vineri, 4 noiembrie 2016

Experiențele mele de sleep paralysis


Salutare,

Înainte de toate, vreau să-mi cer scuze pentru absența-mi, dar e bazată pe motive obiective: am început facultatea. Și e greu. Destul de greu, de fapt, încât să nu mai am timp de anumite, să le spun așa, „mofturi”. De aceea am să dau mai rar pe-aici, dar să știți că nu vă uit, când am timp vă citesc cu drag și mereu am să fiu aici pentru citorii mei interesați. Cum chef de-o recenzie nu am (deși cărți de recenzat s-au adunat destul de multe), îmi fac curaj să vă povestesc de niște chestii destul de bizare care, de vreo doi ani încoace, în anumite perioade, mi se întâmplă destul de des. 

Nu știu câți dintre voi ați auzit de sleep paralysis. De fapt, eu am fost destul de ușurat când am auzit că și alții știut. De fapt, am aflat din întâmplare de chestia asta. Nu știam că există teorii referitoare la sleep paralysis și ceea ce înseamnă asta. Când mi s-a întâmplat prima dată să am o asemenea experiență, mi s-a părut atât de stranie încât nu am vrut să vorbesc despre ea. Până i-am spus cuiva care, minune, mi-a spus că li se întâmplă și altora. Drept să vă spun, deși sună greșit, m-am simțit foarte ușurat, pentru că eu am crezut tot timpul că ori îs nebun, ori am, Doamne ferește, vreo boală psihică. Dar, așa, să vă spun cum stă treaba de fapt. 

Am căutat o definiție pe Wiki, și mi s-a dat așa: Sleep paralysis is a phenomenon in which an individual, either during falling asleep or awakening, briefly experiences an inability to move, speak, or react. This is a transitional state between wakefulness and sleep, characterized by an inability to move muscles. It is often accompanied by terrifying hallucinations to which one is unable to react due to paralysis, and physical experiences (such as strong current running through the upper body). These hallucinations often involve a person or supernatural creature suffocating or terrifying the individual, accompanied by a feeling of pressure on one's chest and difficulty breathing. Another common hallucination type involves intruders (human or supernatural) entering one's room or lurking outside one's window, accompanied by a feeling of dread.

Bun. Așa. Din definiția de mai sus, vă rog să fiți atenți la asta: „ These hallucinations often involve a person or supernatural creature suffocating or terrifying the individual, accompanied by a feeling of pressure on one's chest and difficulty breathing. Another common hallucination type involves intruders (human or supernatural) entering one's room or lurking outside one's window, accompanied by a feeling of dread.” Nu știu ce părere aveți voi, dar eu simt furnicături pe piele și când citesc acum. PENTRU CĂ TOTUL E ABSOLUT GROAZNIC! Sumând în câteva cuvinte, fenomenul ăsta de sleep paralysis e cam așa: te pui să dormi, liniștit, alea, alea, și efectiv știi că ți se va întâmpla sleep paralysis-ul de dinainte să adormi, pentru că ori simți o chestie ciudată (ca un curent, un impuls, ceva) care-ți străbate corpul, ori ai niște vise foarte ciudate (de fapt, ca niște linii colorate și aglomerate și agitate care ți se proiectează în imaginație). Și adormi. Bun. Apoi visezi. De fiecare dată când am avut un episod de sleep paralysis, mi s-a întâmplat să visez. Și știi, visând, că te vei trezi. Pentru că visele îs ciudate. Cum să vă spun, ori alergi, ori cazi, ori țipi, ori e foarte întuneric și te izbești de chestii (eu, unul, mereu țin minte ceea ce am visat), dar de cele mai multe ori există un anume punct în vis în care te trezești brusc. Și te trezești. Și imaginează-ți, te rog, că te trezești, așa, și pur și simplu NU POȚI SĂ FACI NIMIC, DAR NIMIC, doar să respiri și să-ți rotești privirea în cameră (și, crede-mă, ai vrea să poți închide ochii). Îți vine să țipi, vrei să te miști, abia poți respira, și cred că cel mai groaznic lucru este tocmai acest sentiment de neputință fizică, psihică, pentru că, uneori, simți și o presiune ciudată în coșul pieptului, ca și cum ceva ar călca pe toracele tău și te-ar apăsa spre pat, nu știu cum să explic, Doamne, și ideea că nu poți țipa, nu poți face NIMIC, și vreau să insist pe acest NIMIC, și parcă țipi pe înăuntrul tău și nu te aude nimeni. Și, de parcă n-ar fi îndeajuns, uneori se aude ca și cum o centrifugă (ca o mașină de spălat), ar rula fix la doi-trei metri de tine (distanță neapreciată, metaforică, eufemistică), și ai impresia că o să înnebunești pe loc. Nu știu cum să vă explic, poate o să vi se pară o abureală, minciuni, dar ce rost ar avea? Efectiv, chestia asta nu știu dacă e demonstrată științific, nu prea am înțeles de la ce vine (am să vă explic mai jos, dacă aveți timp și chef să citiți, circumstanțele care m-au făcut pe mine să am această experiență), dar cred că nu este ceva de care aș putea să scap. 

