Leapșa: 2014 Review

Cât îmi place să fac dintr-astea!

Am preluat leapșa de pe blogul Dreams Have Wings, de AICI. Să începem!

1. Care este cea mai fericită amintire din anul 2014?

Sincer, nu prea știu. Am avut multe momente în care m-am bucurat enorm, începând cu activitatea crescută a blogului și sponsorizările, până la motănelul pe care-l iubesc enorm. Bineînețeles, au fost și momente mai puțin plăcute. Dar fac partea din viața tuturor, nu-i așa? Ridicăm bărbia și privim înainte, pentru că nimeni nu ne-așteaptă.

2. Care e cel mai trist lucru care ți s-a întâmplat anul trecut?

Oh, și dintr-astea, câte au fost! Cel mai mult regret că nu am avut prea mult timp pentru mine, pentru a face ce vreau și ce-mi place. Dar nu cred că tocmai e o „întâmplare”, ci mai mult așa este să fie, nu pot schimba eu asta; multe priorități și lucruri ce trebuie să le fac, chiar dacă nu-s făcute cu cea mai mare plăcere. Așa cum ar trebui, spun. Dar, dacă ar fi mă rezum la unul anume, cred că a fost momentul în care am simțit că am dezamăgit pe toată lumea și, în special, m-am dezamăgit pe mine. Dar, bineînețeles, am învățat din acest „trist lucru”, ceea ce e foarte bine.

3. Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul care tocmai s-a încheiat?

 Diferit. Diferit față de toți ceilalți ani.

4. Ce dorință ți s-a împlinit anul trecut?

Ohoh, destul de multe, aș spune. Nu vă pot spune, e... O chestie de etică!

5. Care este realizarea pe care nu vrei s-o uiți?

Cred că... Faptul că am reușit să am o vară activă și să mă axez pe ce-mi place; cu alte cuvinte, să fac tot ce-mi priește fără să regret nimic (și să fac nimic de regretat, astfel).

6. Câte cărți ai citit anul trecut?

Nu le număr niciodată. Nu încerc să-mi stabilesc „un-număr-de-cărți-citite”, citesc pur și simplu ce-mi cade la mână, bineînțeles, cărțile pentru recenzii fiind prioritare. Dar nu îmi stabilesc un „challenge” sau chestii de genul, pentru că, și așa, timpul ne este dușman, de ce să-l întărâtăm și mai tare? Dar, oricum, un număr mai mare decât 50.

7. Care a fost cea mai bună carte citită în 2014?

Pe la începutul anului am citit „Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell, care rămâne romanul meu de suflet, de care pot spune că m-am îndrăgostit. Apoi, am descoperit cărțile lui Alice Munro care m-au prins imediat, primul roman de proză scurtă pe care l-am citit de la ea a fost „Dragă viață” și mi-a plăcut foarte mult, motiv pentru care i-am cumpărat toate cărțile traduse la noi („Prea multă fericire”, „Fugara”, „Ură, prietenie, dragoste, căsătorie” și, evident, „Dragă viață”). Acum, spre sfârșitul anului, am citit o carte superbă, „20 de ani în Siberia”, de Anița Nandriș-Cudla, o carte ce-mi va rămâne mereu în suflet și care m-a emoționat.

8. Dar autorul care te-a impresionat cel mai mult?

Alice Munro, sufletul acela zâmbitor care, la o vârstă atât de înaintată și frumoasă, își așterne sufletul pe niște pagini albe. După părerea mea, una dintre cele mai bune scriitoare aflate încă în viață.

9. Care a fost cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit anul trecut?

„Citesc- pentru că viața mea nu-mi ajunge.”- Fernando Pessoa

10. Care carte citită anul trecut ți-a displăcut/ te-a dezamăgit cel mai tare?

Hmmm. Nu știu. „Casa Matrionei. Accident la gara din Kocetovka”, de Alexandr Soljenițîn. Nu chiar dezamăgit, însă are un limbaj greoi și un fir destul de întortocheat. Poate nu-s eu destul de inițiat într-ale scriitorilor de genul.

11. Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2014?

Și toată seria „The hobbit”, adică. Primul este „Never let me go”, o ecranizare după romanul lui Kazuo Ishiguro.

12. Care este cea mai frumoasă melodie pe care ai descoperit-o în 2014?

Nu știu ce să spun, nu prea mă dau în vânt după melodii, dar sunt câteva care chiar îmi plac:

13. Regreți ceva de anul trecut?

Da, destul de multe lucruri. Dar n-am de gând să le mai regret și anul acesta.

14. Ce ai învățat din experința adunată în anul care a trecut?

Că ar trebui să am mai multă încredere în mine și că, întotdeauna, trebuie să fii tu și numai tu. Nu trebuie să-i faci pe ceilalți să te placă, dacă tu nu te placi. Nu trebuie să te încrezi într-o persoană care nu îți merită încrederea și, niciodată, nimeni nu te va înțelege mai bine decât o faci tu. Și că sunt suma tuturor alegerilor mele, așa că trebuie să fac mereu alegerile cele mai potrivite. 

15. Scrie o dorință pentru anul 2015.

Păi, oare, dacă o scriu se va mai împlini? În orice caz, îmi doresc să învăț mai mult la biologie și să-mi urmez prioritățile. 

Interesantă leapșă. O dau și eu mai departe tuturor celor care o vor!

Seară faină!

De prin telefon II

Salutare,

AICI este prima parte. V-am invitat în a participa la această provocare, dar.. Oricum, vă aștept!

 

This is how we have spent the Christmas Time. Un roman bun. Recenzia AICI.

Zecile de foi la germană, când mă pregăteam pentru examenul de B1.

Un „cadou” de la un prieten drag. Așa da!

Nu știu cât se înțelege, dar acolo scrie: „Enjoy the little things, for one day you may look back and realize they were the big things.” Această poză am făcut-o când mă plimbam pe undeva unde n-am fost niciodată, pur și simplu fără niciun rost, doar pentru că n-aveam ce face.

„Mediciniști scrie, vezi?”

Vă aștept și pe voi să împărtășiți mici bucăți din viața voastră! 

Zi faină.

Silmarillion, de J.R.R. Tolkien - Recenzie

Mulțumesc celor de la Bookia pentru acest roman minunat.

J.R.R. Tolkien s-a născut la data de 3 ianuarie 1892 în Bloemfontein (parcă însășu numele orașului în care s-a născut i-a decis soarta de scriitor fantasy). După ce a luptat în Primul Război Mondial (nu știu câți dintre fanii Tolkien știau asta), Tolkien și-a început cariera academică, fiind considerat drept unul dintre cei mai renumiți filologi (nici nu mă înșel de acest lucru). În întreaga lume, Tolkien este cunoscut ca fiind creatorul Pământului de Mijloc și autorul unor opere fantasy de excepție precum „Hobbitul”, „Stăpânul inelelor”, „Silmarillion”. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi și vândute în zeci de milioane de exemplare.

J.R.R. Tolkien a murit în 1973 și, cu puțină matematică, ne putem da seama că a trăit, așadar, 81 de ani.

„Silmarillion” este o îngemănare uluitoare de mit și epos, care precede trilogia „Stăpânul inelelor”. Cartea, publicată la patru ani după moartea autorului, este povestea Zilelor de Odinioară sau a Primului Ev a Lumii. Cartea nu cuprinde evenimente petrecute mai departe în timp decât cele din „Stăpânul Inelelor”, ci este, așadar, prima carte, de la care încep toate. Poveștile din „Silmarillion” cuprinde povești și legende ce au ca punct de plecare trădarea lui Morgoth, un elf care s-a răzvrătit, datorită patimei pentru putere și pentru Silmarili, trei giuvaieruri create de Feanor, în care sălășluia lumina din străfunduri, cântul frumos al Elfilor, frumusețea Soarelui, Apa și Pământurile, răcoarea stropilor de ploaie și puritatea naturii, Morgoth, primul stăpân al Întunecimii, care trăia pe Pământul de Mijloc, iar Elfii Nobili au pornit război împotriva lui pentru a-și lua înapoi Silmarilii pe care i-au trudit cu prețul vieții și cu multă muncă iscusită.

