Cerul din burtă, de Ioana Nicolaie - Recenzie

Autor: Ioana Nicolaie

Editură: Polirom

Număr de pagini: 184 pagini

Ioana Nicolaie, născută pe 1 iunie 1974, a absolvit Facultatea de Litere a Universității București și cursurile de masterat ale aceleiași facultăți. După absolvire a lucrat în învățământ, în presă și în domeniul editorial. A debutat cu volumul de versuri „Poză retușată” (Cartea Românească, 2000) în urma câștigării concursului de debut. Au urmat: „Nordul”, „Credința”, „Cerul din burtă”, roman declarat „Cartea lunii iulie” de revista Orizont și nominalizat la Eastern European Literature Award, „Cenotaf”, „Aventurile lui Arik” și „O pasăre pe sârmă”. Cărțile sale au fost nominalizate la premiile ASPRO, la premiile Asociației Scriitorilor din București și la premiile revistei Observator Cultural.

Pur și simplu am început acest roman și n-am putut să-l mai las din mână. Îl citeam. Mă opream. Ridicam ochii în tavan. Iarăși citeam. Mă gândeam. Ridicam ochii în tavan. Îl îmbrățișam de parcă mi-ar fi fost cel mai apropiat prieten. Citeam. Apoi s-a sfârșit și mi-am dat seama că am avut onoarea de a citi una dintre cele mai frumoase cărți pe care am putut vreodată s-o citesc. Nu știu, e părerea mea subiectivă și, bineînțeles, alții ar putea să n-o accepte. Tocmai, că-i subiectivă. N-am mai citit un așa roman, și am să vă spun de ce. E impropriu să vă povestesc romanul, să vă fac un rezumat, nu mi-aș putea însuși acest lucru. Știți prea bine!

„Cerul din burtă” este un jurnal despre cele nouă luni de sarcină ale unei femei. Atât e tot ce-ar trebui să vă spun. Pentru că, mai apoi, să vă spun că emoția pe care scriitura Ioanei Nicolaie o transmite este greu de ținut în frâu, este ca un soare care-și trimite razele în sufletul tău și îți dă de gândit, de meditat, îți oferă imagini artistice pe care numai un poet le-ar putea desprinde din murmurul apei și din cântecul neîngânat al ierbii. Ioana Nicolaie are un lirism autentic, de mare calitate, are un lirism ieșind din suflet și care te face să fii neliniștit, să trăiești alături de rânduri și să te întrebi ce are să urmeze, dar cum, dar când, dar de ce. Autoarea te ține cu sufletul la gură, cartea având o construcție aparent epică, dar care se scurge într-un lirism expert, cald, care atrage cititorul și-l poartă între paginile cărții.

Citind romanul, mi-a fost imposibil să nu meditez asupra anumitor imagini. Pentru că lirismul acestui discurs epic, modul în care autoarea scrie, cuvintele pe care le alege, dramatismul, sensibilitate, feminitatea, toate acestea conturează un scriitor inteligent, un om frumos, un om care a vrut să spună ceva și a simțit nevoia, aproape fizică, să-și scrie povestea celor nouă luni de naștere. Într-o confesiune pe care am citit-o de AICI, autoarea spunea că: (...) am scris Cerul… de două ori pentru o singură carte. Întâi din fragmente – plate, fără trucaje literare – ale zilelor in care eram însărcinată. Apoi turnând toate acestea in rescriere fără gen – parte proză, parte poezie – , mizând mai ales pe autenticitate.” Și s-a văzut autenticitatea scrierii. Lirismul curge prin sufletul cititorului, îl cuprinde și îi potențează emoția la maximum. După ce vei fi citit romanul, va fi imposibil să nu vrei să-l recitești, să-l recitești iarăși, iarăși și iarăși. Nu numai că-l citești rapid, dar îl citești cu drag și cu emoție, rezonezi cu povestea pe care scriitoarea Ioana Nicolaie o surprinde: o poveste despre viață, despre sacrificiu, devotament, artă și creație. De asemenea, tema romanului a fost o noutate: m-am întrebat, evident, de ce literatura noastră românească n-a mai scris despre această latură a femeii, fie ea oricât de sublimă, a maternității. O fi devenit graviditatea, de fapt, un subiect tabu?  Autoarea-și notează stările, transformările prin care trupul și sufletul îi trec, iar toate acestea transpuse liric, în metaforă pură, dau ritm, sparg monotonia și, cu înțelesuri simbolice, devin un omagiu al condiției supreme a femeii: aceea de a crea viață. După cum și Mihaela Miroiu afirmă, „din femei venim cu toții”.

