Recomandare muzicală

Salutare,

Nu prea obișnuiesc să fac postări de genul, dar această interpretare de mai jos mă face să-mi doresc, din tot sufletul, să fi știut să cânt la vioară.

Mi se pare uimitor cum cântă și cum se dedică, atât trup, cât și suflet, instrumentului. Vouă cum vi se pare?

125 de ani de la nașterea lui Agatha Christie

Ești fan al literaturii polițiste, dar nu ai citit-o pe Agatha Christie? Ei, bine, atunci înseamnă că nu ești fan al acestui gen. Cine n-a auzit de Agatha Christie?! Sper, oricum, să nu am surprize. 

Editura  Litera  sărbătorește  125 de  ani  de  la  nașterea celei  mai  cunoscute  autoare  de romane polițiste  prin  continuarea colecției  Agatha Christie,  într-un  tiraj  amplu  și  la  un preț accesibil, cu distribuție la toate chioșcurile de ziare. Lansarea celor cinci noi volume are loc pe 11 mai, în parteneriat cu ziarul Libertatea. Fiecare volum va fi disponibil în fiecare luni, la prețu lde 14,99 lei. Cele cinci noi volume ale colecției  Agatha Christie sunt:  „Primele cazuri ale lui Poirot”, „Moartea vine ca un sfârșit”, „Trenul din Paddington”, „La hotelul Bertram” și „Calul bălan”.

Agatha Christie este cunoscută în întreaga lume drept „Regina crimei“. A scris 80 de romane polițiste și  volume  de  povestiri,  19  piese  de  teatru  și  șase  romane  publicate  sub pseudonimul Mary Westmacott. Hercule  Poirot,  cel  mai  celebru  detectiv  din  romanele  polițiste  creat  de  la  Sherlock Holmes, apare încă din primul roman al Agathei Christie. Poirot și un alt detectiv imaginat descriitoare, Miss Marple, au devenit faimoși la nivel mondial și au făcut subiectul multor filme realizate pentru marele și micul ecran. Agatha Christie a mai scris nonficţiune, o autobiografie, dar și povestiri amuzante despre numeroasele expediţii în care a participat alături de soţul ei, arheologul Sir Max Mallowan. A murit în 1976.

Abia aștept această colecție practică și accesibilă. Voi? Mult succes și lecturi plăcute!

Un loc pe raftul meu (XI)

Cărți, cărți, cărți. O lună (nici bine începută) plină de cărți. Voi ce v-ați mai cumpărat, ce ați mai câștigat?

Cărți primite de la Goodread.ro pentru recenzii. Iubesc acestă serie „neagră”. 

Am fost destul de surprins când o prietenă mi-a oferit această carte. „Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei”. 

Carte primită tot de la Goodread.ro, după ce am fost ales „Redactorul lunii”. 

Primită de la Goodread.ro, pentru recenzie. Am terminat-o, am să postez în decursul de astăzi recenzia pe site.

Am mai citit o carte de Emmanuelle Arsan, iar această autoare mă intrigă. De la Magazinul de Carte primită.

Această carte am primit-o de la Magazinul de Carte. Îs foarte frumoase cărțile, noi și vechi, cu un aer așa, mai apus. Îmi plac cărțile vechi, pe bune - în primul rând, traducerile îs mai fidele.

Carte câștigată la un concurs organizat de Anna, pe blogul ei.

Câștigată, de asemenea, la același concurs.

Carte primită de la Magazinul de Carte. Sigur o să-mi placă.

Rafturi pline și frumoase! Urmează alte cărți, cu siguranță. Voi cu ce vă mai lăudați?

Noutăți de la Grupul Corint + Curtea Veche

Saltuare,

Îmi pare rău că nu am mai avut timp de intrat pe blog. Școala îmi ocupă destul de mult timp, am teze de dat (deja am dat două, au mai rămas trei), teste, chestii, știți cum sunt profesorii - parcă toți cad de comun acord să ne umple, acum, pe ultima sută de metri, cu zeci de teste. Eh!

