Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection
Număr de pagini: 464
Rating: 5 din 5 steluțe
Anul apariției: 2017
Traducere din limba engleză: Ana Dragomirescu
Deşi şi-a dorit dintotdeauna să fie un înger al lui Charlie, adevărata pasiune a lui Jennifer Niven este scrisul.
Prima sa carte, The Ice Master, a fost nominalizată de Entertainment Weekly printre cele mai bune zece cărţi de nonficţiune ale anului 2000 și a fost tradusă în numeroase limbi. Pe baza ei s-au făcut o serie de documentare TV în Germania, Canada și Marea Britanie. Jennifer Niven a scris și Velva Jean, o serie de patru romane.
De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut Toate acele locuri minunate, roman distins cu GoodReads Choice Award for Best Young Adult Fiction 2015, declarat Cea mai bună carte a anului 2015 de către Time Magazine, NPR, The Guardian, Publisher’s Weekly, YALSA, Barnes & Noble, The New York Public Library și nominalizat la Carnegie Medal și la The Guardian Children’s Fiction Prize. A fost peste 30 de săptămâni bestseller New York Times, iar drepturile de publicare au fost vândute în 41 de țări. Romanul va fi ecranizat, cu Elle Fanning în rolul principal.
Jennifer Niven a creat recent Germ, o revistă online pentru adolescente, precum cea din Toate acele locuri minunate, care celebrează începuturile, viitorul și toate momentele uluitoare dintre ele.
Toată lumea crede că o cunoaște pe Libby Strout, fata care a fost
poreclită cândva „Cea Mai Grasă Adolescentă” din America. Dar nimeni nu
face efortul de a încerca să vadă dincolo de fizicul ei.
Toată lumea crede că îl cunoaște pe Jack Masselin. E fermecător și amuzant. Dar nimeni nu știe că ascunde un secret. Deviza lui este: fii cool, dar nu te apropia prea tare de cineva.
Până când Jack o întâlnește pe Libby și amândoi se trezesc antrenați într-un joc dur de liceeni, ce presupune muncă în folosul comunității și consiliere – la început sunt furioși, apoi surprinși. Fiindcă își dau seama de ceva: cu cât petrec mai mult timp împreună, cu atât se simt mai puțin singuri.
Pentru că atunci când cunoști pe cineva, și lumea ta, și lumea celuilalt se schimbă.
Toată lumea crede că îl cunoaște pe Jack Masselin. E fermecător și amuzant. Dar nimeni nu știe că ascunde un secret. Deviza lui este: fii cool, dar nu te apropia prea tare de cineva.
Până când Jack o întâlnește pe Libby și amândoi se trezesc antrenați într-un joc dur de liceeni, ce presupune muncă în folosul comunității și consiliere – la început sunt furioși, apoi surprinși. Fiindcă își dau seama de ceva: cu cât petrec mai mult timp împreună, cu atât se simt mai puțin singuri.
Pentru că atunci când cunoști pe cineva, și lumea ta, și lumea celuilalt se schimbă.
Această carte, Universul pe umerii tăi, da, ai tăi, ha, nu e primul meu contact cu Jennifer Niven. Tot de la ea am mai citit și prima carte apărută, tot la Editura Trei, Toate acele locuri minunate, care, însă, în ciuda faptului că era plăcută și citită și lăudată și toate alea de către toți, mie mi-a lăsat un gust amar, nu știu, mi-a lăsat puțin de gândit și m-a făcut să mă întreb dacă, într-adevăr, mi-a plăcut au ba. Și-am ajuns la concluzia că, surpriză, chiar nu pot trage o concluzie, una legată de carte cel puțin, așa c-am rămas puțin în aer. Da, am putut să fac referiri privitoare la stilul autoarei, la cum scrie și despre ce scrie (deși, cred eu, o singură carte citită de la autoare nu mă făcea prea avizat să vorbesc despre asta) - așa că, citind și Universul pe umerii tăi, da, ai tăi, pot vorbi despre: și-ajung, astfel, la concluzia că această carte, spre deosebire de prima, mi-a plăcut muuult, muuult mai mult. De ce? Motive, motive, ș-am să vi le prezint mai jos.
