Editura: Trei
Număr de pagini: 240
Postfață: Dan Sociu
Rating: 4 steluțe din 5
Rating: 4 steluțe din 5
Nu
toate cărțile sunt făcute pentru Nobel. Nu toate cărțile se vor
premiate cu Pulitzer - sau, de fapt, toate se vor, dar nu toți
scriitorii trăiesc cu speranța, certitudinea că scriind cartea
respectivă se vor bucura de notorietate și premii. Unele cărți sunt
făcute ca să fie citite și atât - citite din plăcere, din lipsă de
ocupație. Uneori, de fapt, chiar simți nevoia să citești o carte care să
te relaxeze, care să fie ușoară și lipsită de substrat, de înțelesuri,
metafore, ambiguități, interpretări.
În mai 2006, Editura
Trei a publicat o carte ce avea să se bucure de un mare succes de piaţă,
nu numai în Marea Britanie, ci şi în România: „Belle de Jour. Aventurile
intime ale unei prostituate de lux londoneze”. Cartea cu pricina
provocase deja scandal în mediile literare engleze, care încercaseră în
zadar să o „repereze” pe enigmatica autoare a unui text atât de
îndrăzneţ şi picant.
Se pare că poveştile atrag după ele alte poveşti: în octombrie 2006, editura a primit un fragment care se intitula, nici mai mult, nici mai puţin: „Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene”. Autoarea mărturisea pasiunea pe care i-o stârnise lectura lui „Belle de Jour” şi imboldul pe care l-a avut de a crea o replică românească. Ideea ar fi rămas la stadiul de şotie, dacă nu ar fi devenit de fapt o capcană, de îndată ce s-au lăsat, la rândul lor, captivaţi de cele câteva pagini primite şi citite. Misterioasa autoare a propus editurii un pact pervers şi, se pare, irezistibil: „continui să scriu dacă îmi publicaţi cartea, nescrisă încă, dar care promit să fie gata până la sfârşitul anului”.
Lucrurile au decurs aşa cum a vrut ea, așadar.
Se pare că poveştile atrag după ele alte poveşti: în octombrie 2006, editura a primit un fragment care se intitula, nici mai mult, nici mai puţin: „Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene”. Autoarea mărturisea pasiunea pe care i-o stârnise lectura lui „Belle de Jour” şi imboldul pe care l-a avut de a crea o replică românească. Ideea ar fi rămas la stadiul de şotie, dacă nu ar fi devenit de fapt o capcană, de îndată ce s-au lăsat, la rândul lor, captivaţi de cele câteva pagini primite şi citite. Misterioasa autoare a propus editurii un pact pervers şi, se pare, irezistibil: „continui să scriu dacă îmi publicaţi cartea, nescrisă încă, dar care promit să fie gata până la sfârşitul anului”.
Lucrurile au decurs aşa cum a vrut ea, așadar.
Nu
știu, pe mine mă amuză ce scrie mai sus. De fapt, chiar este amuzant.
La o adică, cum ar fi să intru pe mail în acest moment și să văd că o
femeie (sau poate un bărbat) îmi destăinuie pasiunile ei cele mai
ascunse, îmi scrie despre aventurile pe care le-a avut cu inșpe mii de
bărbați, îmi scrie despre nopțile pierdute prin cluburi, prin case
străine, în paduri bordate și mirosind a alcool. Ar fi straniu și,
totuși, m-ar încânta ideea. Nu-s pudic, subiectul sexualității nu m-a
deranjat niciodată, fiindcă mereu am văzut acest act al acuplării drept o
nevoie biologică, un principiu al vieții atât timp cât se desfășoară în
conformitatea a două trăiri la fel, a doi oameni care cu adevărat se
iubesc și sunt gata să-și asculte nevoile unul altuia. Totuși, cartea
lui Belle de Nuit depășește aceste granițe și, pe ici-colo, dă în jenant
și în murdar. Am să vă spun de ce.
