Numără stelele, de Lois Lowry - Recenzie

Lowis Lowry s-a născut la 20 martie 1937, în Hawaii. A urmat cursurile Brown University și University of Southern Maine. A început să scrie în anii '70, îndeplinindu-și astfel un vis din copilărie. E autoarea a peste 30 de cărți pentru copii și adolescenți, declarând că măsoară succesul ca scriitoare prin capacitatea „de a-i ajuta pe adolescenți să-și răspundă la întrebările legate de viață, identitate și relații interpersonale”. Cunoscută pentru subectele controversate abordate, Lowry este deținătoarea ai multor distincții literare, semnificativă fiind Medalia Newbery, primită pentru romanele „Darul lui Jonas” (Editura Young Art, 2013) și „Numără stelele. O poveste din Copenhaga”. Cărțile sale au stârnit reacții dintre cele mai diverse, de la introducerea lor în programa obligatorie, până la interzicerea în școli. Deși diferă ca stil și subiecte abordate, toate cărțile ei revin la tema relațiilor umane. În prezent, Lois Lowry locuiește în Cambridge, Massachusetts, unde continuă să scrie.

Prietenii sunt acei oameni cărora le poți spune cam orice, fără griji, având siguranța încrederii lor și acces la înțelegerea lor. Cu alte cuvinte, sunt acei oameni care sunt mereu acolo ca să te asculte, fără a te judeca și fără a-ți cere explicații. Dar, la rândul lor, sunt oamenii care se angajează în a-ți spune adevărul crud sau deranjant, cum o fi el, în defavoarea unei minciuni liniștitoare.

Sunt oamenii cu care chiar dacă nu-i vezi o zi, o lună, zece ani, îți continui poveștile din același punct în care le-ați lăsat, retrăind cu patos momentele trăite. Primul joc de-a v-ați ascunselea, primul șotron, baba oarba, prima julitură de la genuchi, când ai alunecat fugind după mingea crestată de timp, prima trântă făcută în glumă, prima piedică, primul îngeraș desenat în zăpada lăptoasă.

Prietenii adevărați sunt persoanele între care există o relație necondiționată de timp și spațiu, în cadrul căreia „eu” și „tu” devine „noi”, legătura dintre două suflete ce este mai puternică decât legătura dintre inimă și creier, într-o co-existență permanentă. O legătură care se bazează pe emoții și sentimente frumoase, și nu neapărat pe o proximitate fizică. Și, mai presus de toate, prietenia adevărată este o dovadă supremă de sacrificiu. 

Danemarca. „Acum toată Danemarca trebuie să fie garda de corp a evreilor”. Anul 1943, presiunea războiului european de care, totuși, această țară reușește să scape, însă prezența permanentă a trupelor naziste încă seamănă teroare printre locuitorii capitalei, a cărui populație importantă era constituită din evrei, considerați un popor nedemn de această lume, în viziunea întunecată a conducătorului german. Întotdeauna mi-au plăcut cărțile de genul acesta, care abordează acest subiect sensibil, care a lăsat o umbră fadă, grea, în istoria mondială, și nu numai pentru că mă interesează istoria unui popor neînțeles, ci pentru că vreau să descopăr mai multe legate de ceea ce a condus, în cele din urmă, la extinderea războaielor la un nivel teritorial așa întins. Danemarca a capitulat în fața Germaniei în 1940, acesta este un fapt cunoscut: o țară mică, fără apărare, fără armată. Astfel, poporul ar fi fost categoric spulberat dacă s-ar fi opus puternicei și numeroasei armate germane. În consecință, regele Christian a decis capitularea, iar germanii au invadat peste noapte, și, din acel moment, timp de cinci ani la rând, țara a fost sub ocupație nazistă, menținând ordinea prin măsuri greu de imagint; înarmați, controlau presa, sistemul feroviar, guvernul, școlile, alimentele, magazinele, spitalele și afacerile - mici, și acelea -, chiar și vețile simple ale oamenilor de rând.

Eroina acestui roman este Annemarie, o fetiță de doar zece ani, o fetiță care abia își cunoaște propriile puteri, care abia își conturează propriile visuri, propriul sistem de valori morale. O fetiță care, întotdeauna, vrea să fie corectă și să facă ceea ce trebuie, să asculte și să învețe de la cei mai mari decât ea care, implicit - din punctul ei de vedere pueril - sunt mai deștepți decât ea. Totul începe când, într-o zi, pe când Annemarie alerga pe străzile capitale împreună cu Ellen, o prietenă, imediat ce ieșiseră e la școală, o voce aspră, grea și incisivă le spune celor două, pe nemțește, să se oprească. Cred că acesta reprezintă momentul în care cititorul trebuie să se rupă din această lume minunată și gingașă a copilăriei celor două fete, pentru că această voce, această umbră a soldatului ne poartă departe de lumea caldă a copilăriei și a jocului. Iar ideea de unde pornește drama în care o să se convergească paginile acestei cărți este faptul că, deși Annemarie este o fetiță simplă, aparent, Ellen poartă asupra ei, încorsetată de doctrina nazistă și principiile lor bolnave, păcatul de a fi fiica unor evrei - familia Rosen - cu religia și cultura specifică, ca și cum toate acestea ar fi o povară blestemată, o condamnare la o moarte aproape sigură, greu de evitat. Terminând acest capitol, care, de fapt, este primul, mi-am dat seama că voi citi o carte care, cu siguranță, îmi va plăcea foarte mult, așa că am terminat-o într-o zi. Pur și simplu n-am putut s-o las jos din mână.

