Rating: 4 din 5 steluțe
Număr de pagini: 432
Anul apariției: 2022
Traducere: Maria Adam
Taylor Jenkins Reid s-a născut în Acton, Massachusetts, și a cochetat cu literatura încă din liceu. Înainte de a se dedica în totalitate scrisului, a lucrat în industria cinematografică. Este autoarea mai multor romane de succes, dintre care Fericiți pentru totdeauna? (2017, traducere de către Alexandra Limoncu), Poate într-o altă viață (2016, traducere de către Ioana Filat), Uniți pe vecie (2015, traducere de către Carmen Ion), Daisy Jones & The Six (2021, traducere de către Maria Adam) și Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo (traducere de către Loredana Frățilă-Cristescu) au fost publicate în România de către Editura Corint. În prezent, locuiește în Los Angeles împreună cu soțul ei, fiica și câinele lor.
„(...) Dar nu cred că mediul în care te naști are vreo legătură cu locul spre care te îndrepți.”
Malibu: august 1983. Este ziua celui mai așteptat eveniment monden al anului: petrecerea găzduită de Nina Riva pentru a marca sfârșitul verii. Toată lumea bună tânjește să fie acolo, în preajma strălucitorului clan Riva, format din: Nina, talentată la surf și supermodel; frații ei, Jay și Hud, unul, surfer de succes, celălalt, fotograf renumit; și adorata lor soră mai mică, pe nume Kit. Cei patru frați exercită o fascinație cu totul aparte asupra strălucitorului Malibu, ba chiar a întregii lumi, fiind ilustrarea perfectă a zicalei „Ce naște din pisică șoareci mănâncă!” Asta pentru că sunt progeniturile legendarului cântăreț Mick Riva, nimeni altul decât cel de-al treilea soț al actriței Evelyn Hugo, diva din Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo. Până la miezul nopții, petrecerea va scăpa complet de sub control, iar până dimineață, conacul Riva va fi cuprins de flăcări. Însă, înainte de prima rază de soare, alcoolul va curge în valuri, muzica va răsuna cu putere, iar iubirile și secretele care nu le dau pace celor patru frați vor ieși la suprafață. Scandalul din Malibu este o poveste despre o noapte de neuitat din viața unei familii: noaptea în care fiecare va trebui să aleagă ce amintire va păstra de la oamenii care i-au marcat existența, dar și ce va lăsa în urmă.
„- Îmi dau seama că-ți place toată strălucirea asta, scumpo, a spus ea. Dar o viață bună înseamnă să știi că oamenii țin la tine, să știi că poți avea grijă de oamenii care se bazează pe tine, să știi că faci ceva pentru comunitatea ta. Eu și tatăl tău facem asta hrănind oamenii. Sincer, nu cred că e ceva mai important de atât. Dar așa sunt eu!”
OK, deci eu am citit, cred, tot scris de către Taylor Jenkins Reid. Am o certitudine (fie ea și vagă) că, într-adevăr, am citit tot. În schimb, doar două alte cărți mi-au rămas în suflet și le-am iubit tare, tare, tare de tot: Daisy Jones & The Six (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI) și Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo, una dintre cele mai superbe, frumoase și neașteptate cărți citite anul trecut (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI). Așadar, pot spune că mă declar fan convins Taylor Jenkins Reid și chiar înțeleg hype-ul care se învârte în jurul cărților acestei autoare: s-o spunem pe lșeau, tipa chiar scrie bine de tot. Știe ce face, știe cum să-și creeze personajele, știe cum să-și dozeze cărțile, cum să le facă „temperamentale” (adică să te treacă prin diferite stări), știe cum să fructifice o intrigă bună și, ca întotdeauna, îți livrează niște personaje geniale, de uneori am impresia că, sincer, fix acesta este și atuul ei: personaje pe care să le iubești sau să le iubești sau să le judeci sau să le tragi la răspundere. Iar în cartea de față, Scandalul din Malibu, avem parte de exact aceeași rețetă (a succesului, aș spune, din moment ce acest volum a câștigat premiul Goodreads Choice în 2021): personaje me-mo-ra-bi-le!
„Poate că viața părinților noștri se impregnează în noi, poate că singura soartă care există este tentația de a le retrăi greșelile. Poate că, oricât am încerca, nu vom reuși niciodată să scăpăm de sângele care ne curge în vene.”
Familia Riva este absolut fascinantă, fie ea destul de disfuncțională: în lipsa părinților, cei patru frați - Nina, Jay și Kit (rezultați în urma căsătoriei dintre emblematicul cântăreț Mick și June care, nemaisuportându-i pornirile, sau poate dintr-o slăbiciune, cade în patima alcoolului și, într-o zi, este găsită moartă în baie de către fiica ei, Nina), la care se adaugă Hug, fiul nelegitim al lui Mick, însă pe care June îl crește ca și cum ar fi al ei - se regăsesc acum dependenți unul de celălalt pentru a se descurca în viață. În această situație, fiecare dintre ei își găsește modalități proprii prin care să supraviețuiască în această lume necunoscută. Nina, cea mai mare, este, de fapt, și cea mai responsabilă dintre toți, atât de responsabilă încât ajunge în punctul în care își sacrifică propriile dorințe și visuri pentru a menține familia unită. Jay și Hud, chiar dacă nu sunt frați legitimi, prin natura lor inseparabilă ajung să se confunde (de către cititor) cam întotdeauna (eu, unul, așa am pățit). Kit, cea mai mică dintre toți, chiar dacă pălește în fața popularității celorlalți, rămâne foarte dragă sufletului meu - după părerea mea, este cea mai liniștită dintre toți și, de altfel, probabil și cea mai bună surferiță din familia Riva. I-am iubit pe fiecare: cu toate slăbiciunile lor, cu toate rănile interioare, reușesc să rămână uniți și ai impresia că o astfel de legătură, în realitate, este o bijuterie rară - orice s-ar întâmpla, pare că se vor susține reciproc până în ultimul moment.