Eu am fost marcat de intensitatea scrierii. Mi-a plăcut enorm modul în care autoarea a mânuit cuvintele, modul în care a reușit să surprindă emoție și să scrie cu viață. A fost fascinant, și, oricât de mult ar încerca cuvintele mele să spună și să transmită, nu vă veți da seama de acest lucru decât atunci când veți fi citit romanul. Pentru că, într-adevăr, merită, și este una dintre cele mai bune lecturi de anul acesta. Evident, unora poate nu vi se va părea astfel, dar mie, unul, chiar mi-a plăcut și mi-a dat de meditat, m-a inspirat.

Am selectat și niște pasaje, cred că sunt relevante dacă doriți să vă familiarizați cu stilul autoarei:

„Camerele acelea sînt din stern bandajat. Le ghicesc magice, calc înăuntru ca un zodiac. (...) E un geam emolient și palme nervoase. Sînt pumniori îngroziți zbătîndu-se-n burtă. (...) În burta mea e și un bec de veioză. Mușchii întinși țiuie uneori de căldură. Arareori prin ei se-ntrevede lumina. Atunci ești treaz, ești muzică, pîndești fulgerarea. Și brusc îți întinzi trupușorul spre clanță. Cu nesfîrșite pupile te uiți spre încoace.”

„În magazin sînt tejghele și fete. Vînd pungi de cadouri, inimioare pictate. Vînd jucării, vederi și hîrtie. Una din fete are pulover rotund. Dedesubt, un glob e lumină. «Și ce mănâncă acolo, o-ntreabă o alta, cu ce se hrănește copilul în burtă?» Peste umeri nevîrstnici, prima-i răspunde: «Păi, din câte știu eu, e-un fel de cordon. (...) Un fel de perfuzie legată de mine».”

„Pe-atunci nu eram fată. Fermoarul zilelor se-nchidea neted la piept. (...) Zgîriam în metal fără s-aleg. Încetul cu încetul creșteam, mă faceam cît o minge, cît un costum de bărbat. ÎNTR-UN TÂRZIU, ȘI PELVISUM MEU VA CRĂPA... De spaimă, nu pricepeam. Vremea mai dormita-n cuier și paltoane...”

„Femeile au rochii, batic și trebuie s-aducă pe lume copii. Sînt muncitoare, țărănci, batalioane întregi așteptînd la pîine sau carne. (...) Femeile ne cresc cu zahăr și ulei pe cartelă. Cu picioare de pui și pești congelați. Cu-alimentarele goale și-un pătrat de glucoză. (...) În anii optezeci n-aveai de ales. Pilulele erau văi și munți în țări de departe. Contracepția era cîmp și lac sau zid fără capăt. N-aveai salvări pentru asta și nimic de păstrat. Avorturile se numeau atunci închisoare.”

Puteți citi romanul Ioanei Nicolaie ca o poezie. Simțăminte, iubire, tristețe și emoție. Vi-l recomand cu mare drag. L-am cumpărat de pe Libris la un preț foarte mic, iar coperta este foarte frumoasă și cartonată. Puteți cumpăra romanul „Cerul din burtă” de AICI,  la doar 9.5 lei! Credeți-mă, merită! Lecturi frumoase și numai bine!

Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine - Recenzie

Autor: Rabih Alameddine

Editura: Polirom

Traducător din limba engleză și note: Mihaela Negrilă

Număr de pagini: 280

Rating: 4 din 5 steluțe

Rabih Alameddine, născut în 1959 la Amman, în Iordania, crescut în Kuweit și Liban, a fost pasionat de matematică și a studiat ingineria la University of California din Los Angeles, apoi a absolvit un masterat în administrarea afacerilor. A publicat până în prezent o antologie de povestiri și patru romane: „Kooalids: Arta războiului” (1998), „Eu, divinul” (2001), „Hakawati” (2008) și „Femeia de hârtie” (2014). În anul 2002 a fost beneficiarul prestigioasei burse de creație Guggenheim. În prezent trăiește în San Francisco și în Beirut.