Încetul cu încetul, lumea copilei Annemarie începe să cunoască mâna neagră a nazismului german: copilăria ei se închide într-o lume fără ferestre, atunci când, încetul cu încetul, prieteni dragi evrei (ea neștiind, de fapt, de această doctrină nazistă) încep să dispară, magazinele și buticurile evreiești sunt închise și, mai apoi, distruse, iar lumea pare să se strângă din ce în ce mai mult, într-o palmă a haosului și a terorii. Pe de altă parte, emoția este potențată de faptul că totu este prezentat din perspectva micuței Annemarie și din amintirile ei pe care, ei bine, nu le poți pune pe seama decursului istoric al evenimentelor sau a circumstanțelor în care s-au desfășurat toate aceste orori, ci pe seama fricii, mirării, devenirii treptate a unui copil încă necopt în ochii căruia, din păcate, începe să se creioneze o lume sujugată prejudecăților rasiale, etnice și religioase.

De Anul Nou evreiesc, cu doi ani înainte ca daneza capitală să scape de dominația nazistă, cei care s-au dus la sinagogă să se roage, lucru pe care și cei din familia Rosen l-au făcut, au fost anunțați de către „cineva” că germanii vor veni după ei și vor fi „relocați”, pentru a duși în lagărele de concentrare și, mai apoi, exterminați. În Postfața romanului aflăm, de fapt, cine este acel „cineva”, iar lucru care m-a impresionat profund de mult a fost fapul că acel „cineva” aflase de aceaste planuri ale germanilor chiar de la un înalt oficial german, Duckwitz, care, prin faptele sale, a dat dovadă de omenie și curaj. Astfel, în timp ce părinții lui Ellen încearcă să se ascundă de nemți, pentru a nu fi prinși și închiși, familia Johansen, prietnei cu familia Rosen, se hotărăsc să-i ajute ținând-o la ei pe Ellen și, astfel, dând-o drept fiica lor legitimă. Însă relația de prietenie dintre cele două familie nu le scapă germanilor din vedere - alt lucru care m-a făcut să cred că „ăștia știu totul” - și, în toiul nopții, familia Johansen sunt deranjați de trupele nemțești venite să scotocească după familia Rosen care, eventual, s-ar ascunde la ei în casă. Întrucât familia Johansen avea trei fetițe, însă una dintre ele, Lise Margrete, murise în urma unui accident, puteau aduce argumente nemților, astfel încât Ellen să nu fie ridicată și dusă în lagăr. Când li se ordonă să fie prezentate cele trei fete, nemții, suspicioși, observă că Ellen e diferit de celelalte două fetițe, blonde, iar ea brunetă. În acel moment am zis că totul este gata, povestea are să se sfârșească aici și toată drama aceasta are să ia o întorsătură și mai dramatică. Totuși, salvarea vine din partea lui Papa, care scoate din album poze cu cele trei fetițe adevărate ale familiei, și, arătându-le ofițerilor, aceștia observă că una dintre ele avea părul brunet și, astfel, o consideră pe Ellen drept fiica lor biologică și pleacă mai departe, spre a căută alți evrei.

Văzându-se în pericol, familia Johansen împreună cu Ellen se hotărăsc să meargă pe teritoriul dintre Danemarca și Suedia - considerată, pe atunci, o țară liberă pentru evreii de pretutindeni - la unchiul Henrick, căruia le spun că „au adus o prietenă”. De aici, trecând prin prisma propriei mentalități și a propriilor trăiri, Annemarie începe să trăiască o copilărie porivită unui copil: merge la pescuit, se bucură de livezile unchiului, aleargă prin iarbă, însă, la un moment dat, la moșia unchiului Henrick este adus un sicriu mare, acoperit, și, din spusele părinților, în el se află o răposată mătușă îndepărtată, pe care Annemarie n-a avut ocazia să o cunoască. Însă ce se va întâmpla atunci când Annemarie începe să se înșele de adevărul spuselor părinților ei, atunci când vrea să descopere ce se află, de fapt, în acel sicriu misterios? Ce se va întâmpla cu părinții cu Ellen? Au fost prinși de către ofițerii germanși și deportați în lagăr? Ce se va alege de viața lui Ellen, întrucât părinții ei nu sunt lângă ea, ci sunt închiși, morți, sau cine știe unde? Va risca familia Johansen propria ei liniște pentru a o ține alături pe Ellen Rosen, fiica evreilor din vecini? O poveste minunată, despre prietenia adevărată și istoria unui popor, a unei lumi a cărui destin a fost scris de către un om condus de propriile sale rațiuni.

Am selectat niște citate și fragmente care mi-au plăcut, vi le voi prezenta mai jos:

„Oare era cu adevărat în stare să moară pentru a-i proteja? Annemarie era suficient de sinceră cât să recunoască în sinea ei, pe întuneric, că nu era foarte sigură de acest lucru. Pentru o clipă simți cum o încearcă frica, dar trase pătura mai sus, își înveli gâtul și se relaxă. Oricum, totul era numai fantezie, nimic real. Numai în basme li se cere oamenilor foarte curajoși să moargă pentru alții. Nu și în viața reală din Danemarca. Da, existau soldații, într-adevăr. Și bravii lideri ai Rezistenței, dintre care unii își pierdeau viața, asta era adevărat. Însă oamenii obișnuiți, cum erau cei din famiile Rosen sau Johansen? Annemarie se ghemui în liniștea întunecată și-și dădu seama că se bucura de faptul că era un om obișnuit, căruia nu i se va cere niciodată să-și arate vitejia.”

„O clipă mai târziu întrezări o formă. Ceva neclar, ceva ce nu se afla acolo cu o zi în urmă. O formă întunecată, ca un dâmb încețoșat, chiar la începutul cărării. Annemarie miji chii, forțându-se să distingă, având nevoie să-și dea seama, dar fără să vrea să-și dea seama. Forma se mișcă. Și atunci înțelese. Era mama ei, întinsă pe jos.”

„Ofițerul rupse fotografia în două și o aruncă pe jos. Apoi se întoarse, înfingând călcâiele bocancilor lucioși în fotografii, și ieși din apartament. Ceilalți doi ofieri îl urmară fără să scoată  vorbă. Papa se duse să închidă ușa în urma lor. Annemarie își descleștă pumnul drept, în care încă ținea strâns lănțișorul lui Ellen. Coborî privirea și văzu că Steaua lui David i se imprimase în palmă.”