Am citit această carte după ce am terminat „Iubire”,
de Toni Morrison. Recunosc, după ce am citit acel roman care m-a
epuizat, am simțit nevoia să citesc ceva ușor, ceva lejer și departe de
ce citisem în ultima perioadă. M-am uitat în bibliotecă și am luat acest
roman. Simplu. O alegere din instinct, din inerție. M-am pus pe citit
și mi-am dat seama că este o carte pe care aș putea-o citi-o făcând, în
același timp, orice altceva: nu presupune o atenție exclusivă sau o
concentrare ascuțită. Se citește și atât. Nu simți nevoia să te uiți
înapoi, să reanalizezi, să recitești sinopsis-ul, să încercuiești,
subliniezi, să ridici ochii în tavan și să-ți pui întrebări. Pentru că nu
este o carte cu intrigă, acțiune, cu personaje prea complexe, cu
conflicte. Este o carte despre o femeie care își petrece majoritatea
timpului în paturile altor bărbați, și care își câștigă traiul din așa
ceva, deși nu o recunoaște în roman. Poate sună frapant, deranjant, dar
chiar n-am avut nicio problemă în a citi așa ceva. De fapt, chiar mi-a
plăcut și, raportând-o la ce-am mai citit din aceeași tagmă - literatură
erotică - am răsplătit-o cu patru steluțe. Recunosc, scriitoarea mea favorită de literatură erotică este, exclusiv, Emmanuelle Arsan,
a cărei inteligență mă surprinde de fiecare dată și care știe cum să-și
dozeze cuvintele și valorile pentru care pledează. Dacă n-ați
încercat-o, v-o recomand cu mare drag.
În
acest „jurnal”, Belle de Nuit povestește despre aventurile ei, în mare
parte, dar și despre ceea ce înseamnă viața bucureșteană petrecută prin
baruri, în fum de țigară și miros de bere, în paturi străine și reci,
printre străzile pline de mizerie și gunoi. Totul este natural, de fapt,
natural așa cum ar trebui să fie o asemenea decursul unui asemenea
roman: fără trageri de păr, fără perdele, fără ascunzișuri și mascări.
Belle de Nuit oferă totul pe tavă, oferă totul la dispoziția cititorului
fără pic de pudoare și fără a trage cortina. Belle de Nuit nu se
sfiește să vorbească despre partidele de sex pe care le-a avut, despre
fetișurile care, zău, uneori chiar m-au șocat, despre principiile-i
greșite și răutatea cu care, uneori, îi trata pe ceilalți. Colocvial, cu
un argou foarte pronunțat, romanul ori șochează, ori te face să râzi,
ori îți place, ori nu-ți place. Ori, în cele din urmă, este un amalgam
din toate acestea. Cred că pentru mine a fost, da, cel din urmă - deși,
trebuie să recunosc, unele pasaje și fragmente chiar m-au amuzat teribil
de mult.
Jenant
și murdar. Da, uneori chiar mi s-a părut că am citit ceva ce, totuși,
este prea deplasat și exacerbat. Am citit despre cât de mult sex a făcut
ea, despre cât de mult îi plăcea, la ce intensitate gemea, câte calorii
arzi în diferite poziții, bancuri dintr-alea pe care le găsești și pe
net. Mi s-a părut oarecum de plâns, ca și cum autorul (sau autoarea) ar
mai fi tras de niște pagini ca, la o adică, să fie mai multe acolo la
manuscris. Nu știu ce să zic, părerea mea exclusivă. Murdar, eh, se
înțelege ce vreau să zic prin asta, și ca să conturez am să vă prezint
titlul unui fragment din carte: „Înghite sau te omor”. Mai e ceva de
spus?