M-am avântat în acest roman într-o perioadă cam neliniștiă, la propriu, a vacanței mele. L-am citit pe sărite, l-am lăsat, iarăși m-am apucat și, în cele din urmă, m-am dedicat în totalitate ultimilor o sută și ceva de pagini. Astfel, cred că am omis o mare parte din plăcerea lecturii, dat fiind faptul că pe la început chiar mi se părea cam superficial personajul, nu rezonam cu ceea ce scria și încercam să urmăresc firul gândurilor sale. Bine, cartea în sine nu este despre ceva anume, dar este de o inteligență foarte ascuțită, este profundă și subtilă, chiar dacă lejeritatea sa nu este tocmai pronunțată. Mi-am dat seama că Rabih Alameddine este un autor pe care trebuie să-l citești în liniște, să i te dedici în totalitate, pentru ca mai apoi să recitești ceea ai citit cândva. Sunt sigur, am o certitudine enormă, că voi citi acest roman iarăși, pentru a-i pătrunde cât mai bine tainele și subtilitatea. 

Roman finalist al Național Book Award 2014 și al Național Book Critics Circle Award 2015, „Femeia de hârtie” ne spune povestea unei femei de șaptezeci și doi de ani, Aaliya, care locuiește solitară, în mijlocul lumii dezlănțuite, într-un apartament din Beirut. Ajunsă la această vârstă, Aaliya începe să povestească despre sine, despre cei apropiați ei, despre regretele pe care le-a avut și despre dezamăgirile care i-au încununat viața. Divorțată, fără copii, Aaliya, femeia care a lucrat o viață întreagă ca librar și care, în fiecare an traduce în limba ei maternă - arabă - cărțile care au captivat-o (având un stil aparte și un mecanism original de a realiza aceste traduceri), încearcă să-și regăsească identitatea fastuoasă odată cu înșiruirea poveștii în paginile acestei cărți. Având drept Dumnezeu zeci de scriitori și sute de manuscrisuri, Aaliya (re)creează literaturăși, totuși, niciodată nu-și arată munca celorlalți: traducerile ei sunt păstrate îngropate în cutii și păstrate în apartament, într-o baie nefolosită, la loc ferit de ochii altora. Aaliya nu se înțelege nici cu frații ei vitregi, nici cu mama ei bolnavă, iar acest lucru reprezintă unul dintre punctele de plecare ale dramei ei: încercând să-și explice motivele acestor doleanțe, eroina noastră tragică se pierde în zeci de titluri, citate, identificându-se, mai mult sau mai puțin, în cărțile și poeziile unor autori celebri. Mai apoi, Aaliya se simte vinovată de sinuciderea unei prietene, reverbând cu acea întrebare care-o macină precum niște cari care îi rod ființa: „Ce-ar fi fost dacă?” De departe, romanul reprezintă o călătorie într-o lumea dominată de litere, de o filologie impresionantă, într-o lume în care Dumnezeu este alcătuit din file de carte și tiparnițe. Raportându-se la lumea exterioară, Aaliya pare să nu aibă nimic, se simte inutilă, dezaxată, se simte departe de ceea ce „Beirutul ei drag” înseamnă, cu toți oamenii lipsiți de valori și principii. Ea se simte o femeie lipsită de esență, de necesitate, și, purtându-ne prin memoria complexă și cercetată, descoperim o amestecătură de versuri, de citate, replici, personaje, romane, tipologii - toate acestea se combină într-un mod profund, plin de substrat, relevând un personaj sensibil, emoționant și, totuși, cu o ironie care te face să zâmbești și-ți dă de gândit.

