți, cărți. Îmi cer scuze că nu prea mai postez pe blog, dar cred că motivele îs evidente. Clasa a douăsprezecea, BAC, admitere. Nici timp de citit nu prea (mai) am, însă timp de cumpărat cărți - oricând.

Iată ce cărți am reușit să mai adun, fie din schimburi, fie cumpărate, fie primite. Am început să am o predilecție și o direcție pentru cărțile de istorie și cele de la Polirom, ediția Top 10+ și Polirom Actual.

Voi ce v-ați mai cumpărat, ce mai citiți? :)

Toate arată minunat și abia aștept să le citesc! :) Lecturi plăcute, dragi cititori

„Cămașa lui” de Augustina Șiman - în curând

Cea mai vândută carte din Moldova ajunge și in România, la Librex La doar 24 de ani, autoarea Augustina Șiman va lansa în România Cămașa lui, cea mai bine vândută carte din Republica Moldova. Cămașa lui s-a vândut în peste 15.000 de exemplare, a avut parte de o lansare, la Chişinău, cu peste 200 de cititori, și în prezent urmează să fie lansată şi în România exclusiv de către Editura Librex.

Volumul se bucură de un succes enorm, datorat în bună parte numelui sonor al autoarei în Republica Moldova şi efortului său creativ uriaş de a revoluţiona literatura prin tematicile abordate şi noile forme pe care le aduce cititorilor: recitaluri audio şi videoclipuri literare. Numărul comenzilor pentru Cămașa lui a trecut de 15.000 de exemplare. Cartea este a treia operă din partea autoarei basarabence, și prima care va fi publicată în România.  

Augustina este responsabilă pentru noul trend inovativ în artă denumit eseul cinematografic sau videoclipul literar. Ea a creat audiobook-ul Parfumul și videoclipurile literare Şapte şi Parfumul. Şapte aduce la viaţă printr-un scenariu profund, textul de conchidere al bestseller-ului din Republica Moldova: Cămașa lui.

Șapte este descris sub forma unui videoclip literar, o revoluție în modul în care înțelegem cărțile. Este al doilea videoclip literar din istoria literaturii, plin de metafore și simboluri, gata de descifrat pentru cei îndeajuns de curajoși să le înțeleagă semnificația. 
 
Îl puteți urmări în videoclipul de mai jos.

Vă pot spune că am urmărit videoclipul și am fost impresionat de profunzimea cu care autoarea vorbește și simte cuvintele. Nu pot spune mai multe, zău, vă las pe voi să vedeți cum stă treaba! :) Totuși, prevăd un succes frumos acestei cărți, urmând succesul romanului De vorbă cu Emma. Sau, cine știe, poate întrecându-l

Capitolul I – Suflet

„Se întîmpla în toamnă… pe cînd soarele căzuseră pe asfalturi – tot soarele. Era dimineaţă… şi m-am trezit în cămaşa lui. Cred că mă îmbrăcaseră seara în ea cînd m-am cuibărit în braţele lui şi i-am spus că mi-e frig. M-am luptat să înfrîng lenea dulce, să mă ridic din pat, iar după m-am făcut comodă la geam, purtînd cămaşa lui… Cămaşa albă, şifonată, largă, pe care se încălcea parfumul lui şi parfumul meu (pe care tot insistă întotdeauna să îl port) într-un deliciu olfactiv – cămaşa noastră. 

 

Pe sub cămaşa lui înfloresc şi se îmbujorează vîrfurile sînilor pe care i-a sărutat şi pe care a adormit de mii de ori, sînii pe care îşi culca obosit capul şi buzele sale năşteau viitorul nostru atît de detaliat descris, atît de viu, atît de real. Pe vîrfurile alea rozovii s-au odihnit toate: şi prăbuşirile şi visurile sale. Pe sub cămaşa lui sunt şi visurile mele, visurile pe care le protejeazăCamasa lui (3) el de viaţă, de ghinion şi de supărările mele cînd mai că le-aş da cu piciorul – şi atunci vine el, îmi îmbrăţişează gleznele, mi le sărută şi îmi şopteşte “Mai rabdă… “

Mă cuprind jucăuşă, îi strîng şi mai mult cămaşa de pielea mea şi îi aud vocea în cap: “Mai rabdă…”. Pe sub cămaşa lui nu doare, pe sub cămaşa lui găsesc 

 răspunsuri, pe sub cămaşa lui subţire e atît de cald, că tot te gîndeşti că n-a mai rămas nici o frunză pe copaci afară… Pe sub cămaşa lui pielea mea îi strigă numele, şi tot ce e mai bun în mine creşte doar pe sub cămaşa lui: speranţa, grija, iubirea, dăruirea de sine, fiindcă doar sub ea sufletul meu se simte în siguranţă.

… şi nu cred că există o femeie mai frumoasă decît cea care dimineaţa se alintă, se dezmiardă, înfloreşte, prinde viaţă în cămaşa bărbatului său.”

Eu, unul, abia aștept să pun mâna pe ea. :) Puteți precomanda romanul de pe site-ul celor de la Librex, care vor edita romanul. Le mulțumim foarte mult și le dorim mult succes! 

Lecturi frumoase și pline de învățături s-aveți!