vineri, 12 decembrie 2014

„Viața nemuritoare a Henriettei Lacks” de Rebecca Skloot- Recenzie


Femeia care a revoluat medicina și evoluția sa fără ca măcar... să știe. Sau, mai bine zis, să permită acest lucru. O femeie bolnavă, un singur verdict mortal: cancer cervical. Zilele trec, durerea persistă și, în cele din urmă, aduce moartea. Între timp, celule sunt prelevate din corpul femeii: din cervix. Se pun celulele în condiții precoce pentru înmulțire. Da, bine, s-a mai făcut asta și înainte, însă, de fiecare data, celulele mureau. A doua zi, ca prin minune, celulele Henriettei Lacks- femeia de la care au fost preluate celulele cancerigene- nu erau în același număr ca în seara precedentă: se înmulțise, se multiplicau de zeci de mii de ori, sute de mii, ca nicio celulă de până atunci- „ceea ce au descoperit oamenii de știință a fost tulburător: la fiecare misiune în spațiu se observa că celulele necanceroase cresc normal, pe când celulele Hela deveneau tot mai puternice, divizându-se rapid cu ficare călătorie.”

Și, de aici, începe povestea celulelor HeLa, celule ce au ajutat la pregătirea numeroaselor tratamente pentru diferite boli, care au ajutat la identificarea agenților patogeni și aducători de diferite boli, care sunt supuse testelor de verificare a anumitor factori asupra evoluției anumitor boli. Celule folosite pentru a descoperi vaccinuri împotriva bolilor, într-o perioadă de ascendență a descoperirilor științifice.

Rebecca Skloot, scriitoarea cărții și jurnalist de profesie, urmărește viața crudă, învechită, provincială, a femeii Henrietta Lacks- care a revoluționet genetica secolului al XX-lea, scotocind atât în istoria ei medicală, cât și în istoria familiei ei. Carte anu este una de ficțiune, deși titlul ar sugera acest lucru, deoarece nu numai povestea unei femei chinuite de boală, care a murit fără să știe că va deveni o eroină de talie mondială, este emoționantă, ci și povestea familiei ei, a tuturor persoanelor dragi care o iubesc, care au iubit-o și care, din păcate, nici nu știau că o parte din sângele lor se află în tot ce este viu: celulele HeLa. Jurnalista pornește în căutarea identității femeii care a produs această minune, într-un mod absolut involuntar, urmând să treacă printr-o cursă plină de obstacole, de personaje cheie, de mizerie și dorință de cunoaștere; deși Henrietta Lacks a murit cu mult timp înainte ca ea să se nască: „cu toții au fost nevoiți să se descurce fără mine pentru o foarte lungă perioadă de timp din pricina acestei cărți” (afirmă scriitoarea) și, de asemenea, nu uită (ca un adevărat scriitor) să mulțumească, la sfârșitul cărții, tuturor celor care i-au fost alături și care au sprijinit-o să ducă la capăt acest proiect- de la copiii femeii Henrietta, până la doctori, alți jurnaliști și și regizori de documentare.

Aspectele legate de rasă, deoarece Henrietta Lacks a fost o femeie de culoare, din spatele poveştii HeLa nu trec neobservate. Henrietta era o negresă cu ani de muncă în spinare, fiind nevoită să își întrețină familia, muncind până la epuizare. Migrase spre nord împreună cu soţul ei pentru a găsi o viață mai bună, sfârșind moartă și fără celule, fiind luate de către nişte savanţi albi, care se folosiseră de capacitatea lor de diviziune infinită (ele se înmulțesc, vedeți voi, și în acest moment), fără ca familia ei să afle ceva sau, într-un mod teoretic, să dispună măcar de o parte din banii obținuți în urma utilizării celulelor. O carte despre albi care-i vând pe negri, despre culturi diferite, culturi care le-au contaminat pe cele albe, prin intermediul unei singure celule şi asta într-o epocă în care o persoană cu o picătură de sânge negru abia îşi câștigase dreptul de a se căsători cu o persoană albă. Este, de asemenea, povestea celulelor care, provenind de la o femeie necunoscută, deveneau unul dintre cele mai importante instrumente din medicină. Asta era cu adevărat o ştire importantă pe care Skloot nu putea s-o rateze.