O poveste manigifică despre două familii a căror destin se întrepătrunde, pentru a dovedi, în cele din urmă, că într-un univers dominat de răutate, de brutalitate și război, de nepotriviri sociale, religioase, etnice, de moravuri, încă există o șansă, încă există o pace la care, cândva, s-ar putea ajunge. Romanul scriitoarei reprezintă un actul istoric al unui popor, precum toate cărțile care abordează tema Holocaustului, chiar dacă într-o manieră mai vagă și seacă, pentru că, în același timp, romanul este despre copilărie, despre încercarea unei fetițe de a spera la o lume mai bună și mai frumoasă, ca cele din basemele pe care i le spunea surorii ei mai mici, Kirsti, înainte de culcare. O poveste tulburătoare despre iubire, curaj și altruism, într-o lume stăpânită de ura ofițerilor nemți și frică. Un ”wake-up” referitor la faptul că înainte de a avea un statut social, înainte de a avea o meserie „bănoasă”, înainte de a culmina pe căile succesului, suntem, de fapt, niște simpli oameni, și, atunci când ne umflăm prea tare în pene, să ne dăm seama cât de mici suntem de fapt. Până la urmă, „cât timp prin vene ne curge sânge, în fața lui Dumnezeu cu toții suntem egali”. Una dintre cele mai bune cărți citite vreodată, categoric.

Le mulțumesc din suflet celor de la Editura Arthur. Nu pot decât să-i felicit pentru toate cărțile frumoase pe care le au, cât și pentru noile apariții și faptul că traduc cărți din ce în ce mai dorite și cunoscute. Puteți comanda acest roman de AICI și, de la aceeași autoare, „Darul lui Jonas”. De asemenea, urmăriți pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile și ofertele. Lecturi frumoase și un început de săptămână liniștit.

Litera și seria Kronika

Salutare, noutățile continuă să apară la sfârșit de săptămână. Că, deh, ne încărcăm bateriile pentru săptămâna viitoare.

Volumul ”Amintiri. Viața mea înainte și după perestroika”, de Mihail Gorbaciov, este mărturia sinceră a unui om care a schimbat istoria secolului în care a trăit. Mai mult decât personajul politic aflat în vârful piramidei puterii, cititorii îl vor cunoaște pe omul Mihail Gorbaciov, cu speranțele tinereții, realismul maturității, dezamăgirile bătrâneții și tristețea pierderii iubitei sale soții, Raisa, în septembrie 1999.

„Indiferent de ceea ce ar putea spune acum despre perestroika oponenţii şi criticii ei, a fost o perioadă uimitoare… Am deschis un drum pe care se putea merge mai departe. Am făcut ceea ce trebuia făcut: am dat oamenilor libertate, transparenţă, pluralism politic, democraţie. I-am făcut liberi!“  (Mihail Gorbaciov)

”Cartea 1939. Numărătoarea inversă. Europa înainte de al Doilea Război Mondial”, de Richard Overy, vrea să relateze succint, dar temeinic, evenimentele petrecute în cei douăzeci de ani de insecuritate și criză ce au urmat Marelui Război. Indiferent cât de puternice sau de durată au fost forțele ce au dus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, a existat un moment când principalii actori pe scena istoriei s-au văzut nevoiți să se confrunte cu aceste forțe și să ia anumite decizii.

Marile evenimente ale istoriei își generează o dinamică și o desfășurare proprii. Din perspectiva noastră, a celor de acum, al Doilea Război Mondial pare să fi izbucnit din cauza crizei internaționale provocate de Germania lui Hitler. Însă nimic din ce se întâmplă în istorie nu este inevitabil, după cum va încerca să demonstreze acest volum. Dialogul straniu între sistem și actorii lui se află la baza relatării istorice.

Internetul democratizează discursul politic şi echilibrează balanţa între cei puternici şi cei slabi, iar libertatea lui – posibilitatea de a folosi reţeaua fără constrângeri instituţionale și sociale sau fără controlul statului şi fără o teamă permanentă – este esențială. Convertirea internetului într-un sistem de supraveghere îl privează astfel de potenţialul său, îl transformă într-un instrument de represiune, ameninţând să producă arma cea mai opresivă şi extremă a intruziunii statului din istorie. De aceea informațiile din cartea ”Afacerea Edward Snowden. Cele mai șocante dezvăluiri despre spionajul global american”, de Glenn Greenwald, sunt foarte importante. Dezvăluirile prezentate au concentrat atenţia lumii asupra pericolelor supravegherii omniprezente din partea statului, au generat prima dezbatere globală despre valoarea vieţii private în epoca digitală şi au determinat contestarea controlului hegemonic al Americii asupra internetului. Au schimbat modul în care oamenii au văzut autenticitatea oricărei declaraţii făcute de oficialii SUA şi au transformat relaţiile între ţări. 

Odată amintirile povestite în această carte ”Viața mea cu John F. Kennedy. Interviuri cu Arthur M. Schlesinger Jr.”, 1964, Jacqueline Kennedy a devenit prima soţie a unui preşedinte american care a acceptat să răspundă ore în şir, în faţa unui magnetofon, la întrebări despre viaţa ei publică şi privată, spune Michael Beschloss.