Recunosc, la început personajul nu mi s-a părut verosimil, iar asta din cauza spiritului atât e viu, atât de delăsător, parcă, cu atâtea referințe livrești, atâtea cărți, citate, traduceri, iarăși citate, retorism și sublinieri. Poate tocmai din cauza acestei vitalități, la vârsta de șaptezeci și doi de ani, o vitalitate pe care n-am putut-o credea verosimilă. Dar, cine știe, lectura îți dă aripi și te face să zbori. Trăind atâtea vieți, se prea poate ca Aaliya, ajunsă undeva la o vârstă destul de înaintată, să fie iarăși sprintenă și cu poftă de viață. Ce-i drept, la o astfel de vârstă tot mai mulți bătrâni se retrag în culcușul lor cald, au frică să se afirme și așteaptă să fie băgați în seamă. Bine, la un moment dat chiar este simpatică, atunci când povestește despre întâmplările cu soldații care i-au pătruns în casă și și-au făcut nevoile pe unde-au apucat, ori când dormea cu un Kalașnikov în brațe. O ironie fină, jovială, la care te reîntorci oricând cu drag. Ideea este că autorul parcă nu axează neapărat pe personajul creat, pe partea fizică a lui, ci ține să moralizeze societatea, să privească retrospectiv spre ceea ce viața lui a cuprins, astfel el, personajul, rămâne tânără prin ceea ce a însemnat, prin manifestare și prin spirit, prin cuvinte, cărți și traduceri. De altfel, traducând din Tolstoi, Calvino, Hamsun, Calvino, Pessoa, Kafka, Aaliya ne pune la dispoziție o serie impresionantă de titluri din care să alegem. De altfel, chiar mi-a plăcut că la un moment dat s-a indentificat și cu autoarea mea preferată, Alice Munro, spunând că „ar putea fi ea”. Ei, bine, citind acest roman, am simțit o nevoie teribilă să citesc foarte, foarte mult. Și, exact după ce l-am terminat, n-am putut să nu o ascult și să-mi comand romanul „Austerlitz”, despre care vorbește destul de des și pe care-l consideră „cel mai bun roman despre Holocaust”.

Romanul acesta este plin de artă, de viață și învățătură livrească. Este plin de autori consacrați și de cărți pe care ai vrea să le ai pe rafturile propriei tale biblioteci - practic. Aaliya este un personaj pe care nu-l poți înțelege în profunzimile lui, dar este un personaj care pledează pentru artă, pentru valoare și pentru manifestarea spiritului într-o societate în care acesta este încorsetat și adumbrit de alte principii. Rabih Alameddine reiterează plăcerea lecturii, lirismul poeziei și tragismul pieselor lui Shakespeare, iar pe toate le concentrează, subtil, într-un personaj eroic, de o tipologie fastuoasă și curprinzătoare, un personaj pe care cu siguranță îl vei ține minte și cu care vei simți nevoia să te reîntâlnești. „Femeia de hârtie” nu este un roman care se citește ușor, nu este un roman de umplutură, nu este despre ceva anume și, totuși, este despre tot: despre regret, dragoste, moarte, viață, este despre prietenie, familie, societate și bătrânețe. În ultimă instanță, este despre poezie și speranță. Rabih Alameddine este un autor inteligent, cu o scriitură inteligentă și, într-adevăr, care merită toate laudele. Eu simt nevoia să mă întorc la acest roman, să-l recitesc. Poate, data viitoare, îmi voi face și notări pe marginile foilor, deși mi-e groază de acest lucru - astfel, sper să-l înțeleg mai bine. Oricum, atâtea referințe livrești, atâtea titluri parcă obosesc și, la un moment dat, devine incomod - este clar, acest roman necesită o maturitate literară la care încă râvnesc. Dar a fost o lectură care mi-a dat de meditat și m-a făcut să-mi pun întrebări: uneori, indiferent de circumstanțe, mereu vom reveni la ceea ce am însemnat, la potențialul sufletului nostru, încercând să-l înțelegem și să-i dăm aripi. Atunci, poate, ne vom simți în sfârșit desăvârșiți și departe de a fi „oameni de hârtie”.

Am selectat și niște citate, ca să vă dați seama de stilul autorului:

„Literatura e groapa mea cu nisip. E locul meu de joacă, în ea îmi construiesc fortăreţele şi castelele, acolo petrec momente glorioase. Lumea din afara acelei gropi cu nisip este cea care îmi face necazuri. M‑am adaptat prin îmblânzire, deşi neconvenţională, la această lume vizibilă, ca să mă pot retrage fără multă dificultate în lumea mea interi­oară, a cărţilor. Transmutând această metaforă nisipoasă, dacă literatura este groapa mea cu nisip, atunci lumea reală este clepsidra mea – o clepsidră care se scurge cu fiecare fir de nisip. Literatura îmi dă viaţă, iar viaţa mă ucide.”

”(...) Mă așez mai bine în fotoliul pentru citit, îmi ridic picioarele. O să fie o călătorie lungă, voluptuoasă.”