Nu știu dacă ați citit această carte, însă este una dintre cele mai bune cărți științifice apărute în anul 2010: nu este, neapărat, o carte grea, însă cine nu deține măcar minimul de biologie și ceva termeni, gen „mitoză”, „histologie”, „maligne”, „meioză”, „diviziune celulară”, „cervix”, „cultură de celule”, ar considera cartea drept una „ok, voi zice pas”, sau, în partea cealaltă, „o carte plină de cultură, de magie și mister.”. Dacă doriți să aflați mai multe despre din ce este formată viața, cum este formată și cum evoluează (sau regresează) lucrurile, o puteți face citind despre celulele HeLa și despre trecutul și viitorul lor. 

Am selectat, de-a lungul lecturii, niște fragmente care mi s-au părut foarte bune pentru conturarea unei imagini asupra cărții:

„Îți zic un lucru- povestea nu s-a terminat. Tre' să-ți scurtezi munca, fata mea. Chestia asta-i suficientă pentru trei cărți!”

„(...) Apoi, privirea lui Mary a căzut pe labele picioarelor și a rămas fără aer: unghiile erau date cu ojă de un roșu-aprins.
- Când am văzut acele unghii, mi-a spus Mary ani după aceea, aproape că am leșinat. Mi-am zis: O, Doamne, e o ființă reală. Am început să mi-o imaginez stând în baie, dându-se cu ojă și m-a izbit, pentru prima oară, gândul că acele celule cu care noi lucraserăm în tot acest timp și le trimiseserăm în întreaga lume proveneau de la o femeie vine. Niciodată nu gândisem lucrurile în felul ăsta.”

„- Toată lumea din Lacks e rudă cu Henrietta, dar ea a murit de-atâtea vreme, că până și amintirea ei a cam murit, a spus el. Totul a murit, mai puțin celulele alea.”

Le mulțumesc din suflet celor de la Cărți Anticariat pentru posibilitatea de a citi această carte din care am putut afla foarte multe lucrurile legat de cariera pe care doresc să o îmbrățișez. Am citit cartea cu mare drag și cu o imensă dorință de cunoaștere a mecanismelor biologice ale corpului uman și ale geneticii.

Editura Pandora M (face parte din grupul editorial TREI)
Traducere din engleză de Silvia Dumitrache
536 pagini


sâmbătă, 6 decembrie 2014

Oscar și Tanti Roz, de Eric-Emmanuel Schmitt - Recenzie


Emoție, viață, sentimente și puritate. Emmanuel Schmitt tocmai a devenit unul din scriitorii mei de suflet, iar cartea aceasta una din preferatele mele.

Cartea prezintă viața lui Oscar, un copil bolnav de cancer care-și va petrece restul zilelor într-un spital plin de tanti roz, un copil ce-și va trăi toată viață în douăsprezece zile, „precum o plantă din Sahara care, imediat ce sămânța primește apă, crapă, devine tulpiniță, face frunze, apoi face o floare cu semințe, se ofilește, se sfocâlcește, și uite-așa, până seara, s-a zis cu ea.” În căutarea unei persoane cu care să vorbească, aceasta o întâlnește pe Tanti Roz- o femeie ce-i va fi alături oricând, și pentru care ea „trebuie să fie veselă, să inventeze povești, chiar să pretindă că se pricepe la lupte” și care, mulțumită lui Oscar, „râde și află ce înseamnă bucuria.”

Scrisorile lui Oscar către Dumnezeu sunt pline de inspirație, pline de puritate și minte curioasă de copil, de iubire și dragoste. Oscar nu caută nemurirea, nu se teme de ce-are să se întâmple, ba chiar este conștient că, în curând, o mare de lumină are să-i cuprindă aripile și să-l ajute să zboare. El dorește doar iubire și răspunsuri, precum și bunăstarea și sănătatea colegilor săi: Jumară, Einstein, Peggy Albăstrea. O inimă de copil îmbătrânită cu cât treci printre paginile romanului. 

În continuare, vă voi prezenta niște citate și fragmente pe care le-am considerat importante și revelatorii:

Tanti Roz vorbind cu Oscar: „[...] Oscar, ai oase mici și n-ai cine știe ce mușchiuleț, dar seducția nu stă numan-n oase și carne, ține și de ce ai în inimă. Și la capitolul ăsta stai foarte bine.”

„De fiecare dată când crezi în Dumnezeu, o să existe un pic mai mult. Și dacă insiști, o să ajungă să existe de tot. Și-atunci o să te ajute.”