Dacă
aveți un pudism pronunțat în a citi asemenea cărți, ei bine, nu
v-o recomand, deși nu văd nicio problemă în a citi o carte erotică. Este
rațional, biologic, logic, și aș mai găsi sinonime, dar ați înțeles
ideea. Un roman pe care-l citești lejer, oricând, pe care-l poți
abandona și reîncepe de la același capitol peste săptămâni, fără a te
sinchisi să o începi iarăș de la capăt. Acțiunea e simplă, ștearsă,
superficială, iar ceea ce contează în acest roman este sentimentul de
relaxare pe care-l ai atunci când o citești. O carte „de umplutură”, ca
multe cărți din ziua de astăzi, pe care o citești doar ca să iei o pauză
de la adevăratele cărți și de la adevărații scriitori. Eu am citit-o
rapid, iar unele pasaje le recitesc câteodată pentru că, într-adevăr,
m-au amuzat și mi-au plăcut.
Mulțumesc
frumos celor de la Printre Cărți pentru romanul acesta. Vă recomand
anticariatul cu mare drag, găsiți o groază de cărți la prețuri foarte
mici și în condiții perfecte, ca noi. Găsiți mai multe detalii în ACEASTĂ postare. Vă recomand acest site, în primul rând, pentru prețurile enorm de mici: zău, unde ați mai văzut „Ce-am făcut când am tăcut”, de Andreea Esca, la 10 lei? Sau cărți scrise de Coelho care să nu depășească 12 lei? Și cărți de la Editura Trei, Litera, Rao, în condiții foarte bune, adică noi. Lecturi plăcute și o zi frumoasă!
Recenzia asta când ai mai scris-o?! Acum o văd. :)) Eh, mă bucur că ți-a plăcut și că te-a relaxat după cartea aceea scrisă de Toni Morrison, dar, după cum îți spuneam, eu nu cred că aș citi așa ceva. Recunosc, nu sunt tocmai un cititor al literaturii erotice - și probabil ceea ce te-a amuzat pe tine, pe mine m-ar enerva. :)) Prefer să citesc un thriller, de exemplu, în situații de genul. Nici acela nu te solicită prea mult, iar lectura decurge foarte repede dacă mai e și bine scris.
RăspundețiȘtergereOricum, mulțumim pentru recenzie și spor la scris în continuarea! Încă puțin și ajungi cu ele „la zi” în ritmul ăsta, huh? :))
Ieri! :)) Păi ideea e că mie-mi place literatura erotică, dar nu aia care chiar o dă în dezgust. Spre exemplu, după cum am menționat, Emmanuelle Arsan vorbește despre erotism la nivel de înțelepciune și meditație - sincer, cred că este una dintre cele mai inteligente scriitoare pe care am avut ocazia să o citesc vreodată. I-aș citi toate cărțile, dar având în vedere că-s foarte vechi, se găsesc foarte greu.
ȘtergereȘi thriller ar fi fost OK, dar nu prea mai am necitite! :)) Da, încerc să ajung cu ele la zi, dar iarăși se-adună. Mai am vreo șapte! Oh!
Eu cred ca scriitorii adevarati nu scriu pentru premii scriu pentru ca n u se pot abtine. Dar e adevarat ca exista literatura demna de premii (la diferite nivele binenteles) si literattura, cum o numeste mama, de citit in tren/autocar, adica pentru care nu iti trebuie o mare concentrare.
RăspundețiȘtergereDespre cartile astea am auzit multe, despre amandoua, si chiar sunt curioasa sa le citesc, dar mereu a aparut altceva care mi-a captat atentia. Oricum o sa ajung si la ele intr-o zi.
Cat despre carti eotice, cea mai buna pe care am citit-o este Goodbye Janette de Harold Robbins, ti-o recomand. Actiunea are loc in trei planuri, urmarindi viata a trei femei, Anna/Tanya, scoasa de un coloner german dintr-un lagar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, si fiicele sale, Janette, care ajunge o figura importanta in moda pariziana si Lauren, care vine din SUA si se izbeste de realitatea Parisului. Are o parte psihologica extrem de bie conturata, are de toate, chiar merita.