„Acum, e posibil să întrebaţi de ce sunt atât de dedicată traducerilor mele, dacă nu prea‑mi pasă de ele după ce le‑am depozitat în cutiile lor. Ei bine, sunt dedicată procesului, şi nu produsului final. Ştiu că sună ezoteric, şi detest să par aşa, dar cea care mă inspiră este activitatea de traducere în sine, munca însăşi. Odată ce cartea e gata, minunea se risipeşte şi misterul se rezolvă. Nu prea mai prezintă interes după aceea.”

O poveste despre singurătate, despre timp, despre suferință și, totuși, despre puterea unei femei de a rezista în fața timpului proiectându-și sufletul în creațiile sale. O poveste despre supraviețuirea necesară împlinirii și desăvârșirii vieții noastre; un poem despre condiția omului în raport cu timpul, în raport cu societatea și cu munca sa, un poem de iubire. Cu o scriitură sensibilă, feminină și subtilă, Rahi Alameddine creează o poveste ce merită citită de către toți împătimiții lecturii!

Le mulțumesc din suflet celor de la Books-Express pentru acest roman minunat. Puteți comanda cartea „Femeia de hârtie” de AICI, cu o reducere de 10%. De asemenea, urmăriți pagina de Facebook a site-ului pentru a fi la curent cu toate ofertele și reducerile. Lecturi plăcute și, dacă ați citit romanul, vă aștept cu o părere.

Concurs de fidelitate (septembrie)

 

Un nou concurs de fidelitate, de data aceasta pentru luna septembrie. Știți regulile, presupun, dar am să le enumăr și de data asta:

• Dacă doriți să participați, lăsați un comentariu cu „Particip” și GFC-ul vostru;
• Puteți lăsa comentarii la ce postări doriți, însă cele care primează sunt postările actuale;
• Nu aveți voie să postați comentarii consecutive și lipsite de sens;
• Share public acestei postări de concurs, și lăsați-mi link-ul într-un comentariu;
• Câștigătorul de pe locul I va fi cel care va posta mai multe comentarii și, în cazul în care există doi participanți care au același număr de comentarii, cel care va primi locul va fi cel care a postat primul;
• Pentru a intra în posesia unui premiu, trebuie să postați minim 25 de comentarii;
• Concursul se va termina la finalul lunii.

Vă aștept cu drag la acest concurs. Vor fi doi câștigători, fiecare primind două cărți.

Puteți câștiga:

1. „Endgame” - Editura Trei;
2. „Christine” - Editura Nemira;
3. „Monte Cassino” - Editura Nemira;
4. „Axa Lupului” - Eidutra Polirom.

Mult succes!

Câștigătorii concursului de fidelitate (august)

Salutare,

Am revenit cu câștigătorii concursului de AICI, iar mai târziu voi posta un alt concurs de acest gen. În urma numărării comentariilor, câștigătorii sunt: Anca Ciochina, pe primul loc, și Angela Simo pe al doilea. Anca, te rog să-mi spui ce cărți îți dorești, urmând ca cele rămase să să ajungă la Angela. De asemenea, datele de contact vă rog să mi le trimiteți la adresa andrei.cioata17@yahoo.com.

Mulțumesc și mult succes!

Ce-am citit în luna august

Neața,

 

 A mai trecut o lună. Pentru Dumnezeu, ce rapid trece timpul acesta, nu-mi vine să cred. Deja e septembrie, mai avem 4 luni, cu tot cu asta, și intrăm în 2016. Încă nu-mi vine să cred! În fine, în luna august nu știu cât am citit, dar am avut niște lecturi foarte frumoase.