Oscar vorbind cu Tanti Roz: „- Era proastă Plum Pudding asta, Tanti Roz.
- Ca o găină. Da-s multe găini pe lume. Foarte multe.”

Tanti Roz: „- Oamenii tremură în fața morții pentru că le e teamă de necunoscut. Dar ce-i necunoscutul? Uite ce zic eu, Oscar: să nu-ți fie frică, ci să ai încredere. Uită-te la fața lui Dumnezeu pe cruce: suportă durerea fizică, dar nu simte nicio suferință morală, pentru că are încredere. De-aia, cuiele îl dor mai puțin. Își tot spune: îmi pare rău, dar nu poate să fie ceva rău. Asta câștigi dacă ai încredere. Voiam doar să-ți arăt.
- OK, Tanti Roz, când o să fiu amărât, o să-ncerc să am încredere.”

Le mulțumesc din suflet celor de la CLB pentru posibilitatea de a citi această carte ce mi-a adus lacrimi în ochi când am terminat-o și îi îmbrățișez cu drag. Puteți comanda cartea de AICI și vă vând (gratis, evident) un pont foarte bun: folosiți codul afișat în prima pagină a site-ului și beneficiați de o reducere de 7 lei, iar prin Poșta Română, transportul e gratuit

Editura Humanitas 
Traducere din franceză de Marieva Ionescu
113 pagini

Ghetuțe pline de la... Litera

Salutare,

După ce mi-am pierdut cuvintele și capul la „Olimpiada de literatură ca atitudine de viață”, am ajuns acasă și, ca să vezi, peste puțin timp mă sună curierul și îmi spune că am un pachet. Mă gândeam eu că are să fie de la Litera. Așa că după ce Moșul mi-a umplut ghetuțele, iată încă o surpriză plăcută.


Le mulțumesc frumos pentru toate cele trei cărți („Revelația”, „Împlinirea” de Sylvia Day și „Trandafiri”). Le voi citi cu mare plăcere. De asemenea, le mulțumesc pentru semnele de carte, îs de adăugat la colecție.

O seară frumoasă și la mulți ani sărbătoriților, vă aștept la concursurile active!

Adulter, de Paulo Coelho - Recenzie


Mulțumesc celor de la Bookia pentru posibilitatea de a citi această carte. 

Nu ați simtit vreodată că voi, de fapt, nu trătiți? Că pur și simplu se întâmplă, nu într-un mod absurd, să te trezești dimineața lângă familia ta, soțul tău, soția ta, apoi să-ți bei liniștit(ă) cafeaua, să mergi la serviciu, să speli vasele, să uzi florile, să plimbi cățelul?! Să trăiești într-un cotidian nesfârșit, ca într-un cerc infinit ce-și reia, de fiecare dată, ciclul?

Pentru că asta este ceea ce simte Linda, „râvnită de toți bărbații și invidiată de toate fetele”, o ziaristă locală de 31 de ani pentru ca „iubirea” nu mai este ce a fost, o femeie „sfâșiată între teroarea că totul se va schimba și teroarea că totul va continua la fel pentru restul zilelor” ei. O femeie ce caută altceva, caută să evadeze din ce viața ei, iar scânteia se produce atunci când îl reîntâlnește pe Jacob, un fost coleg de care fusese îndrăgostită în adolescență, moment în care în ea se reaprinde o pasiune de mult uitată.

Din acel moment, Linda începe să trăiască o poveste de iubire imposibilă, încorsetată de societate și de valorile religioase, găsindu-și fericirea în păcat, ca o unire a contradicțiilor umane; viața ei nu mai pare „un film care repetă la infinit aceeași scenă”. Revelator pentru atitudinea Lindei față de familie și iubirea familială, este momentul în care, după o noapte petrecută alături de Jacob, la un hotel, aceasta vine acasă și spune: 

„Dar uite-i acolo, zâmbind la întoarcerea mamei și a soției drăgăstoase. Îi îmbrățișez. Sunt asudată, îmi simt trupul și mintea murdare, dar chiar și așa îi strâng la piept cu putere. 
În ciuda a tot ce simt. Sau, mai bine, în ciuda a tot ce nu simt.”