Un roman pe care-l recomand, cu mare drag, fanilor „Lord of the rings” și „The hobbit”. E uluitor modul în care Tolkien înșiră astfel de legende și povestiri, presărate cu poeme, diverse hronice, povești orale și cânturi, chiar dacă, după cum fiul său Christopher Tolkien spune, „cititorul nu trebuie să se aștepte la o coerență deplină (...) Tolkien concepând Silmarillion ca o narațiune succintă, care a supraviețuit în tradiția milenară; la baza ei aflându-se multe bucăți de proză și poeme scrise anterior”. 

„Silmarillion” prezintă Istoria Elfilor, înfățișată într-o manieră magică, mitică, de poveste (la propriu și la figurat), iar, de asemenea, simțim că avem de-a face cu ființe raționale, din carne și oase (mai mult sau mai puțin), după chipul și asemănarea noastră. O istorie în care trădările se țin la tot pasul iar pasiunea pentru strălucire, pentru argint și aur are să distrugă numeroase caractere și să adune norii negri asupra tărâmului Elfilor. Orcii pândesc la tot pasul, iar prețul pe care l-ar plăti chiar cu viața este acela de a apăra Silmarilii din coroana lui Morgoth, seniorul întunecat, mâna dreaptă a lui Sauron.

Vor reuși Nobilii Elfi să pună mâna pe giuvaierurile luminate și să readucă pacea pe tărâmul lor? Li se vor alătura oamenii în această luptă pentru dreptate, dat fiind faptul că, în vremuri apuse, elfii i-au trădat pe ei în timpul războiului cu întunericul? Ce se va alege de creațiile lui Feanor, Silmarilii, în care a fost întemnițată Lumina din Valinor, înainte să fie întinați ori răpuși copacii, prim urmare, Lumina continuând să trăască numai în aceste nestemate? De cine este pricinuită căderea Elfilor și, oare, vor reuși fiii lui Feanor să păzească Silmarilii într-un război al întunericului?

Pe măsură ce poveștile devin mai puțin mitologice și mai mult basme și povești cavalerești, apar și oamenii. Majoritatea sunt „oameni buni”- familii și căpetenii de clanuri care, refuzând să lupte împotriva forțelor întunecate ale lui Sauron și a oștirilor de orci, fug înspre soare-apune și îi întâlnesc pe Elfii Surghiuniți chiar în toiul războiului lor. Acest contact dintre oameni și elfi prevestește de pe acum istoria evurilor ulterioare, o temă recurentă fiind acea că prin venele oamenilor (așa cum suntem noi acum) curge și „sânge” elfic și că am moștenit de la elfi și alte lucruri, precum arta și poezia. Astfel, de aici Tolkien și-a îndreptat imaginația sa fără limite și, datorită acestui lucru, în „Silmarillion” a produs două căsătorii între muritori și Elfi, regăsită în seminția lui Earendil, reprezentată de Elrond Cel-pe-jumătate-elf care apare în toate istoriile, chiar și în „The Hobbit”.