Haha, da, „literatură de citit în tren/autocar”. Cam așa a fost cartea asta.
ȘtergereȘi eu aș vrea să citesc și cealaltă carte, a lui Belle de Jour, cred că o să fie tot așa pe placul meu. E tradusă și la noi cartea de care ai spus? Oricum, literatura erotică mi se pare, de fapt, foarte grea. Nu e totul să scrii despre sex, acuplare și chestii dintr-astea, cât să nimerești dozajul perfect din toate acestea pentru a nu da în jenant și în ipocrit. Și, pe lângă asta, scriitorii care scriu exclusiv literatură erotică - cum e Emmanuelle Arsan - trebuie să se dezbrace de toată pudoarea și toată stăpânirea. Și, în același timp, să mențină limita de bun simț!
Da, dar s-a pastrat titlul original, cred ca o mai gasesti la anticariate ca e cam veche. Oricum daca o gasesti sa o iei ca merita :D. Aprpopo stii ca se vehicula va Belle de nuit e de fapt un barbat? Ca e o strategie de marketing asta cu autorul necunoascut. Acum, cine poate stii, oricum as vrea sa o citesc pe Belle de jour mai intai ca sa ma pot raporta la original, sa vad in ce masura e originala cu adevarat.
ȘtergereDin pacate sunt din ce in ce mai putine carti erotice bune, majoritatea isi imagineaza ca daca pun cateva scene de sex pe hartie fac literatura.... Dar poate iese soarele si pe strada literaturii erotice in curand.
Am s-o caut! :)) Daaa, e tare ciudat. Merge marketing-ul ăsta, crește misterul, chestii. Știu că și Dan Sociu, cel care scrie postfața cărții, scrie că se vehiculează că Belle de Nuit ar putea fi Cecilia Ștefănescu, Florin Iaru, sau chiar el și alții, dar oricum! Ar fi interesant să știm cine-i.
ȘtergereDa, așa-i! Mulți se tem să scrie despre erotism în sensul acela diferit, se tem că n-o să fie vânduți și, mai ales, publicul ăsta român e conservator - și nu numai român - iar de-aici drama! :))
Mă gândesc să încerc Chuck Palahniuk - Beautiful you, am înţeles că a fost gândită ca o parodie inteligentă a celor 50 de umbre. Cred că e o carte erotică ce merită încercată având în vedere autorul şi stilul inedit adoptat de el. Şi povestea mi se pare genială în clişeismul (sper că există acest cuvânt) ei, în special că e gândită ca o parodie.
ȘtergereVai, serios? Clar, trebuie s-o încerc și eu. Am de la acest autor doar „Bântuiți”, dar n-am citit-o. Mersi de recomandare!
ȘtergereCu plăcere, recomandatul de cărţi e una din activităţile mele preferate :D
Ștergere:) Clar trebuie sa citesti Belle de Jour. Eu o am de ceva vreme. Daca nu o gasesti te rog sa-mi spui si ti-o trimit eu. Am citit-o si pe aceasta si unele fragmente chiar m-au amuzat
RăspundețiȘtergereMulțumesc, chiar o aveam în target după ce am citit această carte. Dacă n-o găsesc, am să știu unde să apelez! :)) Mersi.
ȘtergereHmmmm ma intriga titlul :)) Chiar as vrea sa lecturez un astfel de roman!
RăspundețiȘtergereDacă ai s-o faci, să ai o lectură plăcută și aștept păreri!
ȘtergereFoarte tare suna romanul! :)) Stiam si de Belle de Jour!
RăspundețiȘtergeresimplu cu Belle, a tradus o carte pentru editura Trei, o cunoaste inclusiv Simona S, sunt prietene destul de bune, adevarat, Simona S nu stie ce prietena are...Se mai intampla...
RăspundețiȘtergereSerios?!
Ștergere