Cine își mai amintește de anul 2012 și profeția maya? Parcă mai ieri a fost toată teoria aceasta înghițită de oamenii de rând. Vai, încă nu pot să cred cât caz se făcea pe toată treaba asta. Conform calendarului mayaș, lumea avea să se sfârșească în data de 2012. Teorii bazate pe faptul că precizia acestui popor a fost una extrem de exactă, în numeroase domenii. Și, totuși, iată-ne în prima lună a anului 2015. Sănătoși acum și peste mulți ani. Sau, poate, cine știe ce ne rezervă viitorul? Cine știe când are să vină ceasul mort al vremii?
„Codul blestemat”, o carte a lui Adam Blake care surprinde întocmai această problemă existențială, această întrebare la care se caută un răspuns de sute de ani, fără a reuși, însă, să-i găsim vreodată răspunsul, pentru că „nimeni nu are să știe când va să vie Fiul Domnului”.
Eroina romanului, Heather Kennedy, o fostă polițistă, primește un caz extrem de ciudat și ambiguu, care pare să nu aibă fir de rezolvare: un intrus intră în muzeul „British Museum” și fură o carte veche, o carte ce reprezenta lucrarea unui profet nebun care a prezis când are să vină Apocalipsa și care vor fi semnele prevestirii ei: „Glasul trâmbiței vestește judecata”.
„
Lumea e pe cale să se sfârşească.
Dar aventura abia acum începe.
Pe apele Rinului curge sânge…
Turnurile Londrei se înclină
până la pământ…
Un înger cu o sabie înfricoşătoare
apare deasupra Ierusalimului…
Curând un oraş va cădea.
APOCALIPSA SE APROPIE.
”
Negăsind nicio urmă a criminalului, dar dorind să afle adevărul din spatele jafului, Heather Kennedy împreună cu Leo Tillman, un fost mercenar, se hotărăsc să pună la cap toate indiciile, oricât de mici și aparent nesemnificative ar fi ele. După o zi de muncă, Kennedy se întoarce acasă, la iubita sa, unde este așteptată de 2 Profeți Mesageri ai lui Ber Lusim, cel care se află în spatele acestui grup satanic, reprezentat de Poporul lui Iuda. Evident, nu au venit cu gânduri de pace, ci ca s-o ucidă pe polițistă datorită faptului că eforturile ei începeau să dezvăluiască o pistă. Însă, într-un moment definitoriu, aceasta este salvată de către Diema, o tânără de 19 ani, care se va dovedi personajul principal în rezolvarea „codului blestemat” și care, în trecut, a făcut parte din aceeași tagmă cu cea a Mesagerilor.
Din momentul acela toate acțiunile lor se îndreaptă către rezolvarea acestor semne de întrebare, care nu se dovedește deloc a fi ușoară. Drumurile nu li se așează, pur și simplu, în față, ci, din contră, sunt încâlcite precum trupurile șerpilor, iar eroii noștri sunt nevoiți să facă alegeri ce îi vor pune în situații mortale. Referirile biblice, religioase, fac din această carte o lectură nu doar interesantă, ci aduc și muuuult mister, astfel încât stai și te întrebi „cum-de-nu-ai-observat-toate-astea-până-acum?” Cred că acesta ar fi un punct forte al acestei cărți, pe lângă acțiunea frumos structurată și nu prea greoaie, dar profundă, presărată cu replicile adânci ale personajelor.
Unul după altul, semne și minuni imposibile zguduie lumea, trezind, în sufletul tuturor, spaimă. Armagedonul va să vină, porțile au să se dărâme și trâmbițele vor suna, pe rând, cântând sonata diavolului, iar focul va arde câmpiile, grânele, sufletele și copiii. Sunt toate acestea miracole, sau doar faptele întunecate ale unui om? Dogmele „necreștine” există, dar, oare, există oameni capabili de așa ceva? Sau poate n-ar mai trebui să-i numesc „oameni”! Oare?
Am selectat, după cum v-am obișnuit, niște pasaje care mi-au atras atenția destul de mult și pe care vă rog să le citiți, pentru a vă convinge de stilul acestei cărți:
„Profetul o luă și înclină capul în semn de mulțumire. Se întoarse spre femeile și bărbații îngenuncheați.
