El & ea, de Alice Feeney - Recenzie (Crime Club)

Editura: Storia Books

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 360

Anul apariției: 2024

Traducere: Ruxandra Tudoran

Alice Feeney a fost jurnalistă BBC timp de cincisprezece ani, iar acum locuiește în Devon cu familia ei. Romanele sale au fost vândute în milioane de exemplare și traduse în peste 35 de limbi. Piatră, hârtie, foarfecă urmează să fie adaptat într-o miniserie Netflix de către producătorul serialului de succes The Crown. La Editura Storia Books au mai apărut și romanele: Daisy Darker (traducere de către Oana Dușmănescu), Buna fată rea (traducere de către Alina Marc Ciulacu) și Piatră, hârtie, foarfecă (traducere de către Roxana Brînceanu).

🔐 Fiecare poveste are două versiuni: a ta și a mea, a noastră și a lor, a lui și a ei. Concluzia? Cineva mereu minte. 🔐

Când o femeie este ucisă în Blackdown, un sat tipic englezesc, prezentatoarea de știri Anna Andrews acceptă cu reticență să se ocupe de caz. Detectivul Jack Harper are motive întemeiate să nu vadă cu ochi buni implicarea ei, până când devine suspect în propria anchetă de crimă. Cineva nu spune adevărul, iar pentru unele secrete merită să ucizi. El & ea este un thriller psihologic enigmatic și ingenios, narat de două personaje pricepute în arta manipulării, care îi vor ține pe cititori în suspans până la final.

„Poate că și eu sunt o mincinoasă.”

Nu este primul meu contact literar cu Alice Feeney - de la ea am mai citit și Daisy Darker și Piatră, hârtie, foarfecă, însă din păcate nu am ajuns (încă) și la Buna fată rea. Urmează, totuși, cât de curând! Spun asta pentru că este necesar să menționez că deja pot avea o părere destul de avizată privitoare la stilul autoarei, dacă-mi place sau nu... Și, sincer, încă nu am un răspuns bine fundamentat, dar tind să cred că Alice Feeney chiar e o autoare bună. Spre exemplu, cartea de față mi-a plăcut la nebunie, și același lucru este valabil și în cazul cărții Piatră, hârtie, foarfecă. Însă, Daisy Darker nu mi-a plăcut mai deloc, deși știu persoane cărora le-a plăcut la nebunie. Oricum, cred că voi avea o părere mult mai clară după ce voi fi citit și cealaltă carte scrisă de Alice Feeney pe care o am. Așa, revenind... Volumul de față m-a surprins foarte tare - pentru că, sincer, nu mă așteptam neapărat să-mi placă -, și mi-a depășit toate așteptările. De altfel, nici nu îmi amintesc ultima oară când am devorat o carte într-o zi - vă spun, m-a prins de la început și n-am mai putut s-o las din mână, am fost mult prea curios încotro se îndreaptă toate... Și, pe bune, în ce direcție s-a duuuus lucrurile, nici n-aveți idee.

„- Faptul că ești căsătorit cu o persoană nu înseamnă că știi totul despre ea, Jack.”

Îi avem pe Anna Andrews, prezentatoare, și pe Jack Harper, un detectiv. Toate bune și frumoase, apare o crimă bizară, și de-aici încep să se spargă toate secretele și toate minciunile și toate conflictele și tot trecutul, încet & sigur, își face loc în prezent. Pentru că Anna Andrews și Jack Harper nu sunt chiar ceea ce ar părea să fie. Dintre toți, Anna este cel mai intens implicată în profunzimile acestor crime - dap, pentru că evident că o crimă se va fi transformat în mai multe. Adevărul? Ei bine, avem de-a face cu „mincinoși patologici”, așadar nu prea ai în cine să ai încredere. Manipulatori, cei doi își prezintă poveștile de viață și, încetul cu încetul, îți dai seama că știu mult mai multe decât scot la iveală. Mi-a plăcut mult felul în care, în cele din urmă, toate s-au legat și au dat un sens întâmplărilor din carte. Niște lucruri destul de ciudate au ieșit la iveală la un moment dat, și mi-am spus că, în fine, are și o componentă destul de sick, și recunosc că mie-mi plac thrillerele astea care au ceva de-a dreptul bizar în ele. El & ea a fost un thriller de acest gen, și a reușit să mă captiveze de la început până la sfârșit, pentru ca în cele din urmă să-mi dea fatality prin deznodământul ăla și plot twist-ul ușor neconvingător, dar chiar satisfăcător. 