Universul pe umerii tăi este o carte care, pur și simplu, te luminează, îți dă așa, cum să-i spun, o speranță aparte, te poartă undeva unde e cald și bine și pescărușii zboară și meduzele cântă și totul e cu soare și cu stare de bine, te poartă într-un loc în care, câteodată, vrei să fii doar cu tine, doar tu cu singurătățile tale, cu gândurile tale de a cuceri lumea, cu nevoia ta de a te crede invincibil știind că, de fapt, neputința (în anumite situații date), îți este o trăsătură definitorie. De ce? Habar n-am, eu vă vorbesc aici strict subiectiv, anume vă vorbesc despre ce am simțit eu citind-o, cunoscând personajele, despicându-le, trăind în ele, odată cu ele, prin ele. La o adică, eu zic că asta contează ca cititor: să trăiești, domle, cartea, chiar dacă tu nu ești cel mai gras adolescent din America, chiar dacă nu suferi de o boală care te face să uiți orice chip și orice față, care te face ca în următoarea secundă în care ai terminat o discuție, să uiți de fapt cu cine ai vorbit. Nu, s-o trăiești, s-o trăiești până în adâncul sufletului tău și să arzi odată cu personajele-ți preferate, să alegi odată cu ele, să te bucuri & să plângi & să țipi odată cu ele. Să speri odată cu ele. Pentru că da, deși Universul (e) pe umerii tăi, trebuie să nu uiți vreodată că NU ești singur(ă), că mereu o să ai acel pilon lângă tine, acea punte de salvare, acel contact în telefon pe care-l poți apela oricând ai nevoie. Și, apoi, da, apoi mai poți înfrunta viața aceasta, cu toate chestiile bune și rele care o compun.
Mie chiar mi-a plăcut această carte, vă spun drept, și poate, da, ce-o să ziceți, că mă manifest impresionist, că a fost uau și-atât, superbă și restul - dar asta mi-a mai rămas, credeți-mă, după ce am citit cartea lui Niven. Eu am dat peste niște personaje fooooarte frumos create, niște personaje care nu doar că m-au inspirat, dar m-au și învățat, care m-au îndrumat, drept să vă spun, în propriile-mi alegeri. Da, să știți, o carte te poate sfătui muuult mai bine decât o fac alți zeci de oameni, că nu-ți oferă un sfat subiectiv (poate doar al autoarei, dar sunt sigur că ea, la rândul ei, nu și-a investit întreaga ființă în aceste personaje - ar fi o dovadă de curaj și de încredere mult prea mare, și scriitorii tind să cred că încă nu sunt capabili de așa ceva), ci un sfat obiectiv, pe care-l preiei tu, un substrat acolo care-ți atinge sufletul și chiar îți arată o cale. O suna poate științifico-fantasti, SF, dar eu nu pot surprinde asta în recenzie, trebuie doar să o citiți și atât.
Stilul autoarei este la ei și-atât. Jucăuș, autentic, deep, cum se zice, vorbind despre viață și despre speranță, despre iubire și compasiune, prietenie, tot, tot, într-o manieră atât de frumoasă încât uneori îți vine să strângi cartea la piept și s-o consider omul cel mai de încredere din lume, prietenul tău de-o viață și necondiționat. Asta-mi place, enorm, la Jennifer Niven, anume naturalețea cu care povestește tot ce scrie, încrederea pe care nouă, ca cititori, ne-o oferă, descoperindu-ne viața personajelor sale atât de perfect create.
Mulțumesc enooorm Editurii Trei pentru posibilitatea de a citi acest roman, eu vi-l recomand cu mare drag, sunt sigur că o să vă placă foarte mult. Pe site-ul celor de la Editura Trei găsiți o mulțime de cărți în vogă, să le spun așa, la prețuri bune, din
toate categoriile. S-aveți lecturi frumoase și cu spor!