În viață, suntem nevoiți să facem sacrificii, să mințim pentru a ne simți compleți, pentru a nu ne simți inferiori sau, pur și simplu, pentru a demonstra că noi am realizat- teoretic- ceva, iar alții nu au reușit să facă acest lucru. „Nu ne alegem viața: ea este cea care ne alege. N-are rost să ne întrebăm de ce avem parte de bucurii sau tristeți. Acceptăm și mergem mai departe. Nu ne alegem viețile, dar hotărâm ce să facem cu bucuriile și tristețile pe care le primim.” Linda se plasticiază după aceste rânduri, își caută fericirea în păcat, în dorințe ascunse și greșite, este pregătită chiar să facă compromisuri. Ba chiar, cartea urmărește tiparul unui adevărat roman: expozițiune- ce ne prezintă personajele, cadrul, intrigă- factorul care determină desfășurarea acțiunii, adică dorința Lindei de ceva nou, de a evada din corsetul cotidianului, desfășurarea acțiunii- ce prezintă, întocmai, această încercare ce chinuie sufletul Lindei, făcând-o să-și exploreze abisurile sufletului, punctul culminant- punctul de maximă încordare și apropiere de personaj și deznodământul, ce trasează destinele personajelor. Trebuie să recunosc, cred că am citit finalul cărții de vreo cinci-zece ori, atât de mult și-a pus amprenta asupra mea.

Am să vă prezint niște fragmente și citate revelatorii pentru acțiunea romanului:

„- Am întâlnit-o pe prietena aceea a noastră care a luat prânzul cu soțul meu. Mi-a fost milă de ea. Trăiește prefăcându-se puternică, dar de fapt e fragilă. Se preface sigură pe ea. Dar probabil se întreagă ce gândesc ceilalți oameni despre ea și munca ei. Trebuie să fie o persoană extrem de singuratică. Cum știi, draga mea, noi, femeile, avem un al șaselea simț foarte ascuțit cu care detectăm cine vrea să ne amenințe relația. Nu-i așa?”

„Nu vreau să-l mai văd pe bărbatul ăsta în viața mea. A fost trimis de demon ca să zdruncine ceva ce era deja fragil. Cum de-am putut să mă îndrăgostesc atât de repede de un bărbat pe care nici măcar nu-l cunosc? Și cine a spus că sunt îndrăgostită? Am probleme încă din primăvară, atâta tot. Dacă până atunci lucrurile funcționau bine, nu văd nici un motiv ca ele să reînceapă să funcționeze la fel.”

„După păcat, frica de a nu fi prinsă [...].”

Cartea poate fi comandată de AICI, iar pentru a fi la curent cu ofertele Bookia, vă recomand să vă abonați la Newsletter din partea principală a site-ului.

Editura Humanitas
256 pagini
Traducere din portugheză de Micaela Ghițescu

vineri, 5 decembrie 2014

Hop concurs de Crăciun - Cartea pe care o dorești



Un proiect micuț, cu inițiativă... La inițiativa celor de la Bibliophile Mistery. Acest proiect constă în deschiderea a mai multor concursuri pe blogurile participante, concursuri ce se vor desfășura în perioada 06.12-25.12. Premiile și cerințele sunt variate, așa că iacă-mă și pe mine aici, prezentându-vă concursul meu, sper, atractiv.

În cadrul acestui aveți posibilitatea de a câștiga orice carte de pe site-ul Companiei de Librării București- CLB, în valoare de maxim 40 de lei. Câștigătorii în număr de trei vor fi aleși prin random.org iar concursul de va desfășura între 6.12 și 27.12.

Pentru a putea avea posibilitatea de a câștiga cartea, trebuie să îndepliniți corect aceste cerințe:

  1. Like paginii „Unwritten words” și „Compania de Librării București” (de asemenea, dacă doriți puteți da like și celorlalte pagini din pagina principală a blogului);
  2. Distribuie link-ul concursului pe un site de socializare, apoi lasă-mi link-ul și, de asemenea, distribuie o poză postată de către cei de la CLB;
  3. Urmărește blogul prin GFC, după care lasă-mi numele cu care îl urmărești;
  4. Recomandă acest concurs apăsând pe „g +1”;
  5. Urmărește blogul prin E-mail și lasă-mi E-mail-ul cu care îl umărești;
  6. Lasă un comentariu la orice postare din blog;
  7. Alege-ți o carte de pe site-ul CLB și spune-mi ce carte ți-ai ales.
Cam acestea ar fi cerințele! Vă urez mult succes și un Moș Nicolae darnic, cu ghetuțe doldora.

Vă invit, de asemenea, să participați și la concursurile celorlalte bloguri înscrise în acest HOP.