De asemenea, la cei de la Curtea Veche au apărut numeroase și frumoase volume de dezvoltare personală și literatură. Spre exemplu, un volum cu un citat drăguț („Ține de responsabilitatea fiecăruia să se definească mai bine, să se poziționeze mai corect în raport cu celalalt și, prin urmare, să învețe să se respecte”), pe care îl puteți achiziționa de AICI. Pot spune că iubesc această editură, pentru că au publicat-o pe autoarea Adina Rosetti. 

„După ce a arătat cu prima ei carte – Deadline, un roman splendid –, că este un talent original şi redutabil, Adina Rosetti schimbă genul şi atacă nu doar proza scurtă, ci şi cel mai dificil subiect: copiii. Care se plimbă prin toate cele opt povestiri ale volumului de faţă, în patru fiind chiar naratorul a cărui voce demonstrează că autoarea ­cunoaşte perfect această lume dar mai ales ştie exact cum să o pună-n pagină, nu există nicio notă falsă, nicio ieşire în decor. Limbajul celor mici, atât de greu de redat, sensibilitatea lor acută, jocul, umorul, uneori nostalgia, tristeţea, suferinţa sau chiar disperarea, toate se intersectează în proze excelente care se citesc cu încântare şi rămân multă vreme în mintea cititorului. De zece ori pe buze – o reuşită deplină!”
Răzvan Petrescu

„Autoarea reuşește ceea ce numai romancierii adevăraţi pot: să pornească de la fapte reale, împletind poveşti de viaţă diferite, şi să creeze literatură sută la sută, cu o abundenţă a detaliului ce dovedeşte forţa incontestabilă a invenţiei narative.” - Luminița Corneanu

„Adina Rosetti scrie frumos. Construieşte cu ingeniozitate, cu precizie şi siguranţă, te captivează şi te stăpâneşte, îţi arată clar că ai în mâini lucrarea unui autor care ştie ce vrea să spună şi cum să spună.” - Cristina Mitrea

„Adina Rosetti impresionează prin abilitatea de a varia tonurile: de la realism la umor și poezie, plus o irizare de fantastic pentru a pigmenta totul – un autor înnăscut!” - Stéphanie Dupays

„Şi actele cădeau mereu de pe masă, foile zburau în aer, un fel de furtună de foi se stârnise în cameră şi prin furtuna aia albă, ca o ninsoare, mami îl vedea pe tati şi tati o vedea pe mami şi foile nu mai erau foi, erau porumbei albi care zburau spre cer, erau confetti de sărbătoare, erau baloane de petrecere, iar ei nu divorţau, ci se căsătoreau din nou, stăteau pe treptele unei biserici şi zâmbeau fericiţi, ţinându-se de mână, şi mami era cea mai frumoasă mireasă, şi tati era cel mai frumos mire, şi toată lumea aplauda, şi foile şi porumbeii şi baloanele s-au oprit o clipă din zbor şi-au rămas toate suspendate atunci când mami şi tati s-au sărutat aşa cum se sărută prinţesele din desene animate cu prinţii care le salvează, înainte să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţe, numai că în clipa aia s-a întâmplat ceva îngrozitor.“

Născută în 1979, la Brăila.
A absolvit în 2001 o facultate economică la Universitatea Româno-Americană, apoi un curs postuniversitar de jurnalism la Universitatea București.
Din 2004 a început să scrie reportaje și articole la Dilema Veche și, apoi, la Dilemateca. A lucrat ca jurnalist și a colaborat cu diverse publicații: Time Out București, ELLE Romania, Unica, Esquire, Omnivor, Formula As, CR Fashion Book #2. A primit premiul „Tânărul Jurnalist al Anului 2007“ (secțiunea Cultură), acordat de Freedom House.

