Soluția zonelor albastre, de Dan Buettner - Recenzie

Editura: ACT și Politon

Rating: 5 din 5 steluțe 

Anul apariției: 2019

Traducere: Cristina Stan

Număr de pagini: 416

Dan Buettner este explorator și scriitor pentru National Geographic, fondatorul rețelei de televiziune americane Quest Network, deținătorul a trei recorduri Guinness World Records pentru ciclism de anduranță, jurnalist, activist în domeniul sănătății și descoperitorul Zonelor Albastre, pe care le-a transformat în nucleul activității lui. Buettner colaborează cu guverne locale, mari angajatori și companii de asigurări pentru a implementa Proiectul zonelor albastre în comunități, schimbând astfel viețile a milioane de americani. Buettner își propune să transforme America într-o zonă albastră plecând de la modelul regiunii Carelia din Finlanda care era în trecut căminul celei mai nesănătoase populații din lume, dar unde astăzi se trăiește mult mai sănătos, grație unor strategii implementate de un grup de oameni hotărâți să schimbe această stare de fapte. Dan Buettner a colaborat timp de mai bine de un deceniu cu National Geographic Society pentru a identifica alături de demograful Michel Poulain zonele din lume în care trăiesc cei mai longevivi oameni. Dar longevitatea nu era singurul lor criteriu de cercetare. Ei căutau totodată zone în care oamenii să fi îmbătrânit fără să fie afectați de probleme cardiace, obezitate, cancer sau diabet. În cele din urmă au stabilit factorii care determină longevitatea indivizilor din aceste locuri cu ajutorul unei echipe de cercetători medicali, antropologi, dieteticieni, demografi și epidemiologi de top, dar și studiind publicațiile academice și intervievând un eșantion reprezentativ de oameni de 90 și de 100 ani în fiecare zonă albastră.

„Mâncăm excesiv nu fiindcă ne e foame, ci din cauza familiei și prietenilor, ambalajelor și farfuriilor, numelor și numerelor, etichetelor și luminilor, culorilor și lumânărilor, formelor și mirosurilor, distragerilor și distanțelor, dulapurilor și recipientelor.”

Soluția Zonelor Albastre de Dan Buettner este o nouă carte din seria Zonele Albastre pe care o vei citi în egală măsură cu plăcere și cu interes. O carte care te va face să-ți pui întrebări cu privire la alimentația și stilul tău de viață, și te va determina, chiar dacă nu îți vei propune în mod expres acest lucru, să schimbi ceva în această privință.

Cartea reprezintă un nou periplu prin cele 5 Zone albastre ale lumii, evidențiind obiceiurile care îi diferențiază pe cei mai longevivi și mai sănătoși oameni de restul lumii. Autorul ne oferă în plus de această dată soluții practice pentru a introduce aceste obiceiuri în viețile noastre, fie la nivel individual, fie la nivel de comunitate, precizând totodată că a urma metoda zonelor albastre, înseamnă a face schimbări atât în stilul de viață, cât și în mediu, nu doar în meniul zilnic. La finalul cărții te așteaptă 77 de rețete delicioase și sănătoase pe care să le gătești pentru tine și familia ta astfel încât să-ți transformi propria viață într-o… zonă albastră.

Bun. Dacă s-a făcut înțeles, o zonă albastră este o zonă în care oamenii au o durată de viață mult mai lungă decât în alte zone, o speranță de viață mult mai mare, și, de altfel, o viață mult mai lipsită de boli, de vicii, de poluare și altele. Motivele? Nenumărate. Simple. La îndemâna oricui, să spun așa. Dar care este diferența între noi și ei? Faptul că ei au trăit așa o viață întreagă, faptul că involuntar ei mănâncă mai sănătos, nu fac asta mecanic, ci deja a devenit un stil de viață, un automatism. Și, bineînțeles, când adopți un alt stil de viață (chiar dacă o faci inconștient), e foarte greu să-l lași. Da, așa este, e greu de tot: dar nu imposibil, din fericire. Ați prins ideea acestei cărți, nu e așa greu: e o carte care ne vorbește despre cum putem renunța la anumite „chestii”, „vicii”, „atitudini”, „obișnuințe”, în favoarea altora mult mai sănătoase, mai bune, mai revigorante. Și-am să mă opresc aici deoarece vreau să vă vorbesc despre experiența mea personală: dinainte și de după această carte.

„Toată lumea - fiecare dintre noi - mănâncă atât cât mănâncă în mare parte din cauza a ceea ce se află în jurul nostru.”