„În 1964, ca parte dintr-un proiect de istorie orală despre viaţa şi cariera lui John F. Kennedy, mama mea a intrat într-un dialog cu Arthur M. Schlesinger Jr. pentru a-şi împărtăşi amintirile şi percepţia asupra lucrurilor. Înregistrate la mai puţin de patru luni după moartea soţului ei, aceste conversaţii reprezintă un dar făcut istoriei… Sper că tinerele generaţii care încep să afle mai multe despre anii 1960 vor considera aceste rememorări o introducere utilă în modul în care se face istoria şi vor găsi în ele inspiraţia de a oferi ceva acestei ţări care ne-a oferit tuturor atât de multe.” – Caroline Kennedy

”Cazul Orlov. Dosare KGB. Spionajul sovietic în Războiul Civil din Spania, 1936–1938,” de Boris Volodarsky, demontează o cantitate impresionantă de fabulații, falsuri și minciuni, ce continuă să fie propagate și astăzi. Această carte va fi, fără îndoială, o referință indispensabilă pentru toți cei care își propun să studieze Războiul Civil din Spania. „Istoria serviciilor de informații sovietice continuă să fie un mister“, mărturisește autorul cărții, fost căpitan în Serviciul de Informații Militare din URSS (GRU) și unul dintre cei mai mari experți în studierea serviciilor secrete sovietice.

Primul Târg Online de carte: Librex.ro

Salutare, dragi cititori! Revin cu un anunț extrem de important care, ei bine, mi-a făcut ziua (sau ce-a mai rămas din ea), mai frumoasă.

Conform anunțului publicat de către Liliana Matei, în Ziarul Metropolis - Cotidianul Cultural, și la frumoasa inițiativă a celor de la Librăria Online Librex.ro, se pare că în curând va avea loc primul târg de carte online, ceea ce mi se pare un proiect super, având în vedere că târgurile de carte fizice se țineau, la o adică, într-un singur oraș, unii cititori pătimași aflându-se în imposibiloitatea de a ajunge la el. Imaginați-vă, toate titlurile noastre preferate la doar un simplu click distanță, la prețuri reduse cu până 50% și oferte de nerefuzat.

După cum bine știm, ne bucurăm de un an frumos de când Librăria Online Librex se află pe piața românească, fie ea și virtuală, bucurându-ne cu numeroase cărți din domenii variate de specialitate (literatură, știință, manuale școlare, medicină, ghiduri practice și cărți de dezvoltare personală, și aș putea continua până mâine). Ei bine, anul acesta, din dragoste pentru cititori și, de altfel, pentru a încuraja într-un mod frumos lectura, echipa Librex s-a hotărât să facă tranzacția către inițierea unui Târg Online de Carte, în cadrul căruia ne așteaptă peste douăzeci de mii de titluri, din orice domenii ne interesează. Astfel, vom avea parte de reducere la fiecare titlu online, și, să sperăm, numărul iubitorilor de lectură va crește considerabil. 

După cum afirmă fondatorul librăriei online Librex.ro: „Am transformat o librărie clasică într-un Târg online de Carte pentru a ne adapta la noile cerințe ale cititorilor. În industria lecturii, consumatorii își doresc prețuri cât mai mici. Diversitatea și noutatea volumelor și numărul mare de titluri disponibile este un factor important pentru consumatori atunci cand aleg să cumpere cărți online.” Așadar, să ne pregătim pușculițele, se lasă cu război literar în căutarea reducerilor și ofertelor.

Ce citesc drăguții de români? Ei, bine, se pare că există o tendință către romanele de dragoste, hm, ceea ce nu mi se pare deloc surprinzător, la o adică. Cui nu-i placă să se îndrăgostească de un personaj, iar apoi, vezi Doamne, să-ți dai seama că nu va rămâne decât  proiecție a dorințelor tale, a sentimentelor tale, a „jumătății” pe care o cauți. Evident, în topul vânzărilor se află nimeni alta decât E.L. James, cu trilogia care a revoluționat și dat peste cap toate vânzările și tirajele editate: ”50 Shades of Grey”. Pe site puteți achiziționa cărțile cu o reducere magnifică de 50%. Din aceeași tagmă literară, nimeni alta decât Sylvia Day, cu trilogia ”Crossfire”: puteți achiziționa toate cele trei volume cu o reducere de 52%. Le am, le-am citit cu drag și, hehe, vă pot spune doar că paginile iau, pur și simplu, foc. O să vă placă, de pus lângă frumoasa poveste de dragoste dintre Anastasia și Christian. De asemenea, cărțile lui Coelho sunt la mare căutare anul acesta, iar unul dintre fenomenele anului a fost romanul ”Adulter”, apărut la Editura Humanitas Ficțion, în colecția seriei de autor, pe care îl puteți achiziționa, de asemenea, la jumătate de preț. Iar asta nu-i nimic, surprizele continuă să apară. Am rămas surprins când am văzut că cele două volume din romanul ”Fluturi”, de Irina Binder, se poate achiziționa cu o reducere de 11%. Nu cred că am mai văzut, vreodată, reducere la aceste cărți. Așadar, este o bună șansă să profitați și să puneți mâna pe una dintre cele mai citite cărți din România. Cărțile Sandrei Brown, cea mai cunoscută scriitoare a romanelor de genul romance, este la mare căutare de către cititorii din întreaga lume. Nu-i judec, femeia aceasta are un simț patetic foarte dezvoltat, este o regină, consacrată, a acestui gen care atrage atât de mult publicul cititor.

Cu siguranță ați auzit de seria ”Ureazala tronurilor” (”Game of thrones”). E imposibil, serialul e vizionat de zeci de miloane de oameni din întreaga lume (nu, eu nu mă număr printre ei), însă dacă sunteți fanii lui George R. R. Martin, puteți cumpăra întreaga serie la doar jumătate de preț. 10 volume uimitoare, în care fabulosul se îngemănează cu naturalul, care, deopotrivă, îți va plăcea și te va șoca. Am auzit că autorul are o pasiune extremă pentru sânge și moarte. Asta nu poate să sune decât mai incitant ca oricând, însă rămân rezervat momentan. Dacă vă place acest gen, este practic și teoretic imposibil să nu vă fi îndrăgostit de geniul aparte a lui Tolkien, cel care a revoluționat nu numai literatura, inventând o nouă limbă (elfească) și o lume dominată de magic și sacru, ci și industria cinematografică prin seria de filme ”Lord of the rings” și ”The hobbit”, pe care le-aș putea viziona la nesfârșit, cu același drag, regizată de inegalabilul Peter Jackson. Astfel, cu siguranță vă vor plăcea cărțile de aici. Am toată seria, zău, mi s-a făcut o poftă nebunească de film. Le-ați citit, ați văzut filmele? O autoare care nu trebuie omisă este, bineînțeles, Suzanne Collins. Să fim serioși, cine nu a auzit de cărțile ei, formând trilogia ”Hunger Games”? Cred că sunt printre primele mele cărți achiziționate și, drept să vă spun, preferatele mele din acest gen literar distopic.