În 2010 i se publică la Curtea Veche Publishing primul roman, „Deadline”, foarte bine primit de critică și public, aflat acum la cea de-a doua ediție și tradus în franceză (Mercure de France, 2013). În 2014 îi apare, tot la Curtea Veche Publishing, cartea pentru copii „Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul”, cu ilustrațiile Cristianei Radu, premiată în cadrul galei Cele mai frumoase cărți din România cu premiul pentru „Cea mai frumoasă carte pentru copii și tineret“.
A participat la volumul colectiv Povești cu scriitoare și copii (2014) și predă creative writing pe înțelesul copiilor. Site-ul personal al autoarei este adinarosetti.ro

Vă pot spune că doamnei profesoare de limba română i-a plăcut enorm de mult „Deadline”, drept care și eu abia aștept să o citesc. Seară frumoasă!

Onix (LUX, #2), de Jennifer L. Armentrout - Recenzie

Al doilea volum din seria Lux, de Jennifer L. Armentrout. Primul volum se numește „Obsidian”, am făcut recenzia AICI. Ca să nu fac un ex-abrupto dintr-ăla ciudat, am să vă prezint, pe scurt, ideea primei cărți: se ia o fată normală, adolescentă, devenită majoră cam pe la pagina două sute și ceva, se îndrăgostește de vecinul ei, un tânăr destul de ciudat, cu niște ochi de un verde hipnotic. Se tachinează oamenii, se poreclesc, se urăsc, Daemon se dovedește a fi un arogant și „o javră”, iar Katy se împrietenește cu sora lui, Dee. Din acel moment, Daemon încearcă și mai mult să se țină la distanță de Katy, din motive care vor fi relevate pe parcursul cărții. Până când, surpriză, Katy află că vecinii ei nu sunt, de fapt, niște vecini normali, ci niște extratereștri luminoși, veniți de pe o planetă îndepărtată. Din acel moment, viața bloggeriței se schimbă în mod radical, o viață în care pericolul pândește la fiecare colț, sub forma arumienilor. Dar, mai mult citind recenzia.

 

„Prin magia sa extraterestră, Daemon este hotărât să-mi demonstreze că ceea ce simte pentru mine de mai mult decât urmarea bizarei conexiuni dintre noi. Așa că încerc să-l țin la distanță, deși e mai aprins ca niciodată în aceste zile reci de iarnă. Dar noi avem probleme mai mari.”

Al doilea volum al seriei, „Onix”, este mult mai alert, mai plin de mister și întorsături de situație. Bine, era de așteptat, volumul I a fost doar pentru a contura intrigi și personaje, iar celelate volume au rolul de a potența acțiunea și de a ne purta, încetul cu încetul, către un deznodământ, către niște destine definitivate. Evident, Katy și Daemon o țin în jocul lor în care se tachinează unul pe altul, însă, știu eu, o iubire tot domnește între ei. Dacă și-o vor recunoaște unul altuia, nu vă spun, vă las să descoperiți citind volumul. Mi-e oarecum greu să fac recenzia fără a da spoilere, este de prisos să vă spun că trebuie să citiți ACEST volum, din moment ce deja vi l-am recomandat pe primul. Așadar, citiți ACEL roman, după care citiți volumul doi, „Onix”. 

 

„MA-ul este aici. Dacă descoperă ce poate face Daemon și că există o conexiune între noi doi, atunci sunt terminată. La fel și el. Iar la școala noastră a venit un băiat nou, care are un secret. Știe ce s-a întâmplat cu mine și mă poate ajuta, dar pentru asta trebuie să-l mint pe Daemon și să stau deoparte de el. De parcă aș putea! Căci, în ciuda rațiunii, simt că mă îndrăgostesc de Daemon. Rău de tot.”

