Rivali în croazieră, de Angie Hockman - Recenzie

Editura: Corint

Colecția: LedaBazaar

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 384

Anul apariției: 2022

Traducere: Alexandru Macovescu 

Angie Hockman este câștigătoare a premiului RWA Golden Heart 2019. A lucrat în domeniul juridic, educațional și ecoturism, dar în prezent scrie romane de dra­goste, bucurându-se de fiecare activitate în aer liber în care reușește să își implice familia sau visând la următoarea călă­torie palpitantă. Pentru mai multe informații, vizitează AngieHockman.com sau urmărește-o pe Instagram și Twitter @Angie_Hockman.

„Din fericire, sunt exact opusul unei vedere rock (...). Însă am visuri. Visez la o carieră strălucitoare și de succes. Însă una care să nu necesite să cânt în public.”

O poveste de dragoste modernă și captivantă care celebrează puterea celei de-a doua șanse și magia noilor începuturi. Perfectă pentru fanii romanelor Paradis de împrumut și Te urăsc, te iubesc. Jonglând în permanență cu obositoarele cursuri de la masterat și solicitanta sa slujbă la o agenție de turism, Henley Evans abia are timp pentru ea, darămite pentru familie, prieteni sau întâlniri. Însă când ajunge pe lista scurtă pentru promovarea la care visează, pare că toate sacrificiile pe care le-a făcut au meritat. Dar există o problemă! Graeme Crawford-Collins, colegul care se ocupă de rețelele de socializare, candidează pentru același post. Deși nu s-au întâlnit niciodată în persoană, bătăliile lor prin e-mailuri și mesaje telefonice sunt la ordinea zilei. Când șeful le încredințează sarcina de a elabora câte o propunere pentru a crește numărul de rezervări în Galápagos, miza e uriașă: autorul celui mai bun proiect va câștiga promovarea. Există însă un șiretlic: cei doi rivali trebuie să plece într-o croazieră în insulele Galápagos… împreună. Când în sfârșit se întâlnesc pe navă, Henley este șocată să descopere că adevăratul Graeme nu este deloc așa cum și l-a imaginat ea. Pe măsură ce explorează insulele în tandem, tânăra descoperă curând că limita dintre ură și iubire e mai subțire decât o carte poștală. Țintind în continuare să avanseze în carieră, în timp ce e tot mai atrasă de rivalul ei, Henley începe să-și pună la îndoială alegerile pe care le-a făcut în viață. Pentru că ce rost are să lucrezi tot timpul dacă nu trăiești niciodată?

„- Asta e viața ta, nu? Devii ocupat, cariera intră în primul plan. Și celelalte chestii devin tangențiale.

- Doar dacă nu-ți faci timp pentru celelalte lucruri.

- E mai ușor de zis decât de făcut!

- Într-adevăr! Dar viața e așa cum ți-o faci. E un număr de echilibristică. Dacă doar muncești, o să te trezești într-o bună zi - în 10, 20, 50 de ani - complet epuizată. Apoi o să mori.”

Ei bine, tre' să-ncep prin a spune că, evident, that is out of my comfort zone. Bun, știam de la început că n-are să mă dea pe spate, că va fi o lectură ușoară, rapidă (ceea ce s-a și dovedit a fi) și că, în esență, despre asta-i vorba, dar, pe bune, nu știu dacă mă așteptam să am parte și de altceva, dar, na, chiar la asta mă așteptam. În schimb, n-am avut parte decât de o poveste chiar drăguță, amuzantă, despre un el și o ea care se ciondănesc, tralalala, nu se suportă, tralalala, dar între care pare să existe o chimie oarecum bizară. Bun, dar chiar nu s-a întâmplat nimic de genul ăla?! Cred că asta așteptam, de fapt, când m-am apucat de carte. În sine, ideea e că eu nu prea am citit, în ultimii ani, cărți care să aibă și scene dintr-alea, și nici nu știu de ce nu le spune pe nume, cum trebuie: scene-de-sex. Și nu știu de unde am înțeles că în această carte voi găsi, dar, uite, chiar n-a fost cazul. În afară de niște încercări (de ce a trebuit cineva să bată la ușă în acel moment total nepotrivit?!), nimic palpabil. Și am mai pățit asta chiar cu o altă carte pe care am citit-o exact înainte de a mă apuca de aceasta!

„Felul în care Graeme se uită în altă parte și modul în care i se încordează umerii îmi face stomacul ca un origami.

Pentru că, pe undeva, deși nu sunt sigură care era testul, mă apasă sentimentul că l-am picat.”

Dincolo de faptul că m-a frustrat acest lucru (pentru că aveam așteptările specifice!), a fost o lectură chiar drăguță. Sincer. Chiar am râs la unele întâmplări, deși tipa asta, Henley, m-a cam enervat cu reacțiile copilărești și total imature, care nu erau în niciun caz justificate de „motivele” pe care le prezenta, mi-a plăcut mult mai mult de el, actually, mi s-a părut mult mai OK și cu siguranță a ținut conversațiile, reacțiile și feedback-urile într-un registru mult mai rațional, motiv pentru care mi s-a părut mult mai bine dezvoltat și mai convingător decât Henley (e prima dată când aud numele ăsta). În orice caz, eu am încercat mult să mă bucur de faptul că lecturarea cărții Rivali în croazieră a venit după un titlu mult mai greoi, și chiar de atmosfera vacanței, plajele superbe, înotul, peisajele, culoarea locală descrisă de autoare. Aproape mă simțeam acolo, dar de fapt eram într-o cameră de apartament încercând să nu mă topesc de căldură (opriți aerul condiționat, salvați planeta!). Fără s-o mai lungesc, este un roman chiar OK, deși, evident, nu genul meu, dar care dacă ar fi avut și scenele alea, cu siguranță m s-ar fi părut mult mai bun.

„- Viața nu-ți dă multe șanse. Vrei sfatul meu? Profită, schimbă și fă ce vrei! îmi spune Renata, zâmbindu-mi încurajator, apoi părăsește încăperea.”

Nu-mi mai rămâne decât să-l recomand celor care adoră cărțile care se simt ca o vacanță, ușoare, cu personaje efervescente (deși cam prostuțe), cu o idee interesantă, un fel de enemies to lovers (așa se cheamă când ei doi nu se suportă și între timp ajung să lege ceva între ei?), dar care, of, nu ajung să facă nimic de-a lungul unei fabuloase croaziere. În orice caz, există și niște situații chiar drăguțe, aș putea spune, și replici amuzante între cei doi, deci cam tot tacâmul de care are nevoie o carte de acest gen pentru a fi bună (pentru cei care știu s-o aprecieze la adevărata valoare, fiindcă eu chiar nu știu). Probabil am așteptări mult prea mari de la anumite cărți sau, în fine, activez într-o zonă de confort literar. Deși, trebuie să recunoaștem, la un moment dat chiar trebuie să mai citim și altfel de cărți, să ieșim din această zonă (deși, după părerea mea, se cheamă „zonă de confort” tocmai dintr-un anumit motiv). Iar Rivali în croazieră chiar m-a scos puțin din rutina cărților grele, solicitante, care-mi dau de gândit! Citiți ce vreți și ce vă place! Eu, unul, mă consider un cititor versatil și abordez cărți cam din toate genurile, chiar dacă, evident, întotdeauna pledez pentru cele care îmi plac! Să aveți lecturi cât mai frumoase și cu spor!