Ei, bine, eu am început să mănânc mai prost din punct de vedere nutrițional de când am început facultatea. E simplu: nu-mi permitea timpul să gătesc, să caut, să cercetez, pe cât îmi permitea să merg rapid, să-mi iau ceva de mâncare din mall, de la un fast-food (da, toată lumea mănâncă de la fast-food, e mult mai fast), un semi-preparat etc. Ceva ce poate fi gătit ușor, fără să-mi dau seama că nu-mi satisface nevoile nutritive decât psihic, să spun așa. Ei bine, e normal: desenați, imaginar, un cerc cu raza de maximum 1 km în jurul vostru, și numărați câte magazine, mass-market-uri, fast-food-uri sau restaurante aveți pe această rază. Răspunsul este evident și cu siguranță irefutabil: cel puțin două. Da. E mult mai ușor să mergi să mănânci ceva gata preparat, să-ți iei o ciorbă, un desert caloric și super gustos, decât să gătești acasă. E mult mai ușor să gătească altcineva pentru tine. Asta ziceam și eu. Aveam încredere maximă în cei care-mi aduceau de mâncare. Dar, sincer, am început să-mi pun o întrebare: oare chiar folosesc ingrediente fresh? Ce se întâmplă cu toată mâncarea care rămâne? Cea care poate fi stocată, este refolosită? Cât de proaspăt este ce mănânc eu? Nu e tabu: se vor bani mulți pentru un consum cât mai mic. Nu asta este strategia?! Și, da, cam așa au decurs lunile de facultate. Bine, mâncam și acasă, să nu fie înțeles greșit. Dar mai rar, așa, când aveam ceva gătit, la îndemână. Știam că nu-mi satisfac principiile nutritive mereu, că nu am aportul caloric potrivit și așa mai departe, dar totuși mă simțeam OK. Eram OK cu asta. Într-o măsură, îmi justificam comportamentul din cauza lipsei timpului. Dar nu, nu a fost așa. Aveam tot timpul din lume pentru mine. Dar prioritățile erau altele și mă conformam lor. Trecând peste, a venit vara. Bun. Din acest punct mi-am spus că da, în sfârșit, acum chiar am tot timpul de care am nevoie pentru a reconsidera anumite aspecte ce țin de alimentația mea și activitatea mea fizică. 

Și-așa am început să mă interesez. Să mă interesez ce pot mânca în așa fel încât totul să fie în regulă, să-mi iau aportul proteic, glucidic, lipidic în fiecare zi. Și mi-am dat seama cât de ușor era, de fapt, să mănânc MULT mai sănătos, cu bani MULT mai puțini, și cu o stare de spirit și fizică MULT mai bune. Era simplu. Era la îndemâna oricui. Dar e ideea confortului pe care ni-l asigurăm doar pe termen scurt, nu pe termen lung, până la a face acest pas. Da, am început să am un stil de viață mult mai sănătos. Evident, suntem bombardați din toate părțile cu reclame „dulci”, apetisante, cu mâncăruri care arată cât mai bine și-ți stârnesc pofta. Și mi-am mai dat seama de un lucru: de multe ori, suntem produsul mediului în care trăim. Depindem de cercurile de oameni în care trăim și de obișnuințele lor. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori, dar e important să știm cum să gestionăm astfel de situații. Cum să luăm ce e mai bun din ele. De multe ori, de ce nu, este simplu să pleci. Să mănânci o salată cu pui când toată lumea mănâncă instinctiv și gras. Nu spun că nu este bine să mănânci ceea ce-ți place, ceea ce te face fericit, nu vreau să fiu înțeles greșit: spun doar că este mult mai important să mănânci corect din punct de vedere nutritiv, pe cât din punctul de vedere al gustului. Și aici este un lucru evident - humusul nu are un gust așa bun precum puiul crispy. Tonul nu place oricui. Salata de alge sună cam ciudat, nu? Năutul, lintea - ce-s astea, domle? Spirulina - de ce vorbești urât? Recunosc, și mie mi-a fost greluț să le introduc în alimentație, să mă obișnuiesc cu ele. Dar am făcut-o cu pași mici, cu paci mici-mici, înceți, dar siguri. Și m-am obișnuit să-mi cumpăr așa ceva când merg la magazin. M-am obișnuit să mă opresc la raionul cu legume și fructe și să petrec mai mult timp acolo decât în alte părți. M-am obișnuit să-mi cumpăr tofu în loc de cașcaval, măsline netratate în loc de măsline fără sâmburi, ulei de măsline în loc de ulei de floarea-soarelui, nuci, migdale, în loc de dulciuri, îndulcitor de ștevie în loc de zahăr, orez brun în loc de orez alb și altele. Nu-ți pune nimeni în coș, ci tu ești singurul care „trebuie” să faci aceste alegeri. Poate pare greu, dar e greu până te hotărăști. Și și mai greu este să faci din asta un stil de viață, nu ceva mecanic, nu ceva ce-ți dă de gândit. 