E groaznic să ți se întâmple așa ceva. Iar motivele sunt cam aceleași: 
  1. Pur și simplu ești neputincios, nu-ți poți mișca niciun membru, ai mușchii paralizați, poți doar să respiri și să-ți miști ochii, nu poți să faci nimic, nimic, nici măcar să te concentrezi pentru a mișca un singur deget;
  2. Sentimentul de neputință este înfiorător și groaznic. Ai impresia că în orice moment cineva are să vină să-ți facă felul - bineînțeles, în asemenea circumstanțe, deși deja ești veteran în alte sleep paralysis-ului, îți faci cele mai teribile scenarii. Te temi pentru viața ta, da, să sune amuzant, nu-mi pasă, dar doar conformitatea acestei situații te poate face să înțelegi ceea ce scriu aici;
  3. Ai impresia că nu ești singur. Clar. 100%. Nu poți să stai cu gândul că, eh, lasă, mi s-a mai întâmplat. Poate să ți se întâmple de zece ori în aceeași noapte, dar mereu vei avea aceeași reacție;
  4. Faptul că nu poți striga sau scoate vreun sunet te face să te simți SINGUR AS FUCK.
  5. NU POȚI FACE NIMIC.
  6. Iar sunetul ăla, Doamne, e ca iadul adunat într-un singur loc. (chuckle
Și, în fine, nu vreau să vă sperii. Voiam doar să vă împărtășesc experiența mea. Când mi s-a întâmplat prima dată? Cred că acum vreo doi ani. Îmi aduc aminte că eram în pat, era destul de târziu, și nu puteam să adorm. Eram cam agitat pentru că avusesem o zi plină. Am adormit la un moment dat, însă, în doar câteva secunde, m-am trezit și, destul de confuz, am încercat să mă mișc. Pur și simplu am fost terifiat și șocat și confuz și ce-naiba-se-petrece când nu am putut face acest lucru. Cu imaginația mea de Fenomene stranii & Fiori de groază, emisiuni la care mă uitam ca un obsedat, bineînțeles că am avut niște impresii ciudate, că-s posedat, că ceva vrea să-mi facă rău, bla bla bla. Dada, sună deplasat, dar... Doamne, nu știu cum pot vorbi încât să înțelegeți, ca să nu par un inadaptat-rahitic-oligofren și toate cele. Cine mă crede, să mă creadă, cine nu, asta este! Buuun! Și nu am spus nimănui asta. Apoi, timp de vreo jumătate de an, cred că mi s-a mai întâmplat de vreo două-trei ori. Până anul trecut, când a început clasa douăsprezecea, și efectiv am început să mă obișnuiesc cu această chestie. Mi se întâmpla cam de patru ori pe lună (în medie, o dată pe săptămână, uneori de două ori) să am o experiență de genul sleep paralysis. Pur și simplu, într-o perioadă, am crezut că am probleme psihice, or biologice, lipsă de vitamine, calciu, săruri și toate alea. Am mers și mi-am luat niște complexe energetice, de vitamine necesare organismului. Bineînțeles, la mine întotdeauna a funcționat efectul placebo. Dar nu și cu asta. Episoadele continuau, orice aș fi făcut. Cred că am omis faptul că, de multe ori, înainte să mi se întâmplă o experiență de genul, aveam niște spasme musculare foarte puternice (iar anumite persoane o pot confirma, big-grin). Am vrut să merg la un spital să-mi fac niște analize, dar nici până acum n-am mai reușit să ajung. În fine. Din câte am înțeles, de multe ori lucrul ăsta se întâmplă persoanelor foarte instabile din punct de vedere emoțional, care-s predispuse anxietății, persoanelor care sunt foarte stresate și a căror celulă nervoasă este cam solicitată. Nu știu ce să spun, în acea perioadă eram foarte stresat cu examenele, cu admiterea și multe alte lucruri pe care nu le-aș putea scrie aici, drept care tind să cred că și aceste lucruri au contribuit la sporirea episoadelor de sleep-paralysis. Dar un răspuns clar chiar nu l-am găsit încă.