Întorcându-ne la alte cărți, se pare că scriiturile de dezvoltare personală, marca Osho, un autor care s-a axat exclusiv pe acest stil de scriere, se află în topul vânzărilor cărților din acest gen. Puteți găsi titlurile scriitorului aici; și, de asemenea, o carte care mie mi-a plăcut enorm de mult, ”Supă de pui pentru suflet”. Vi l recomand cu tot dragul, cu siguranță o să vă prindă stilul acestui scriitor. Era s-o uit, Doamne, pe Elizabeth Gilbert, o autoare incredibilă prin scriitura ei care seamănă, foarte mult, cu un jurnal de călătorie. Am citit trei cărți de la ea, și anume ”Semnătura tuturor lucrurilor”, ”Mănâncă, roagă-te, iubește” și ”Și am spus da. O poveste de iubire”, și vă spun că, nu contează când, voi face rost de toate romanele ei superbe. Recenziile romanelor le puteți găsi pe blog, la un ”sărci” rapid.

Se poate observa din ce în ce mai mult faptul că, în ultimul timp, tot mai multe persoane sunt atrase de cărțile în limba engleză sau în alte limbi, nu doar din motive estetice - spun asta pentru că am observat, de ceva vreme, că aceste cărți englezești au o copertă mult mai atractivă față de cele românești, deși încă nu-mi pot explica motivul (Ce, sunt englezii mai inspirați decât noi? Pfiu) - cât și din cauza faptului că editurile întârzie în a edita romanele dintr-o serie sau, lucru care se înțelege foarte bine, având în vedere de câte noutăți suntem asaltați. De asemenea, traducerile pot fi uneori nu prea corecte, astfel încât unii preferă să citească o carte autentică, în limba ei maternă. Este o diferență enormă, credeți-mă, deși nu mă dau în vânt după cărți în limba engleză. Găsiți, pe site, o gamă variată din aceste cărți, cu prețuri pe care nu le puteți refuza. 

Se pare că editura de top de la noi este, de departe, Editura Litera. Nici nu mă miră, acești oameni se implică în numeroase activități, târguri de carte și promoții. Este editura mea de suflet, iar unul dintre principalele motive pentru care o cataloghez astfel este faptul că au tradus, la noi, cărțile câștigătoarei Premiului Nobel pentru Literatură în 2013, Alice Munro. Cărțile ei sunt pur și simplu superbe, un must-read pentru tot cititorul pasionat, sunt poarta de deschidere către a-ți plăcea, până la patimă, proza scurtă (stilul în care s-a consacrat): ”Dragă viață”, ”Prea multă fericire”, ”Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”, ”Fugara”. Toate titlurile sunt minunate, găsiți recenziile pe blog! De asemenea, în colecția Premium a editurii găsiți nenumărate cărți selecte, care cu siguranță vă vor capta atenția și, de altfel, au un preț extrem de bun.

O altă editură de top este, ghici ciupercă, Editura Trei. E de prisos să mai spun și alte lucruri, această editură este într-o muncă continuă, surprinzându-ne, tot mai des, cu titluri frumoase și pe gustul publicului cititor: ”Fata din tren”, ”Marile minciuni nevinovate”, ”Suge-o Ramona!”, ”Înainte să adorm”, ”50 shades of Grey” și așa mai departe. O editură serioasă și, bineînțeles, iubită.

Editura Humanitas, o editură consacrată, la care numeroși autori străini au fost aduși la viață. Le mulțumesc, în speial, pentru cărțile lui Coelho și ale lui Eric-Emmanuel Schmitt. Acest autor, cel din urmă, are o psihologie glorioasă, se numără printre autorii mei preferați aflați în viață, vi-l recomand oricând cu mare drag - vă veți îndrăgosti iremediabil de stilul său. Trecând peste faptul că, de alfel, cărțile sale se constituie în piese excelente de teatru, jucate chiar și pe marile scene din România. 

Numeroase edituri cu reduceri foarte mari, le mulțumim din suflet celor de la Librex.ro pentru interesul acordat nouă, pentru că își propune să ne pună la dispoziție o gamă variată de cărți la prețuri foarte bune, încurajând, astfel, manifesarea spiritului nostru literar, al iubitorilor de carte, din dorința de a deveni, încetul cu încetul, un popor iubitor de cultură și frumos. Ne înclinăm cu stimă și aveți tot respectul și susținerea noastră care vi se cuvine!

 

(nu ezitați să vizitați pagina de Facebook a librăriei sau pagina online, în caz că doriți mai multe detalii)

“Am transformat o librărie clasică într-un Târg online de Carte pentru a ne adapta la noile cerințe ale cititorilor. În industria lecturii, consumatorii își doresc prețuri cât mai mici. Diversitatea și noutatea volumelor și numărul mare de titluri disponibile este un factor important pentru consumatori atunci cand aleg să cumpere cărți online.”Citiți în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/se-lanseaza-primul-targ-online-de-carte-librex-r

Un loc pe raftul meu (XIV)

V-am spus că trebuie să mă laud cu achiziții... de luna trecută! Și luna asta am făcut rost de câteva, deci, pentru Dumnezeeeeu, cineva să mă oprescă până nu îmi umplu toată camera cu cărți. Ups, de fapt, n-o faceți!

Îs foarte incitat de aceste cărți, abia aștept să le citesc, abia așteeeept

Am auzit foarte multe lucruri legate de acest roman, așa că am zis că merită o șansă. Abia aștept să văd ce-i de capul lui.