E ușor să mănânci sănătos și să fii sigur pe ceea ce mănânci. Cred că cel mai frumos lucru este faptul că te poți juca cu ingredientele cum vrei. Eu nu urmăresc rețete, nu caut, ci combin legumele cu carnea, carnea cu legumele, boabele (năut, linte, fasole - neagră, în special), și obțin tot felul de gusturi. Condimentez după cum mă duce capul. Și, lucrul care mă mulțumește cel mai tare, am renunțat să mai prăjesc alimentele - așa că domnul cuptor este prietenul meu de nădejde, care nu mă lasă niciodată la greu. Lucru amuzant: mereu mi-a fost frică să aprind cuptorul. Mereeeeu. Așa, trecând peste, un alt aspect important într-o alimentație sănătoasă este faptul că nu trebuie să te abții din a mânca ceea ce vrei. Este simplu. Uneori suntem mânați de instinct să mâncăm, de fapt, e în instinctul nostru să fim conservatori și să ne satisfacem poftele. Dar trebuie să facem diferența între „poftă” și necesitate: dacă mi-e poftă de ceva dulce, de multe ori am la îndemână niște fructe uscate (fără zahăr) ori un fruct dulce, ceva care să-mi satisfacă rapid această poftă. Fiindcă știu că dacă înainte îmi era poftă de ceva dulce, atunci aș fi mâncat o ciocolată întreagă fără să-mi pese de urmări. Și nu pot spune că sunt genul care pune rapid pe el, am un metabolism activ. Dar era vorba de starea pe care o simțeam după. Acum, după ce mănânc ceva gătit de mine, nu simt nevoia să mă întind în pat și să aștept să se „așeze mâncarea”, cum poate mă simțeam cândva. Mănânc corect nutrițional, dar mâncând ceva ușor, ceva sigur - și, credeți-mă, când mă ridic de la masă mă simt de o sută de ori mai bine și mai împăcat. E important să fii cumpătat și să faci alegerile potrivite - avem la îndemână surse de documentare nenumărate, iar Soluția zonelor albastre chiar este o carte care m-a învățat multe: de la obiceiuri alimentare necunoscute mie, până la exericiții pe care le pot face, cât de importantă este mișcarea (chiar și mersul), am aflat ingrediente noi pe care le pot folosi în rețete noi (apropo, la sfârșitul cărții sunt o groază de rețete la îndemâna oricui, corecte nutritiv, și chiar delicioase). V-am spus, important este să facem pași mici, pași siguri, chiar dacă o să fie greu, chiar dacă o să vrem să renunțăm. E normal să nu fie ușor când, poate, o viață întreagă ai fost obișnuit cu un alt stil alimentar. Cu un alt stil de viață. Dar nici Roma n-a fost ridicată într-o singură zi. Nu-i așa?

„În loc să se bazeze pe bunăstare, economia este în întregime planificată ținând cont de îmbolnăvire. Spitalele fac mulți bani când rezervi un pat și cumperi medicamente. Doctorii fac bani când te duci la ei pentru un diagnostic și faci analize. Companiile farmaceutice fac bani când te îmbolnăvești și cumperi pastile recomandate. Dar, în cea mai mare parte, nimeni nu face profit dacă îți păstrezi sănătatea.”

Evident, odată cu mâncatul cât de corect posibil (evident, și eu o dau în bară - încă), am început să duc un stil de viață (și) mai activ. Să fac sport mai mult, să mă gândesc mai mult la corpul meu și la faptul că o să-l am o viață întreagă. Știți reclama aceea, pentru o viață sănătoasă faceți mișcare cel puțin treizeci de minute în fiecare zi, nu? Ei bine, am auzit-o de atâtea ori. Dar oare câți chiar fac asta? E deja clișeic să spun cât de important este să facem mișcare. Câte beneficii are antrenamentul fizic. Beneficii nu doar vizibile (referindu-mă la aspectul corpului), ci și psihice: eu, unul, mă simt mult mai relaxat când fac sport (evident, se eliberează hormoni, molecule protective), ba chiar reușesc să dorm mult mai bine seara. E important ca de multe ori să folosim energia (negativă) pe care o avem într-o direcție bună: sportul. Oricum, eu sunt genul de persoană colerică ce „înmagazinează” energie - deci, pentru mine, sportul este alegerea cea mai potrivită și la îndemână când vreau s-o dau afară. Nu mai vorbesc aici de beneficiile sociale, educative, de auto-cizelare pe care sportul le are. Știți asta prea bine, nu mă îndoiesc! Un stil de viață sănătos nu înseamnă totuși doar sport regulat și o alimentație corectă și completă: știu că mai am mult de lucrat, deoarece este vorba și de atitudinile pe care le ai, mediul în care trăiește, prietenii pe care-i ai, comportamentele distructive (fumat, droguri, alcool) pe care le abordezi și în care activezi. Iar exemplele pot continua muuuult și bine (sau rău, venind vorba): dar pașii mici și siguri în direcția potrivită sunt cheia succesului. Și de multe ori trebuie să cazi pentru a te ridica mai puternic și mai motivat. 

Până la urmă, este viața voastră. Faceți alegerile cele mai potrivite pentru a o trăi cât mai mult, cât mai sănătos, cât mai fericit și.... frumos. Restul, vine de la sine. Mulțumesc enorm celor de la Editura ACT și Politon pentru exemplarul acestei cărți, Soluția zonelor albastre, pot spune că mi-a schimbat viața într-o direcție potrivită și nu numai. O puteți cumpăra cu un click AICI. De asemenea, vă recomand să aruncați o privire pe site-ul editurii, unde veți găsi o mulțime de cărți, din variate și numeroase domenii. Să aveți parte de lecturi cât mai cu spor și cât mai frumoase. O zi liniștită!