 
Sleep paralysis-ul este ca și cum te-ai trezi, de fapt, mort. Mai groaznic decât un coșmar. Bleah! Și, pe deoparte, abia mai poți dormi după. Ceea ce e și mai rău. Totuși, o mică observație: mi s-a întâmplat cel mai adesea atunci când am adormit cu fața în sus, pe spate. Și, ghiciți ce, rar pot să adorm altfel. Doar dacă mă întorc cu fața în jos noaptea, după ce adorm. Și ce e și mai trist este faptul că, în dreptul patului, cum privesc înainte, am un geam care dă spre un copac. Și, da, cum bate lumina de afară de la bec, se vede super liniștitor să te trezești într-un moment de sleep-paralysis și să vezi umbra acelor crengi care, parcă, vor să intre în casă. În fine, atunci când mi se întâmplă, deja nu mă mai tem ca prima dată. Dar un sentiment de nesiguranță tot există. At least there s nobody there to kill me. Experiențele țin de obicei, aș estima, între 15 secunde și jumătate de minut. Dar ai impresia că trece timpul pe lângă tine.

Cam atât am vrut să vă spun. Dacă vi s-a întâmplat și vouă - și sper că nu - aștept să-mi împărtășiți experiențele. Vă recomand, de asemenea, un film bazat pe mărturii ale persoanelor care au avut aceleași experiență (vă pot spune că l-am văzut și-n 75% din cazuri, cam totul e adevărat - evident, cu înflorituri pentru a spori groaza celor care se uită- dar, la o adică, merită văzut, se cheamă (The) Nightmare).

Să aveți o seară faină și un week-end liniștit, poate revin zilele viitoare cu niște recenzioare! :) Mult succes în toate și lecturi cât mai faine, oameni faini!

17 comentarii:

  1. Am auzit de asta acum cativa ani intamplator si recunosc ca in prima faza imi era putin frica sa mai adorm. X_X Nu am patit niciodata (multumesc, Doamne!), dar mi-a spus o prietena ca sora ei pateste destul de des...mi-a mentionat faptul ca ei de fiecare data i se intampla sa se afle pe punctul de a fi atacata de diverse creaturi si se zbate atat de tare in interiorul ei incat pana la urma reuseste sa miste picioarele si asa scapa. Tu cum revii la normal? Asa, pur si simplu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai! E groaznic. Și eu încerc să mă zbat, dar îs neputincios. De obicei încerc să mă focusez pe un anumit obiect foarte apropiat de mine sau să mă gândesc la ceva anume. Și trece, revine la normal, pur și simplu.

      Ștergere
  2. Stii bunica mea..avea si astfel de ''crize'' sau nustiu cum sa le numesc,ea spunea ca trebuie sa iti faci cruce cu limba,bine nu vreau sa implic religia pentru ca ma rog...
    Totusi incearca ! Succes !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi, ar suna ciudat, dar de multe ori am făcut asta. Și apoi chiar am avut impresia că chestiile astea se opresc. Nu știu ce explicație să găsesc, dar este ceva. Mersi de vizită!

      Ștergere
  3. De câţiva ani am experimentat şi eu nişte întâmplări de genul celor descrise de tine mai sus...doar că nu am căutat să mă documentez temeinic despre acest fenomen...
    Ca şi tine, simt că sunt neputincioasă în astfel de momente, e wow senzatia, ai impresia ca nu e firesc ce se intamplă, însă cu timpul m'am obisnuit şi nu mă mai panichez aşa de rău ca la început...nu ştiu dacă şi la tine e la fel, eu simt un curent prin tot corpul, un soi de orgasm de teroare nejustificată, ce se răspândeşte prin toţi porii.
    Diferenţa este că la mine, acest feeling nu are legătura mai deloc cu monştrii sau creaturi dubioase, ci mai degrabă cu nişte zgomote din vis sau chiar imagini oarecare...