 

Una dintre cele mai emoționante povești pe care am citit-o vreodată. O carte superbă, o voi recenza azi sau mâine, cred.

 

Am răsfoit-o puțin și mă intrigă. Are și poze, poze... foarte speciale, ce să spun. Am s-o citesc cu geamurile închise și cheia pe ușă. Brrr!

 

Presimt că va fi o carte emoționantă. După ce am citit „20 de ani în Siberia”, de Anița-Nandriș Cudla, abia aștept să citesc și această carte. 

 

Ce cărți frumoase, nu? Palpitant, palpitant. 

 

După ce am citit, hai-hui, a doua parte a romanului, am zis că neapărat trebuie s-o am și pe prima. Abia aștept să descopăr, mai bine, viața celor două femei.

Un roman pe care cred că am să-l citesc cu mare drag. Sunt sigur că o să fie super-mega-amuzant, la o simplă răsfoială cu impresia aceasta am rămas.

 

M-a intrigat, nespus, descrierea. Abia aștept s-o citesc.

 

Subscriu. Aceeași situație ca mai sus.

 

Vreau să am toate cărțile din Corint Clasic.

Pam, pam. Voi, dragilor, cu ce vă lăudați? La o adică! Seară faină și lecturi plăcute.

Deadline, de Adina Rosetti - Recenzie

Adina Rosetti, născută în 1979, are, la un mic calcul matematic, 36 de ani, în timpul dominației comuniste, într-o Românie care cunoștea, deopotrivă, ordinea muncii și haosul privării opiniei. A făcut studii economice, apoi un curs postuniversitar de jurnalism. Din 2004 a început să scrie articole şi reportaje la revistele „Dilema Veche”, „Dilemateca” şi „Time Out”, iar în 2008 a devenit redactor la revista „ELLE”. În 2007, a primit premiul „Tânărul Jurnalist al Anului 2007” (secţiunea Cultură). În 2010, a publicat romanul „Deadline”, considerat de critici unul din cele mai bune romane de debut din ultimii 20 de ani.

Ne întrebăm, câteodată, dacă trăim în această lume așa cum am vrea, teoretic, să o facem, iar atunci ne pierdem în zeci și zeci de „deadline-uri” care ne fac să realizăm că, nu, nu, uneori nu trăim așa cum am vrea, uneori nu călătorim în lume, uneori nu reușim să ne uităm la filmul pe care vrem să-l vizionăm, uneori nu reușim să ne cumpărăm haina aceea care ne-a plăcut atât de mult, iar timpul trece, lucrurile trec, haina aceea n-o să mai fie pe stoc, filmul va fi redifuzat abia anul viitor, iar biletele către Egipit, Italia sau Maroc s-au vândut toate. Cine este, în acest caz, vinovat? Bineînțeles că știm. Noi? Posibil. Alții? Posibil. Idee este că, atât timp cât vom continua să trăim această viață într-un continuu „lasă pe data viitoare, acum îs prea ocupat”, angajându-ne în cu totul alte lucruri care, în defavoare altora, ne fac mai puțin fericiți, niciodată nu vom ajunge la unul dintre acele cele mai importante scopuri ale vieții noastre: să ne deschidem ochii și să ne dăm seama că, de fapt, menirea omului nu este să acumuleze, să muncească până la epuizare pentru A AVEA, să nu lupte numai pentru A CÂȘTIGA, ci trebuie doar să fie fericit. Cu sărăcia sa, cu casa sa, cu bogăția și avuția sa, cu pâinea și rele sale. Atât. Doar să fie fericit și, apoi, să se gândească la celelalte.

Bun. Am vrut să scriu ce-am înșirat mai sus deoarece, pur și simplu, am simțit nevoia s-o fac. Nu știu în ce măsură are treabă cu scriitura Adinei, pentru că, susțin, această carte poate fi interpretată în mai multe moduri, întrucât te poți aștepta de orice final. Ce-i drept, romanul vorbește de ideea morții unei femei, caz inspirat din realitate (vezi sursa), cazul Ralucăi Stroesuc, o angajată a unei multi-naționale găsită moartă, într-o stare jenantă, după ce a lucrat până la extenuare la proiectele și fișele sale. Povestea romanului începe veridic de la această întâmplare, pentru ca mai apoi să ne poarte într-un univers pe care trebuie, neapărat, să-l descoperi: Miruna Tomescu, o fată blondă, cu „picioare prea albe”, în vârstă de doar douăzeci și nouă de ani, este găsită chiar de propriul șef (sau, mai bine zis, ex-șef), Augustin Dună,  moartă în casă, pe fotoliu, având în brațe un maldăr de dosare și hârtii. 

Într-un mod destul de ironic, descoperirea făcută are să aibă impact asupra întregii societăți, asupra întregilor pagini de internet, de bloguri: moartea n-are să fie precum o altă simplă moarte, ci, în spiritul contradictoriu al romanului lui Anton Holban, această „moarte are să dovedească ceva”, fiind punctul de divergență a unor destine care, într-o dramă nebună, într-o societate sub determinismul aerului post-comunist, au să-și caute împlinirea, rostul, luptând contra conformismului vremii. Povestea lui Augustin Dună, fostul șef al Mirunei, căreia i-a refuzat un concediu și, hai-hui, ia mai ia de aici și câteva dosare și hârtii, că treaba nu-i gata, are să potențeze tragismul morții Mirunei, descoperindu-ne propriu său eșec în dragoste. Eșecul său are să completeze această frescă de culori, de emoții și întrebări, acest tablou imens al unei lumi pe care, probabil, n-ai vrea s-o cunoști îndeaproape, pe care ai vrea s-o respingi și s-o negi, dar care există și îți poate subjuga oricând prezentul.