1.  „Oameni, înger și demoni”, de Lina Moacă - 5 steluțe pe Goodreads, unul dintre cele mai frumoase romane pe care le-am citit vreodată. O poveste despre om, despre incertitudinile sale, despre iubire, împlinire și revelație. Vi-l recomand cu drag.
2.  „Cântecul păsărilor”, de Sebastian Faulks - 5 steluțe pe Goodreads, o poveste frumoasă despre război, un omagiu adus luptătorilor care au luat parte la Marele Război și, în același timp, o meditație asupra condiției omului. 
3. „Eleanor & Park”, de Rainbow Rowell - 4 steluțe pe Goodreads, o lectură ușoară, o poveste frumoasă, puțin siropoasă, dar o carte cu adolescenți pe care o citești cu drag.
4. „Avertisment”, de Renée Knight - 3 din 5 steluțe pe Goodreads, o lectură ciudată, mă așteptam să fie ceva mai mult, pentru că povestea a avut un start sănătos și o intrigă frumoasă.
5. „Marele Gatsby”, de F. Scott Fitzgerald - 4 steluțe pe Goodreads, o poveste despre Visul American adumbrit de voracitatea omului, de dorinăța sa de a se îmbogăți și de a fi bogat. Mi-a plăcut destul de mult!
6. „Oona & Salinger”, de Frédéric Beigbeder - 5 steluțe pe Goodreads, nu știu, mie mi-a plăut enorm de mult această carte și povestea dintre cei doi. Autorul s-a priceput la speculat, la replici amuzante și naturale. Chiar mi-a plăcut!
7. „Eu sunt Malala” , de Malala Yousafzai - 5 steluțe pe Goodreads, cartea mea de memorii preferată care surprinde o poveste fascinantă, despre o fată care dorea mult mai multe de la viață. O poveste inspirațională pe care v-o recomand cu drag.
8. „Culoarea purpurie”, de Alice Walker - 5 steluțe pe Goodreads, roman premiat cu Pulitzer, o poveste fascinantă și emoționantă. Am văzut și ecranizarea și m-a prins cu lacrimi în ochi. De departe, unul dintre cele mai bune romane citite vreodată.
9. „Întreab-o pe Alice”, de Anonymous - 4 steluțe pe Goodreads. O poveste despre droguri, viață, prietenie și dorința omului de a redeveni, iarăși, ce a fost.
10. „Aventurile unei prostituate de lux bucureștene”, de Belle de Nuit - 4 steluțe pe Goodreads, un jurnal care te face să râzi, un jurnal lejer și ușor, uneori totuși parcă prea deplasat. Dar, raportându-mă la ce-am citit erotic până acum, i-am dat 4 meritate steluțe. 
11. „Iubire”, de Toni Morrison - 4 steluțe pe Goodreads, trebuie să recunosc, a fost o lectură care nu m-a relaxat întocmai, a fost primul meu contact cu câștigătoarea Premiului Nobel pentru literatură, dar mi-a plăcut și m-a intrigat. Abia aștept să citesc și alte cărți de la ea!
12. „Cerul din burtă”, de Ioana Nicolaie - 5 steluțe pe Goodreads, una dintre cele mai sensibile cărți pe care le-am citit vreodată. Un lirism emoționant, cald și plin de metafore și forme. O carte cum, de altfel, n-am mai citit până acum!
13. „Sfâșierea cerului”, de Ursula K. Le Guin - 4 steluțe pe Goodreads, am ieșit din zona mea de confort și am încercat o carte SF. Sincer, începutul chiar mi-a plăcut iar intriga a fost fascinantă, dar apoi au apărut extratereștrii și mi s-a tăiat firul.
14. „Cel care mă așteaptă”, de Parinoush Saniee - 5 steluțe pe Goodreads, una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta. O poveste fascinantă a unei femei care nu se conformează societății în care se află și care trăiește o dramă. Superbă.
15. „Lizoanca la 11 ani”, de Doina Ruști - 5 steluțe pe Goodreads, autoarea pur și simplu m-a atras prin stilul ei natural, scuturat de podoabe stilistice, prin verosimilitatea cu care a reiterat provincialitatea românească, cu toate principiile și valorile pentru care, străvechi, pledează.
16. „Femeia de hârtie”, de Rabig Alameddine - 4 steluțe pe Goodreads, recunosc, la început nu prea am rezonat cu personajul, îl găseam superficial și chiar mă enerva. Apoi, mi-am dat seama câtă încărcătură emoțională a reflectat autorul în personajul pe care l-a creat. Un roman pe care, cu siguranță, am să-l citesc și mai târziu, un roman care-ți dă de gândit și de meditat.

Acum citesc „Recviem pentru un vis”, iar acest roman este foooarte ciudat și se citește greu; oricum, am văzut filmul și ascunde o poveste minunată, subtilă. Cam asta este ce am citit eu în luna august. Nu știu dacă-s multe, dar puține oricum nu-s, zic. Voi ce-ați mai citit? Lecturi frumoase și să aveți un septembrie minunat!