Editura: Corint
Rating: 3 din 5 steluțe
Anul apariției: 2020
Număr de pagini: 336
Traducere din limba engleză: Alina Dobre
„În plus, am citit despre un incident cu ciori care s-a întâmplat în Ontario, Canada. Sute de mii de ciori obișnuiau să migreze printr-un oraș micuț și făceau o zarvă atât de mare, încât într-un an locuitorii săi au decis să aibă o zi de vânătoare pentru a încerca să le împuște și să scape de ele. Un vânător a împușcat o cioară. O CIOARĂ. Și ghici ce s-a întâmplat apoi? Celelalte ciori au zburat de-acolo - și ghici ce: nu s-au mai întors niciodată. Cu siguranță au prins ideea.”
Salutare. Știu că nu am mai trecut de ceva vreme pe aici, însă, cel puțin pentru mine, perioada aceasta nu este prea propice pentru a citi, a învăța, a fi în toate regulile ”OK-ului”, să spun așa. Deci, încerc încă să mă adaptez (deși, chiar nu vreau s-o fac, în condiții actuale) și să-mi găsesc ritmul, atât în ceea ce prevede cititul, cât și privitor la alte aspecte firești. Cum spuneam, nu prea am citit, shame on me, nu cum o făceam cândva; chiar am încercat, însă-mi pierdeam ritmul & cheful pe măsură ce citeam doar câteva pagini. Nu știu cum să numesc această perioadă, dar, cu siguranță, a fost nefavorabilă pentru mine. Poate pentru că, de multe ori, am încercat să citesc cărți greoaie, care necesită atenție și timp, asta când mie îmi zbura mintea prin alte părți, analizând și reanalizând anumite „probleme”. Sau poate, pur și simplu, chiar n-am avut starea necesară să citesc cât mai mult - neștiind să-mi gestionez timpul, să-l valorific și fructific. Dar, eh, îmi revin eu, cu siguranță. Am mai trecut prin perioade în care n-am pus mâna pe o carte timp de săptămâni întregi, și când am făcut-o, am revenit în forță. Deci, fore sure, aștept acel moment.
„Mai întâi am găsit statuile lui Shaw în magazinul de suveniruri. Apoi, Tata s-a mutat într-un spital care e foarte aproape de sanctuarul lui Shaw. Acum, țin în mână jurnalul vechi a lui Shaw. Jurnalul lui personal. Nu cred că sunt doar coincidențe. Dacă n-aș ști mai bine, aș spune că e aproape ca și cum Shaw încearcă să dea de mine cumva. Dar, normal, asta ar fi superciudat.”
Am să vă povestesc ceva despre cartea de față, Păsările dintr-o bună zi, scrisă de autoarea californiancă Sally J. Pla, o carte care a fost un respiro binevenit în această perioadă, pe care am citit-o fără probleme, destul de ușor, ca o lectură light & cute, dacă pot să spun așa, pe care am savurat-o, dar care totuși nu m-a atins prea mult. Sumând, cred că e o lectură de care m-am bucurat doar pe parcursul cititului, nu și după, întrucât nu m-a emoționat prea mult, deși a avut niște fragmente destul de profunde; încă simt că i-a lipsit ceva, dar nu știu ce. Având în vedere faptul că se vrea a fi o lectură pentru copii (apărând în colecția Corint Junior) - deși eu consider că se pliază și pe alte categorii de vârstă - să spunem că a fost o carte care, cu siguranță, ar prinde mai bine la cei mai mici. Dar asta nu înseamnă că n-a fost o carte de care m-am bucurat și în care m-am aventurat, cu siguranță, întru totul.
„ - Tata și cu mine am făcut o listă de păsări pe care voiam să le vedem cândva. Și am văzut deja una - Bufnița de Virginia. Mai sunt șapte pe listă. Vreau să încerc să mai găsesc și altele. Pentru tata. Așa că... Putem să mergem în locuri unde să facem asta. Să găsesc păsările dintr-o bună zi ale Tatei.”