De fapt, trebuie să spun că această carte este scrisă pe mai multe voci, pe mai multe unghiuri literare și registre. După cum v-am spus mai sus, unul dintre ele este donșhorul Augustin Dună, un ratat în dragoste, un nefericit în această lume, un șef fără stofă și aliură, căruia i s-au deschis ochii abia după ce, din păcate, una dintre angajatele sale a trebuit să moartă. O altă voce a povestirii este, de asemenea, vocea lui „Pupucă”, Adam David, un tehnician de calculatoare destul de nemulțumit - improrpiu spui - de poziția sa de m-am-săturat-să-fac-rahatul-ăsta-întruna, vede, dincolo de tragedia fetei, șansa de a reuși, în sfârșit, să se facă auzit și să se descopere lumii, în tot talentul său de a visa să facă filme. Administrând un blog, sub numele foarte expresiv de ”Skydancer”, Adam se hotărăște să iasă din tiparul scaunului de birou și al tastaturii din plastic, hotărându-se să facă un documentar despre femeia Miruna Tomescu, să simtă, odată și odată, că în viața lui în sfârșit se întâmplă ceva productiv, ceva ce îl face fericit. Această poveste are să ne poarte într-o lume a unei civilizații apuse, într-o lume a mentalităților suprapuse, neinițiate, subjugate imaginii sfinte a televizorului, a telenovelor de sâmbătă seara, a femeilor bârfitoare care se-adună bot în bot și discută despre, vezi domle, cum se îmbracă aia, cât se fardează aia și cât s-a mai îngrășat vecinul de la 3.

Evident, cum nu se putea mai bine, Adina Rosetti ne aduce în poveste și un alt personaj inspirat din viața reală a acestei țări pe care, din păcate, n-o cunoaștem atât de bine pe cât ar trebui, în care valorile se pierd, se estompează, peste care se așează praful timpului în timp ce, la televizoare, în reviste și pe panouri de doi pe trei metri sunt promovate tot felul de pițipoance pe trei sferturi dezbrăcate, cu botox în buze, sâni și Dumnezeu mai știe unde, care habar n-au pe ce lume trăiesc și, dacă le zici că piramidele au fost făcute de extratereștri, mai că se miră și, vezi domle, de fapt au fost făcute de fantome. În fine. Cu o inteligență deosebită și o emoție aparte - de altfel, am simțit o atracția a autoarei față de acest personaj - Adina Rosetti ne prezintă viața lui Zaim, un ”homeless” bătrân din vremea lui Ceaușescu, un artist care făcea colaje subversive, desena pentru spirit și, astfel, își manifesta dorința de a scăpa e mâna grea a unui regim dictatorial greu, apăsător și impunător prin teroare - așadar, creațiile sale nu pledau numai pentru un suflet artistic ci, implicit, reiterau libertatea de care are nevoie poporul român, dorința acestuia de a scăpa de încorsetările comunismului. Locuind într-o ghenă, lângă blocul în care stătea nefericita Miruna Tomescu, Zaim este un personaj mult mai aroape de divin decât ceilalți, un personaj pe care autoarea îl simte și îl creează verosimil, impunându-i o voce ascunsă, sensibilă și, de asemenea, neînțeleasă: acesta are, ca să zic așa, un al șaselea simț (de fapt, pe lângă cel al artei, aș spune „al șaptelea simț), deoarece acesta percepe fantoma Mirunei, odihnindu-se, obosită și tristă, pe turla bisericii din apropierea blocului. După cum v-am spus, autoarea ni-l aduce pe Zaim inspirându-se din cazul real al lui Ion Bârlădeanu (vezi sursa), evident, lăsându-și amprenta ficțională asupra sa. Totuși, trimiterile clare la viața artistului, care a lăsat o întreagă țară cu gura căscată, și nu numai, atunci când și-a expus creațiile făcute din manufactură recuperată din gunoiul aruncat de ceilalți, ne sunt reprezentate într-o voce literară pe care n-o vei uita prea curând.

Iar apoi, o frumoasă poveste jovială, ludică, pe care aștepți cu nerăbdare s-o găsești printre celelalte voci predominante și, uneori, incisive, este cea a motanului Ben, pisicul Mirunei, care, speriat de oamenii care-i invadează locușorul călduros și liniștit atunci când află de moartea fetei, o zbughește din casă, în lumea liberă și primejdioasă. Acesta află, pe blana lui, cum să fii o pisică vagaboandă, cum să-ți fie foame și să nu ai, chiar așa!, un Whiskas sub bot, și, apoi, să vânezi pentru a-ți stăpâni afurisita aia de foamei. Dâh! Cu siguranță vă veți îndrăgosti de această „relaxare”, de povestea pisicuței Ben, care, ușor și metaforic, s-ar profila în povestea unui destin al copilăriei apuse, al copilăriei comuniste, determinate de principii diferite față de cele din ziua de azi, contemporană, un contrast dintre o generație care și-a atins propria sa maturitate înainte de vreme și o generație lăsată să fie, într-un sens restrâns și relativ, liberă după bunul plac. Aici, dacă citiți cartea, să fiți atenți la imaginea porumbelului, a motanului și a lui nea' Zaim. N-am să pomenesc nimic de un alt personaj care m-a făcut să mă prăpădesc de râs, nu vreau să stric suspansul! Șhhh!

Aceste voci diferite se disting în registre care nu sunt, deși nu contează neapărat, ordonate cronologic. Ideea este că fiecare parcă are rolul de reface, bucățică cu bucățică, o oglindă spartă de lovitura morții Mirunei, însă aproape fiecare, la rându-i, se taie în diferite cioburi (chiar și motănelul, drăguțul de el), însă peronajele sunt dominate de o dorință firească de a rezolva, de a elucida și de a nu renunța la principiile și visurile sale. E, practic, imposibil să nu te îndrăgostești de unele dintre ele. Autoarea le schițează într-o manieră realistă debordantă, servindu-ne cu o umanitate aproape incredibilă, de parcă personajele ar putea trăi în paginile cărții, având emoții, trăind, râzând, batjocorind și bârfind, încât mă gândesc că, dacă mâine aș merge pe stradă și, deodată, m-ar saluta, nu știu, Adam, Zaim, Augustin, Dora (deși nu prea ajungi s-o cunoști pe această, o oarecare prietenă de-a Mirunei, din adolescență) zău că n-aș fi mirat.