    RăspundețiȘtergere
  4. Visele de dinaintea acestei crize se repeta? Adica e acelasi vis, dupa care urmeaza perioada de paralizie temporara? Daca da, poti rezolva asta rugand un psiholog sa iti interpreteze visul, sa vezi ce sursa are, cum poti rezolva, iar asa nu il vei mai visa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu-s efectiv niște vise logice, ci pur și simplu ceva ciudat, agitat, linii colorate, multe, cercuri care se învârt haotic!

      Ștergere
  5. Am patit asta o data... N-o sa o uit cred ca toata viata:)) M-am trezit si cum se stie, nu puteam sa ma misc etc. Nu intelegeam ce se intampla, incercam sa tip sau sa ma misc si nu puteam si apoi am inceput sa am senzatia ca nu-s singura, desi nu puteam sa vad pe nimeni... Cea mai groaznica senzatie ever. Si ca si cum asta nu era de ajuns, am inceput sa aud un ras creepy, evil si am inceput sa simt cum cineva ma 'impunge' cu degetul peste tot in timp ce rade desi nu vedeam pe nimeni si apoi mi s-a parut ca vad o fata ciudata si distorsionata si evil-looking sus intr-un colt al camerei... si apoi s-a terminat... Groaznic... Atunci s-a intamplat sa adorm pe spate (eu dorm pe burta)... never again haha

    RăspundețiȘtergere
  6. Oh, Andrei, ți-am citit articolul și... Nici nu pot să spun ce simțeam în timp ce citeam! Pur și simplu... pare un lucru atât de groaznic! Doamne îți mulțumesc, niciodară nu am pățit acest sleep paralysis... Dar îmi și imaginez cât de îngrozitor poate fi. Am pățit doar atât, că m-am trezit brusc dintr-un coșmar și inima îmi bătea de să-mi sară din piept, eram foarte agitată și speriată.
    Cum ai spus și tu, posibil să fie din cauza stresului, mai ales că ai fost atât de agitat din cauza tuturor greutăților, clasa a XII-a și admiterea la facultate. Poate fi o cale de scăpare: să te rogi mult. Poate ar părea bizar, dar nu e. Credința e un lucru foarte important când se întâmplă astfel de lucruri. Poți asculta pe youtube „Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos”. Ajută foarte mult, e un fel de a medita, uiți de toate, te concentrezi asupra lucrurilor pe care le asculți și te vei liniști. Îmi pun să ascult atunci când mă simt mai neliniștită și mă ajută foarte mult. Și să nu-ți pierzi niciodată credința în Dumnezeu, El mereu e alături de tine și te ajută la greu. :)
    Hahah, e mult mai safe dacă încerci să dormi pe burtă. Mereu când dorm pe spate mă simt în nesiguranță. :))
    Sper să fie totul bine, Andrei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc enorm, Daria, pentru cuvintele frumoase și sfat! :) Pupici și spor în toate!

      Ștergere
  7. Wow nu-mi vine să cred că cineva şi-a făcut curaj să vorbească despre chestiile astea.Dacă încerc să abordez pe cineva în legătură cu genul ăsta de întâmplări,sunt pusă la zid!Destul de creepy prin ce ai trecut.

    RăspundețiȘtergere
  8. Chiar am întrebat acum câteva zile un prieten cum e să ai Sleep paralysis, dar nu a știut să-mi explice prea bine și, evident, nu am înțeles nimic. Bine că am dat peste postarea ta, Andrei, m-am mai luminat și eu un pic :)) Mersi mult, ești un povestitor extrem de bun, dar cred că ți s-a mai spus asta de multe ori. :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. Exista si o metoda prin care poti induce sleep paralysis. Cu o ora inainte sa te culci, relaxeaza.te, opreste tv.ul, telefonul etc. Bea apa mergi la baie vezi sa fi relaxat cand te bagi in pat. Intinde.te in pat cu fata in sus si tine ochii inchisi. Orice ai face nu te misca, chiar daca simti macarimi si este deranjant. Incearca sa nu te gandesti la nimic si daca totul merge bine, in aprox 15-90 de minute iti vor veni in cap tot soiul de ganduri ciudate, vei vedea lucruri fara sens, vei auzi soapte etc. Atunci incearca sa realizezi ca este un vis si incearca sa te misti:) va iesi o mare ciorba, mai mare decat ce ati scris voi pe aici ca ati experimentat. Paste fericit!

    RăspundețiȘtergere