Vă pot spune doar că, în acest volum, intriga este mai largă, mai deschisă și mai cuprinzătoare. Dacă primul volum nu ne oferea decât o perspectivă artificială a intrigii, volumul doi pistonează asupra acestui aspect, dovedindu-se mai alert, mai grav și mai plin de suișuri și coborâșuri. Personaje învăluite în mister, venite din trecut și relevate în momente cheie ale acțiunii. Oameni cu interese bizare, care se dovedesc a fi genul acela de „rău necesar”, cum e Spânul din Harap-Alb, întorsături de situație și noi întrebări, evident, la care Katy, și nu numai, încearcă să-și răspundă. Imposibilitatea în care se află personajele stârnește controverse, conturând, și mai bine, caracterul acestora. 

Am selectat și niște fragmente destul de interesante, vi le voi prezenta mai jos:

„- Cred că surfingul e singura chestie care mă ajută să-mi limpezesc gândurile. Când sunt acolo, pe valuri, nu mă gândesc la nimic. Creierul meu e oficial gol. Sunt numai eu și valurile. E relaxant. (...)

- Așa mi se întâmplă și mie când grădinăresc sau când citesc... sunt doar eu și grădina mea, sau lumea în care intru când citesc, nimic altceva. (...)

- E ceva ciudat cu evadarea asta. Fiindcă niciodată nu poți să evadezi cu adevărat. Poate temporar, dar nu de tot.

Am dat din cap absentă, izbită de profunzimea cuvintelor lui. Era adevărat. După ce terminam o carte sau după ce plantam o floare, tata era tot mort, prietena mea cea mai bună era tot extraterestră, iar eeu simțeam aceeași atracție față de Daemon.”

„- La ce te gândești? m-a întrebat el.

La cum l-aș îmbrățișa, cum l-aș săruta, cum l-aș atinge - adică la chestii la care n-ar trebui să mă gândesc. Am clipit.

- La nimic.”

„- Daemon, nu poți să mă oprești doar fiindcă vrei să mă protejezi.

El a întors capul spre mine.

- Am nevoie să te protejez.

Am nevoie era o expresie așa de puternică, încât mi s-au oprit și respirație, și inima.”

 

„- Și cu chestia aia, că dacă mori tu, mor și eu, ce e?

- Ce-i cu ea? a întrebare el, cu ochii pe șosea. Nu avem altceva de făcut decât să avem grijă să nu moară niciunul dintre noi.

- E mai mult de atât, am spus eu, uitându-mă la dealurile albe pe lângă care treceam. Suntem chiar legați unul de celălalt, știi. Cum ar veni, pentru totdeauna...

- Știu, a zis el încet.”

 

„Iar eu am ucis. Nu cu mâna mea, dar eu i-am înpins pe toți pe drumul ăsta. Au murit oameni - și inocenți, și mai puțin inocenți. Daemon avea dreptate - o viață e o viață. Aveam mâinile pătate de sânge, ș asta nu se putea curăța, nu contează dacă e sânge de inamic sau nu, el itnră adânc în piele și lasă urme întunecate.”

 

„Am văzut pe cineva care nu ar trebui să mai fie în viață. Și trebuie să-i spun lui Daemon, chiar dacă știu că nu va înceta să caute până ce nu va afla adevăratul. Ce s-a întâmplat cu fratele lui? Cine l-a trădat? Și ce vrea MA-ul de la ei - de la mine? Nimeni nu este cine pare a fi. Și nu toată lumea va supraviețui minciunilor.”

 

Deci, al doilea volum al seriei este unul alert, după cum am spus, mai rece, să zic așa, decât primul volum, cu scene mai pline de acțiune și mister. Vi-l recomand cu drag, așadar. Sunt tare curios să văd cum ramifică Jennifer Armentrout acțiunea, intriga, deoarece sunt sigur că ne pregătește multe surprize, să sperăm că editura ni le va pune la dispoziție cât mai curând. Mulțumesc Editurii Leda pentru acest volum, îl puteți achiziționa de AICI. Urmăriți pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile, ofertele și reducerile de nerefuzat. Spor la lecturi frumoase! 

 

Editura Leda

Traducere din limba engleză de Claudia Roxana Olteanu

480 pagini