Mi-e oarecum să vorbesc despre stilul autoarei. Pentru că pur și simplu rămâi fascinat încă de la prima pagină. Este ca și cum ai face o călătorie nu neapărat în trecut, ci în istoria unui popor, în tangențele sale cu o societate în care se înâmplă lucruri pe care nu numai că nu ni le putem explica, dar pe care nu le cunoaștem, nu le înțelegem și, de asemenea, nu vrem să le recunoaștem, să le acceptăm și, de fapt, să le lăsăm deoparte. Este ca un ”wake-up-people” pentru o societate care, în numeroase cazuri, încă doarme, închide ochii și așteaptă ca, printr-o minune dumnezeiască, totul să se așeze de la sine, ca și cum a sta cu mâinile în sân ar fi îndeajuns. Nu, nu este, ci dimpotrivă. Dacă nu te mobilizezi la timp, n-ai să mai ai timp să te mobilizezi. Un stil alert, frumos, un stil „de viață”, pe care îl vei iubi și alături de care vei trăi aproape trei sute de pagini, trei sute de paginii care ai fi vrut să fie șase sute sau măcar pe atât. O autoare genială, o voce deosebită a literaturii românești pe care aștept cu nerăbdare, cu drag, cu nespusă plăcere s-o mai aud și s-o citesc. Pentru că simt că încă mai are de spus lucrurilor... pe nume!

Am selectat și câteva fragmente care mi-au plăcut, dați-mi voie să vi le prezint:

„(...) Părul ei rozaliu era prins într-un coc neglijent și picioarele le avea încovoiate sub ea, albe - îngrozitor de alb, am observat, cu un fel de oroare - și slabe. Stătea culcată, de parcă ar fi căzut într-un somn profund în timp ce se uita la televizor. Televizorul era închis, în brațele Mirunei se odihneau două dosare de serviciu, lucru care a inspirat a doua zi jurnaliștii în compunerea unor titluri senzaționale, precum «Prea multă muncă ucide», «Miruna muncea într-o zi cât alții într-o săptămână», «A murit cu dosarele în brațe», «Caz suspect de moarte prin epuizare», «Angajată pe viață și pe moarte», care aveau să încingă spiritile cititorilor și să crească tirajul ziarelor.”

„Mă apăsase dintotdeauna lipsa de sens a vieții, nu numai a mea, dar și a colegului din stnga care mânca deasupra tastaturii în pauza de prânz, a celui din dreapta care se certa zilnic cu nevasta pentru că ajungea prea târziu de la birou și a tututor celorlalți care-și petreceau cea mai mare parte a timpuli fără să vadă nici măcar lumina soarelui sau să audă foșnetul vântului, pentru că geamurile clădirii noastre nu se deschideau niciodată și era veșnic acoperite de niște jaluzele impenetrabile. «Miruna suntem noi toți!» spusese un comentator pe unul din forumurile ziarelor și imediat urmaseră alții care mărturiseau același lucru. (...)”

„(...) Păi vă spun io cine-i de vina pentru toate astea - se auzi o voce mai radicală-, este shefu ala care a muncit-o k pe o sclava, fara sa-i pese k se epuizeaza, dak proiectele erau gata la timp, ala ar tb sa-si dea demisia imediat, k shi doctoru de la clinica unde au dus-o vineri, ashtia doi ar tb sa fie datzi afar pentru incompetentza crasa, dar traim in Romanika shi bineintzeles k nu se va intimpla nimic din toate astea, e o tara de kt shi guvernu e de kkt, asta e, fratzilor, hai sa ne caram dracu de-aici cu totii in Congo!”

„Muncitorii care băteau țăruși în curtea blocului au oprit lucrul pentru câteva minute ca să râdă de un bătrân căzut în genunchi (...) în fața unui porumbel plin de sânge, pe jumătate sfâșiat, pe care-l plâgea răvășit de durere:

Mi l-a omorât pe Pestrițu! Jigodia și nemernicul, mi l-a omorât pe Pestrițu-al meu!

Apoi, strângând resturile porumbelului într-una dintre sacoșile lui jerpelite (...) și, cu degetul arătând către cer, a rostit cu voce tare un blestem care l-a cutremurat până și pe părintele Zaharia care pregătea slujba de Paște în biserică:

Tu-ți dumnezeii mă-tii de babă, te omor și pă tine și pă toți cotii tăi nenorociți! Ascultă la mine, în seara asta nu mai aveți scăpare!”

Am savurat acest roman, l-am iubit, l-am adorat. Pentru că, pur și simplu este pe gustul meu, are o poveste fascinantă și, de altfel, îți dă de gândit. Nu puține au fost momentele în care m-am oprit din lectură și am privit spre tavan, gândindu-mă la ce a scris autoarea. Nu doar pentru că, vezi Doamne, este ceva filosofic, ”deep”, ci pentru că este de o realitate covârșitoare, de un „asta-mi-s-ar-putea-întâmpla” veridic. V-o recomand din tot sufletul!

Le mulțumesc enorm celor de la Curtea Veche Publishing pentru acest volum, îl puteți comanda de AICI  la un preț mult prea mic pentru calitatea scriiturii. De asemenea, la aceeași editură a apărut și volumul „De zece ori pe buze”, tot de la aceeași autoare, care se află printre dorințele mele de această lună. Sunt sigur că o să-mi placă și acest volum. Vă recomand cu drag editura aceasta, dacă doriți să găsiți cărți de calitate, atât din domeniul literaturii, cât și din alte domenii variate, de dezvoltare personală, psihologie, jurnalistică, memorii și chiar gastronomie. Urmăriți pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile, concursurile și reducerile.

Editura Curtea Veche

296 pagini

Ediția a II-a