„Toată viața ei, Nina fusese programată să accepte. Să accepte că tatăl ei plecase. Să accepte că mama ei murise. Să accepte că trebuia să aibă grijă de frații ei. Să accepte că lumea poftește la ea. Acceptă, acceptă, acceptă! Vreme îndelungată Nina crezuse că era cea mai mare calitate a ei - să poată rezista, să poată îndura, să poată accepta tot și să meargă mai departe. Pentru ea era străină ideea de a declara că ceva e inacceptabil.”
Însă lucrurile vor fi puse la încercare de această petrecere pe care Nina o organizează acasă în fiecare an și care, pe neașteptate, scapă de sub control într-un mod de-a dreptul sălbatic: legăturile dintre frați (și nu numai) urmează a fi puse la încercate, iar pe măsură ce haosul se produce, precum un bulgăre de zăpadă aruncat din vârful unui deal, în scenă își fac apariția noi personaje. Și, bineînțeles, secrete nebănuite ies la iveală. Povestea alternează între trecut și prezent, fiindu-ne prezentate începuturile relației dintre Mick și June, dinamica acesteia (perspectiva trecutului) și, bineînțeles, viețile actuale ale copiilor lor (perspectiva prezentului). Ambele povești sunt relevante și, în orice caz, foarte puțin contează pentru mine despre ce au fost, dat fiind faptul că Jenkins Reid scrie extraordinar de bine și i-aș putea citi până și lista de cumpărături. Am fost conectat cu lectura, iar dovadă stă și faptul că am citit-o două-trei reprize. Mi-a plăcut totul, de la intrigă, evoluție și concluzie, până la personaje și descrierile aventurilor celor patru frați, modul în care vorbeau, dialogurile, conversațiile, trăirile și sentimentele, rănile și traumele. Patimile și slăbiciunile. Curajul și devotamentul, legăturile de familie și ideea că, orice ar fi, „sângele apă nu se face”.
„- Mi-aș dori să fi fost un om mai bun, a spus el. Dar pur și simplu n-am fost niciodată în stare. Chiar m-am străduit, câteodată. Dar a fost ca și cum ai găti o maimuță. Unii oameni sunt nemernici, iar eu sunt nemernic.”
Chiar mă gândeam că dacă aceasta este considerată a fi o lectură de vară, atunci cititorii ar trebui să se-aștepte la ceva „arsuri pe suflet”. Este un roman chiar complex, destul de profund: ca întotdeauna, Reid reușește foarte bine să dozeze aceste lucruri, livrând cititorului o poveste care se dovedește atât una a acțiunii, cât și una a substratului. În orice caz, Scandalul din Malibu mi s-a părut a fi scrisă într-un registru ceva mai alert, mai ales atunci când haosul se instaurează. Rămânând fidelă stilului ei caracteristic, mi se pare că Reid pune un accent deosebit pe personaje și pe „ascunzișurile” acestora, creând o tapiserie complicată a moștenirii (fie ea din partea tatălui, mamei) ce contrastează cu o căutare continuă a eliberării de trecut (și, implicit, de „factorul ereditar”). Narațiunea este complexă, intercalată, după cum am spus, cu flashback-uri care reiterează povestea celor doi (Mick și June), dar acest lucru nu face decât să întărească, într-o mare măsură, ideea modului în care au fost create personaje.
„Treisprezece arestări, sute de oameni alungați din casă și frații Riva de negăsit.
Până să se facă ora cinci dimineața, petrecerea deceniului se terminase.”
Tensiunile debordante care au loc în carte, incertitudinile pe care eu, drept cititor, le-am avut. Faptul că au fost atât de multe lucruri neașteptate și, culminând, talentul de scriitor și povestitor al lui Taylor Jenkins Reid chiar mă fac să iubesc ce scrie această autoare. Mi-a plăcut extraordinar de mult Scandalul din Malibu și, recunosc, chiar aș vrea să văd un film făcut după această carte. De altfel, abia aștept să mai citesc și alt roman scris de autoare, pentru că mi se pare că reușește foarte bine să-și atingă scopul: nu doar să speculeze o intrigă interesantă, având un punct de plecare sănătos, pe care îl valorifică la potențialul maximal, dar și să creeze personaje pe care nu le-ai putea uita vreodată. Eu, unul, știu că-mi voi aminti cu drag de cei patru frați, de aventurile prin care au trecut și de modul în care, la sfârșitul romanului, viața i-a regăsit. Și știu că această carte va avea un loc special pe rafturile bibliotecii mele. Pentru că, într-adevăr, chiar merită. Să aveți lecturi cât mai frumoase și cu spor!