„Zidurile emoționale pe care le ridicăm au menirea de a ne ține pe noi, cei reali, în interior și pe ceilalți, la distanță. Eu îl fac pe al meu mai zdravăn, o cărămidă de răzbunare după alta.

Toți ne ascundem în spatele versiunii noastre pe care permitem restului lumii să o vadă.”

Pe lângă asta, o oarecare „problemă” pe care am avut-o au fost detaliile ușor prea multe la un moment dat, prea multe & prea fără vreo relevanță pentru acțiune. OK, poate ar trebui să încep să agreez faptul că detaliile de genul sunt necesare pentru a umple pagini și a da cărții un anumit volum - dar, pe bune, chiar nu mă interesează să cunosc de-a fir a păr toată traiectoria pe care Anna a avut-o de când s-a ridicat de pe canapea pănâ când a ajuns în bucătărie și așa mai departe. Unii cititori spun că astfel de detalii sunt OK, reușesc să te „introducă” și mai mult în poveste, în atmosfera ei. Dimpotrivă, mie mi se pare că detaliile și descrierile exagerate nu fac decât să șubrezească din dinamică, din intensitate și starea aceea „alertă” pe care vreau s-o resimt în timp ce citesc un thriller (bun). Dar, OK, am zis că pot trece cu vederea lucrurile acestea și, întrucât chiar mi-au plăcut intriga și modul în care s-a desfășurat totul, nu au prea contat și lacunele acestea date de descrierile excesive. Ah, și să mai menționez, pentru a mai salva situația Feeney mai introduce și pasaje dintr-alea profunde, ceea ce pentru mine chiar e un lucru binevenit în cărțile thriller care deseori sunt destul de austere când vine vorba de partea asta mai emoționantă a lecturii...

„E imposibil să știu în cine să am încredere.”

În sfârșit, El & ea chiar a fost un thriller reușit, care m-a surprins plăcut. A avut personaje faine, bine dezvoltate, a avut un punct de plecare interesant și, una peste alta, acțiunea a fost alertă și a reușit să mă țină acolo. Repetându-mă, deznodământul mi s-a părut puțin cam prea forțat, ușor neconvingător, dar nu m-a deranjat atât de tare încât să-mi știrbească din plăcerea lecturii. De fapt, chiar nu mă așteptam deloc la asta, dar nu cred că s-ar fi așteptat vreodată cineva la așa ceva. Poate tocmai asta a și încercat, de fapt, Alice Feeney să facă. Recunosc, pe de altă parte, că a fost foarte interesant modul în care autoarea „a justificat” de fapt toată situația în sine. Dacă pui cap la cap indiciile și informațiile pe care le afli, chiar îți dai seama că, ei bine, până la urmă nu-i chiar așa de necrezut ceea ce de fapt s-a întâmplat. Chiar e un thriller pe care îl recomand cu mare încredere, și multe persoane au fost curioase cum mi se pare atunci când am postat la story, pe Instagram, faptul că o citesc. Am revenit cu păreri după ce am terminat-o - e un volum care își merită timpul și, dacă stau bine și mă gândesc, s-ar putea să fie volumul scris de Alice Feeney care mi-a plăcut cel mai mult până acum. Dar mă mai gândesc...

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Alice Feeney, El & ea, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!

Alte recenzii ale cărților scrise de Alice Feeney, apărute și pe blog: 

| Daisy Darker| Piatră, hârtie, foarfecă |