- Din păcatele voastre va ieși o mare bunătate. Din durerea voastră, o binecuvântare peste măsură. Și din morțile voastre, viața veșnică.”
„- Mă jur pe Dumnezeu, spune Rush din nou, nu vei ajunge la închisoare.
Wales se îndreptă, ridicându-se de pe spatele lui Kennedy.
- Nu, consimți el. Nu voi merge.
Își trecu cuțitul peste propriul gât.” (Wales era un reprezentant al Mesagerilor, prins de către poliție)
„- Moartea înseamnă același lucru pentru oricine. Înseamnă că inima ți se oprește, creierul ți se răcește și oamenii încep să se refere la tine ca la „un cadavru”. Nu există o moarte bună, Rush. Doar că unele sunt mai rele decât altele.”
„În Scoția, patru funcționari dați dispăruți au fost găsiți morți. Moartea lor reflectă moartea a patru dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus: Matei (împuns cu o suliță, în cazul de față cu o suliță sportivă), Tadeu (bătut cu un pietroi până și-a dat duhul), Iacob (decapitat) și Petru (crucificat cu capul în jos). Poliția scoțiană clasifică aceste crime ca fiind provocate de ură. (...) În Beijing, structura Porții Tiananmen a slăbit într-un mod care sfidează orice analiză, dezintegrându-se în mai multe blocuri masive de piatră, care strivesc un grup de turiști germani și trei studenți care mergeau la facultate pe bibiclete. Trupurile sfârtecate sunt adunate în găleți. (...)”
„Singurul mod de a te feri de orice risc este să fii mort.”
„- La asta se referă totul. Sfârșitul zilelor. A doua venire. Armagedon.
„- Da, acesta este apogeul profețiilor lui Toller, desigur. Hristos se va pogorî și îi va distruge pe cei nedrepți. Numai drepții vor române. Toate celelalte evenimente nu sunt decât avertismente. Mesageri. Care ne spun că începutul domniei lui Hristos este iminent.
- Înseamnă că El este, probabil, pe drum, spuse Kennedy. Pentru că majoritatea acestor lucruri s-au întâmplat deja.”
„- Iuda l-a ajutat pe Iisus să moară. În schimb, Dumnezeu le-a dat lui Iuda și acoliților săi pământul. Dar trebuiau să aștepte trei mii de ani pentru a-l moșteni. Treizeci de arginți- reprezintă treizeci de secole.”
„- Noi nu transformăm crimele în jertfe.
- Bineînțeles că o faceți. Preoții și episcopii voștri au binecuvântat soldații și călăii, timp de secole. Încă o mai fac și acum. Voi ucideți în fiecare zi mai mulți decât am ucis noi în toată istoria noastră. Jumătate din poveștile voastre, romanele și filmele pe care le creați au ucigași drept eroi. Toată cultura voastră este îndrăgostită de violență. Voi vă îmbrățișați, tot timpul, propria distrugere. Asta vă definește. Distrugeți lumea care v-a fost dată. O tratați ca pe o târfă, în loc să o tratați ca pe o mamă, iar apoi...”
„- Vai, copila mea, dacă ai fi trăit mai mult, ai fi avut multe de învățat. Dar poate că Dumnezeu ne lasă să murim atunci când consideră că am ajuns la sfârșitul învățăturii noastre. Când mintea ni se închide și nu mai putem să facem altceva decât să trăim, așa, ca animalele și plantele. Închide ochii.”
Mi-ar fi plăcut să fi avut ocazia să-l citesc și pe Dan Brown- care tot cam același gen abordează- pentru a face o paralelă cu Adam Blake. Mi-a plăcut cartea, mi-am dat seama că mă atrage acest gen, din urma căruia poți învățat destul de multe. Le mulțumesc mult celor de la
CLB pentru șansa de a citi această carte, pe care o puteți comanda de
AICI, iar prin
Poșta Română transportul este gratuit.
Editura TREI
Traducere din limba engleză de Anca Milu-Vaidesegan
632 de pagini
