Întreab-o pe Alice, de Anonymous - Recenzie

Amețitor. Fascinant. Emoționant. Sensibil. Autoarea acestui roman a știut că, după ce va fi scris ultima pagină, are să curme o controversă, dar în același timp a avut curaj și prin a aborda o asemenea temă: influența drogurilor în viața adolescenților. Și nu numai, la o adică. Contemporan nouă, auzim tot mai des de droguri, de etnobotanice, de iarbă, de prafuri halucinogene, LSD, afetamină și alte chestii dintr-astea care țin de latura chimică și organică a realității. Multe interzise, dar și multe folosite în medicină și în știință și experimente.

Dar un lucru este sigur și cunoscut de către toți: dependența pe care aceste „suplimente pentru fericire, extaz, imaginație” o dau și, în cele din urmă, degradarea la care dependența poate duce. Iar, evident, în ultimă instanță moartea. De-a lungul timpului au existat numeroase cazuri în de moarte printr-o supradoză de droguri: artiști consacrați (Jim Morrison, spre exemplu), actori, scriitori, compozitori, pictori. Drogurile au făcut parte din această lume chiar înainte de ea, și se învârt în jurul nostru fără a ști încotro o iau. Tentațiile sunt la fiecare pas, iar odată ce ai căzut în acest carusel al disperării, al groazei, al sevrajului, nu mai poți coborî decât atunci când toate mecanismele se opresc de la sine - iar această oprire, de cele mai multe ori, este dramatică.

„Întreab-o pe Alice” urmărește povestea emoționantă și sensibilă a unei adolescente care se luptă cu problemele acestei vârste dilematice: își dorește să fie cunoscută, să fie populară, să aibă un iubit și, de asemenea, dorește să fie mai slabă și să arate mai „cum trebuie”. Este jurnalul real, personal, al unei consumatoare de droguri în vârstă de cincisprezece ani. Nu aflăm numele ei de-a lungul romanului și, de asemenea, unele locuri și nume ale altor personaje sunt lăsate ”blank”, dată fiind natura personală a scrierii. Am să-i zic ”X”. Prin natura ei, X este un personaj care imediat se face plăcut, un personaj cald cu care rezonezi, pe care-l înțelegi și care-ți oferă toată încrederea. Scriindu-și jurnalul, X își povestește toată viața, probleme cu părinții, dezamăgirile, regretele, ca și cum și-ar înșirui întreg sufletul între acele pagini albe. Totul pare normal, până în momentul în care, încurajată de prieteni și amețită de paharele cu alcool, X va avea primul contact cu demonul alb. Din acel moment, am putea spune că personajul suferă o degradare morală, o degradare survenită din mediul în care aceasta trăiește. Totuși, sinceritatea cu care ea consemnează în jurnal tot ce se întâmplă este debordantă, iar regretele ei se fac simțite imediat. Întrucât X are conștiința periculoasă a acestor suplimente, își jură că nu va mai pune niciodată gura pe așa ceva. Și, pentru o perioadă, chiar n-o va mai face, însă fără să știe va ajunge să găsească alinare în tot ce-i pică în cale: somnifere, calmante, pastile, vitamine, acid și amfetamină. Este ca și cum ar înlocui acele „droguri mai grele” cu mângâierea unor pastiluțe, ca și cum s-ar constitui în acel efect ”placebo” atât de vehiculat. Odată pornită într-o asemenea cursă prăfuită și întunecată într-un anturaj greșit, X va face cunoștință cu durerea, cu groaza, cu spaima și răceala nopților, și, deși își va da seama că ceea ce se întâmplă este greșit, imposibilitatea în care se află, fără a putea face nimic, oferă operei o conotație dramatică și tragică.

Jurnalul fetei reprezintă mărturiile cutremurătoare a luptei cu dependența drogurilor, o luptă care o pune în situații dintre cele mai periculoase și greșite. Tânăra va fi nevoită să înfrunte viața pe stradă, în ploaie, în jeg, violența animalică, ospiciul, anturajul periculos, prieteniile false, iubirile violente și pe interes - iar totul, extrem de ciudat, din dorința personajului principal de a duce o viață normală. Drept să vă spun, mărturiile sunt pur și simplu cutremurătoare: nu știu cât de mult le-am putea înțelege, dar ideea este că totul este scris cu un realism fascinant, cu o naturalețe proprie, aș spune, doar atunci când te vei fi aflat sub influența consumului de droguri. Imposibilitatea lui X de a scăpa din ghiarele drogurilor, dar dorința ei de a face asta, zvâcnirea, modul în care încearcă să fugă de tot anturajul scăldat în fum de țigară și whisky, toate acestea fac ca atmosfera să fie una apăsătoare și dramatică, tristă și încordată. 