Un roman plin de descrieri fabuloase ale tărâmurilor Orcești, Elfești, Gnomicești (dacă ar exista un asemenea termen)- însă limbajul lui Tolkien este unul, datorită scrierii fantastice, plin de termeni arhaici, fabuloși și numărând câteva zeci, chiar sute, de nume. În „Silmarillion” este redată istoria antică a Pământului de Mijloc, mitologia apariției lui și a popoarelor care-l locuiesc, războaiele date între oștirea orcească și cea a Elfilor, cu toate semințiile lor, războaie purtate până când se ajunge la echilibru. Dar, oare, acest echilibru va fi înclinat către partea Întunecată sau către cea Luminoasă? Un mit al creației de o frumusețe unică, nemaiîntâlnită, tipică creației lui Tolkien.

Le mulțumesc celor de la Bookia pentru acest roman frumos, în urma căruia dacă ajungeți să-l citiți, vă puteți considera adevărați „tolkieniști”, care poate fi comandat de AICI cu o reducere de 20%. 

Editura RAO

Traducere din limba engleză de Irina Horea, traducerea versurilor de către Ion Horea

508 pagini

Top 15 cărți citite în 2014

Bună dimineața!

Vă vine să credeți că în seara aceasta pășim într-un an nou? În 2015? Mie nici nu îmi vine să cred. Oricum, am ceva foarte interesant să vă spun. Știți că anul acesta a fost ultimul an din această lume în care am avut, la dată, numere consecutive?

(decembrie) 12, 13, (20)14. Nu știu câți v-ați dat seama de acest lucru. Dar, în fine, nu sunt aici pentru asta, ci pentru a face un Top al cărților pe care le-am citit anul acesta. Un top 15, care, ei bine, va cuprinde 15 cărți, în ordinea în care mi-au plăcut, citite în acest an. 

Așadar, să începem:

15

O carte ce m-a dat peste cap încă de la primele pagini. Recenzia e AICI.

14

Un roman despre condiția artistului devotat până la limite creației sale. Recenzia, de asemenea, AICI.

13

Un jurnal care, așa cum Ioana Pârvulescu spune în prefață, „face bine”. Recenzia AICI.

12

Povestea unei vieți și a unei culturi. Recenzia AICI.

11

O carte cu un subiect destul de rar întâlnit. Sacrul și profanul camuflat în niște pagini. Recenzia AICI.

10

Un roman destul de bun pentru stilul lui Coelho și care tratează viața unei persoane ce caută răspunsuri, în timp ce tot mai multe întrebări încep să apară. Recenzia AICI.

9

 O carte cu o intrigă superbă și plină de mister. Recenzia AICI.

8

 

Amuzament, inteligență, cultură și inteligență. Toate surprinse în această carte. Recenzia AICI.

7

O carte surprinzător de surprinzătoare și frumoasă. O poveste de viață despre devotamentul pentru creație și succes. Recenzia AICI.

6

Una dintre acele cărți emoționante, care, parcă, ai fi dorit să nu fie scrisă. Recenzia AICI.

5

Pentru că Tolkien este un geniu al culorilor și al formelor, al cuvintelor și al imaginației. Un roman superb, ce-l recomand tuturor fanilor Lord of the Rings.

4

O carte emoționantă despre curgerea ireversibilă și egală a timpului. Recenzia, dacă o pot numi astfel, AICI.

3

Un roman savurat până la ultimul cuvânt, o carte cu o poveste genială, un autor magnific și plin de inspirație și imaginație. Recenzia, AICI.

Pentru că mi-a fost imposibil să fac o diferență, clasez cartea acesta minunată pe același loc. Cuvintele îs de prisos pentru a putea exprima emoția transmisă de Zusak. Merită!

2

Pentru că Alice Munro este o scriitoare superbă, de un stil impecabil de natural și, în același timp, debordant de magie și creație. Aici sunt toate traducerile ei în limba română, „Prea multă fericire”, „Dragă viață”, „Fugara”, „Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”, iar toate recenziile le găsiți AICI.

1

O carte ale cărei coperți le-am închis cu lacrimi în ochi. Cuvintele nu pot exprima cât de superbă este. O recomand tuturor celor ce doresc să afle povestea absolut incredibilă de viață a Aniței Nandriș-Cudla, o femeie de la țară doar cu 3 clase, deportată în Siberia alături de cei 3 fii ai săi. Recenzia AICI.