Intriga este destuul de interesantă, să spun, deoarece povestea începe datorită (sau, mai bine spus, „din cauza”) faptului că tatăl lui Charlie, personajul principal, reporter de război, se întoarce rănit din Afghanistan, aflându-se într-o stare sensibilă și firavă a sănătății. Pentru a-i urma dorințele și promisiunile, Charlie pleacă într-o călătorie (deși, cum el spune, „urăște călătoriile”) în care urmărește să găsească „toate păsările” din acea „bună zi”, pe care a promis că o să le vadă împreună cu tatăl său. Evident, nu este o misiune ușoară, unele specii de păsări fiind chiar dispărute, altele, abia văzute de om, iar asta pe lângă faptul că va călători împreună cu frații săi gemeni și cu Ludmila, un personaj misterios de care Charlie este intrigat și în care nu prea are încredere. Veți vedea, pe parcurs, care este ideea cu această Ludmila - pot spune că a fost unul dintre personajele mele preferate, atât prin felul efervescent și complex în care a fost construit, cât și din privința poveștii de viață.
„Mă rog, dacă te uiți atent la un punct anume de pe tavan, o să vezi două noduri de pin care arată ca ochii mari ai mamei și, între ei, două linii curbate, cafenii, care seamănă cu nasul ei și au exact forma zâmbetului ei. După asta mă uit când mă trezesc dimineața.”
Cartea este, în mare măsură, una amuzantă, cu replici spumoase, întâmplări neașteptate, personaje noi care apar des, toate pe fundalul aventurii în căutarea zburătoarelor. De asemenea, cred că un biolog, mai precis, un ornitolog, ar fi mult mai încântat de acest roman, întrucât se citează mult din Dr. Tiberius Shaw, un ornitolog renumit în acest domeniu fascinant. Și mie mi-a plăcut, recunosc, m-au încântat mult asocierile dintre viața păsărilor și cea a omului; mai precis, ideea că avem totuși atât de multe de învățat de la natura, în toată splendoarea ei, și că natura este cea care ne ține, cu toate relele pe care le facem, pe acest Pământ imens.
„Unele specii de păsări au un singur partener toată viața, orice s-ar întâmpla. Altele par să-și schimbe iubiții ca pe șosete.” (Tiberius Shaw)
Ca s-o spunem ca la orele de limba română, Păsările dintr-o bună zi ajunge să fie un fel de bildungsroman, un roman al formării personalității, al formării desăvârșite a propriei persoane. Și aici, evident, mă refer la Charlie, care din băiatul timid și obsedat de curățenie și de anumite lucruri, devine băiatul curajos (încă obsedat de curățenie, care mănâncă numai crochete de pui), trecând prin diferite aventuri, în încercarea sa de a bifa toate păsările pe care vrea să le vadă. De asemenea, mi-a plăcut să urmăresc și această transformare, felul în care Sally J. Pla a valorificat potența acestui subiect. Și a făcut-o frumos, introducând, în anumite fragmente, situații în care Charlie este nevoit să ia niște decizii bazându-se pe maturitate și perspicacitate. De fapt, cred că un punct forte a romanului a fost dialogul dintre personaje. Unul cu viață, deseori amuzant, ba chiar plin de dramă și profund, în care fiecăruia i s-a relevat o anumită emoție, un anumit sentiment, o trăsătură de caracter.
„Sala Păsărilor de la Muzeul Field este minunată. Fiecare om ar trebui să o viziteze cel puțin o dată, să vadă ce înseamnă cu adevărat diversitatea lumii naturale, ce înseamnă să trăiești și să-i lași pe alții să trăiască. Și să vezi pe cine am lăsat să moară.” (Tiberius Shaw)
Așadar, cred că este o carte care-și merită cele trei steluțe oferite, întrucât chiar a fost o lectură lejeră, relaxantă, m-a amuzat și emoționat, într-o măsură, în același timp. Dar, definitely, nu e tipul meu de lectură pe care-l prefer. Evident, asta nu înseamnă că, pentru unii, Păsările dintr-o bună zi nu este o lectură excepțională, de cinci steluțe. Are potențial, ce-i drept. E pur și simplu vorba de subiectivismul lecturii, de felul în care am perceput eu personajele, acțiunea, emoțiile, imaginile și atmosfera create. Totuși, le-am apreciat, mi-au plăcut, dar nu într-o măsură superlativă. Nu cum mi s-a întâmplat citind alte cărți. Dar, și așa, o recomand mult celor cărora le plac cărțile efervescente, aventuroase, cu grupulețe care se avântă în necunoscutul lumii, care ajung să se cunoască mai bine, atât pe ei înșiși, cât și pe ceilalți, alături de lumea din care fac(em) parte. Vreau să mulțumesc frumos Editurii Corint pentru acest volum, care poate fi comandat de AICI, cu un click. Vă recomand să urmăriți cu atenție site-ul celor de la Grupul Corint, întrucât au apariții din ce în ce mai frumoase și (ne)așteptate. Să aveți lecturi frumoase și cu spor!