Influența drogurilor asupra personajului care-și notează viața în jurnal este reliefată și prin stilul scrierii. Dacă la început X era lucidă, era caldă și proprie în ceea ce scria, odată cu degradarea cauzată de droguri, totul ajunge să devină un amalgam de cuvinte lipsite de sens, de emoții contradictorii, de argou colocvial, cuvinte obscene și înjurături, ceva tipic unor adolescenți care nu-și pot găsi liniștea decât în astfel de salvări greșite, și, la o notă a autoarei în roman, aflăm că bucățele din jurnal au fost găsite scrise pe niște bucățele de foi pierdute prin cameră, fără a fi setate într-un spațiu temporal. Așadar, acest regres al ființei lui X se conturează din toate unghiurile, doar pentru a fi relevat și mai pronunțat modul în care drogurile ne pot distruge ființa, ne pot izola social, dându-ne o aparentă stare de fericire trăită într-un relativism continuu și brutal. Cunoscând toate acestea, X trăiește drama pe care mulți adolscenți din ziua de azi o trăiesc: inaccesibilitatea realității asurprită de pânza albă a cocainei, hașișului, a fumului de țigară și a mâinilor pătate ale dealerilor. Eu, unul, am fost fascinat de această lume necunoscută mie. Mi-a plăcut să descopăr ce simțea X atunci când se injecta, când trăgea pe nas și se lăsa pradă extrasenzorialului, sentimentele care-o încercau atunci când se simțea în stare de orice. Îmi place să descopăr noul, dar niciodată n-aș experimenta acest „nou” pe propria mea piele. De aceea trebuie să învățăm să desprindem ceea ce este mai bun din poveștile altora, din vieților lor - asta este și morala acestui roman, înțelegerea mai profundă a lumii din ce în ce mai complicate în care trăim.

Ideea jurnalului a fost cea mai potrivită pentru o asemenea temă, pentru că jurnalul reprezintă întocmai ceea ce X înseamnă. Este viața ei, este ea, este aspirațiile ei, dezamăgirile, eșecurile, gândurile, emoțiile, este prietenia și iubirea, dragostea, sexul, întrebările și moartea. Jurnalul reprezintă un mod prin care, dincolo de vorbe, X se adresează lumii prin cuvinte și trăire, jurnalul ei este o stare sevrajială a spiritului fetei, este încercarea zbuciumată de a supraviețui în timp ce este încătușată în această lume rece și terifiantă, murdară. Reprezintă un fel de alter ego al personajului principal, putând delimita două personaje: X care trăiește și-și scrie povestea și X care ne spune povestea, departe de cel ulterior care a scris-o. E fascinantă această aventură a personajului principal, o aventură la capătul căruia se află o învățătură pe care ar trebui s-o aflăm cu toții: poate drogurile oferă o relativă stare de fericire, de accesibilitate a imposibilului, însă viața care ne-a fost oferită este mult mai importantă decât această stare pe care ne-o oferă toate aceste dependențe. Nu aș putea spune mai multe, trebuie să citiți cartea pentru a înțelege mai bine această lume inaccesibilă. 

„Înainte credeam că sunt singura care simte lucruri, dar în realitate sunt doar o părticică infimă dintr-o omenire plină de durere. E mai bine că majoritatea oamenilor sângerează pe dinăuntru, altfel lumea asta ar fi un pământ crud și mânjit cu sânge.”

„(...) Cred că atunci când o persoană se maturizează, ar trebui să poată discuta despre problemele și gândurile ei cu alți oameni, și nu doar cu o altă parte a ei, așa cum ai fost tu pentru mine. Ești de acord cu mine? Sper că da, pentru că ești prietenul meu cel mai drag și o să-ți mulțumesc mereu că am putut împărți cu tine lacrimile și suferințele și luptele și conflictele și bucuriile și fericirile. Totul a fost bine, presupun, într-un anume fel.

Pe curând.”

Vă recomand cu drag acest roman, mi mi s-a părut foarte bun, motiv pentru care i-am dat patru steluțe pe Goodreads. Le mulțumesc din suflet celor de la Editura Art. Nu pot decât să-i felicit pentru toate cărțile frumoase pe care le au, cât și pentru noile apariții și faptul că traduc cărți din ce în ce mai dorite și cunoscute. Puteți comanda „Întreab-o pe Alice” de AICI. De asemenea, urmăriți pagina de Facebook a editurii pentru a fi la curent cu toate noutățile și ofertele. Lecturi frumoase și vacanță plăcută să aveți! 

Emoționant și sensibil, jurnalul ei este mărturia cutremurătoare a luptei cu dependența, care o pune în situații dintre cele mai periculoase. Tânăra va înfrunta viața pe stradă, violența, ospiciul, anturajul periculos ‒ totul, paradoxal, numai din dorința de a duce o viață normală.  - See more at: http://www.editura-art.ro/carte/intreab-o-pe-alice#sthash.TWFEln6K.dp

Emoționant și sensibil, jurnalul ei este mărturia cutremurătoare a luptei cu dependența, care o pune în situații dintre cele mai periculoase. Tânăra va înfrunta viața pe stradă, violența, ospiciul, anturajul periculos ‒ totul, paradoxal, numai din dorința de a duce o viață normală.  - See more at: http://www.editura-art.ro/carte/intreab-o-pe-alice#sthash.Ki7u9tZC.dpuf

Emoționant și sensibil, jurnalul ei este mărturia cutremurătoare a luptei cu dependența, care o pune în situații dintre cele mai periculoase. Tânăra va înfrunta viața pe stradă, violența, ospiciul, anturajul periculos ‒ totul, paradoxal, numai din dorința de a duce o viață normală.  - See more at: http://www.editura-art.ro/carte/intreab-o-pe-alice#sthash.Ki7u9tZC.dpuf