Iată, dragilor, că a mai trecut un an. Cu bune, cu rele. Că așa este viața. Dar, dacă știm să o trăim și s-o prețuim, să înclinăm balanța spre partea pozitivă, vom ști, cu adevărat, care ne este menirea pe acest Pământ: să fim fericiți și să iubim. 

Vă doresc un an nou mai bun, mai frumos, mai cum vreți voi, plin de realizări și zâmbete, plin de lacrimi de fericire și împliniri. Un an pe sufletul vostru!

Andrei 

 

„Divergent” (filmul)- Recenzie

Bazat pe bestseller-ul omonim, semnat de Veronica Roth, filmul Divergent aduce pe marile ecrane lupta încrâncenată a unei adolescente de a-şi descoperi adevărata identitate, în ciuda legilor foarte stricte după care lumea se ghidează.

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, societatea este împărţită în categorii clar delimitate în funcţie de personalitatea dominantă a fiecărui individ. Deşi pare o fată obişnuită, Tris Prior află că nu îi poate fi definită o singură calitate, drept urmare nu va putea aparţine niciodată vreunui grup. Războiul începe atunci când Tris deconspiră faptul că se urmăreşte distrugerea tuturor „divergenţilor” şi trebuie să înţeleagă de ce sunt periculoşi înainte de a fi prea târziu.

Cu o poveste motivaţională puternică, imagini spectaculoase, acţiune la cote maxime şi o poveste de dragoste aparent imposibilă, dar care se dovedește a fi una pusă pe seama a numeroase sacrificii.

Sincer, eram foarte sceptic în legătură cu filmul, acesta fiind și motivul pentru care aseară, după ce am văzut „Frankenstein”, m-am gândit să văd și ce îi de capul acestui film. Surprinzător, mi-a plăcut mai mult decât nu mă așteptam și, ei bine, abia aștept și partea următoare. Mi s-a întâmplat ca la „Hunger Games”, care, inițial, am crezut că e serial. L-am văzut cu puțin timp înainte să apară a doua parte motiv pentru care nu a trebuit să aștept prea mult să văd ce se mai alege de soarta lui Katniss Everdeen. Dar, în fine, vreau să vorbesc despre „Divergent”, acum.

După un experiment psihic făcut de către toți indivizii, Beatrice („Tris”) se dovedește a fi o persoană specială, genul de persoană ce distruge echilibrul strict instaurat de către categoriile clar delimitate în funcție de personalitatea dominantă a fiecărui individ (oameni modești, neînfricați, erudiți, buni etc). Cu alte cuvinte, ea prezintă mai multe din aceste „calități”, nu doar una singură. Deși face parte din categoria „Abnegației”, ea se hotărăște, spre surprinderea familiei, să facă parte din categoria celor „Neînfricați.”

Moment din care viața începe să i se schimbe într-un mod radical.

Celor cărora le-au plăcut „Jocurile foamei”, sigur vor aprecia și acest film. Dacă știam că în el joacă și Kate Winslet, în rolul lui Jeanine, conducătoarea, unul dintre personajele negative ale filmului, cu siguranță aveam să îl văd mai devreme.

Scenariul foarte bun, Veronica Roth a știut cum și ce să scrie, iar efectele vizuale sunt, de asemenea, bunicele, valorificate foarte bine. Mi-a plăcut enorm de mult evoluția personajului Beatrice și felul în care a reușit să-și ascundă identitatea de „divergent”- pentru că așa se numeau genul ei de oameni ce trebuie, numaidecât, eliminați.

Vi-l recomand cu mare drag!

Durata: 140 minute

Cu: Kate Winslet, Theo James, Shailene Woodley

Gen: Acțiune-Aventură

Trailerul oficial al filmului