Dorințe literare pentru 2015

Salutare,

Datorită sprijinului celor de la Librex, librăria online de unde puteți alege dintr-o gamă variată de cărți, de la orice editură, cei de la Literatură pe tocuri s-au hotărât să ne surprindă, iarăși, cu un frumos concurs. M-am decis să-mi încerc și eu norocul. De ce nu, până la urmă? E un concurs „la înălțime”, pe tocuri. Hehe!

Câte mi-aș dori să citesc anul acesta, dar timpul este atât de inamic. Ce comparație, „atât de inamic”! Se scuză, îs obosit rău, iar vremea asta parcă mă moleșește într-un hal, vai, vai. Ce să spun, ar trebui să încep să vă prezint dorințele mele, dar tare mi-e că n-aș termina nici până la anul, pe vremea asta. Am să încerc să mă rezum doar la câteva. Am să încerc!

1. „Ce ne spunem când nu ne vorbim”- Chris Simion, care poate fi comandată de AICI, la 19.9 RON, cu o reducere de 31%

Priviți doar ce privire are autoarea, plină de puritate și căldură. Păi, frățioare, aș cumpăra această carte numai din acest motiv. Acum, zău, trecând peste recenziile bune citite și peste altele auzite. Îmi doresc tare mult să o citesc. 

2. „De neînvins”- Laura Hillenbrands, care poate fi comandată de AICI, la 27.9 RON, cu o reducere de 20%

E imposibil să nu fi auzit, în ultima vreme, tot vorbindu-se de filmul bazat pe această carte. Bineînțeles, dacă filmul e atât de bun, ce așteptări poți avea de la o carte? Nu mă înșel că e la fel de bună, poate puțin mai bună, dar nici nu sunt prea entuziasmat. Asta, după eșecul filmului bazat pe romanul „Înainte să adorm”. Oricum, ca să mă conving, îmi doresc să citesc acest roman. Mai ales că e bazat pe o poveste, ei bine, adevărată. 

3. „Candidații la fericire”- Ileana Vulpescu, care poate fi comandată de AICI, la prețul de 35.0 RON

Din moment ce am spus „Ileana Vulpescu”, zău că e de prisos să fac alte comentarii. Sufletul acesta frumos atinge sensibilitatea cu pana condeiului, încât e imposibil să nu-ți umezească obrajii. Va fi mereu printre persoanele cele mai dragi mie, chiar dacă n-am avut onoarea s-o cunosc personal. Tare mi-ar plăcea să-i citesc și această operă.

4. „Regina adevărată”- Erika Johansen, care poate fi comandată de AICI, la prețul de 33.0 RON

Nu îs eu genul acestui tip, dar, serios, chiar îmi place coperta acestei cărți. Știu că acest lucru n-ar trebui să-mi influențeze alegerile în materie de literatură- de fapt, am citit multe cărți ale căror coperți nu erau tocmai interesante, inspirate, și nu m-au dezamăgit- dar nici cărțile alese datorită coperților frumoase nu m-au dezamăgit. Mi-ar plăcea s-o citesc și pe aceasta, chiar mi-ar plăcea.

5. „Pas cu pas”- Klaus Iohannis, care poate fi comandată de AICI, la prețul de 13.5 RON, cu o reducere de 10%

Am auzit prea muuulte lucruri despre această și acum, pe bune, chiar ar fi ciudat să nu citești cartea domnului președinte. E o chestie de.. etică. Bine, nu-s eu un politician înfocat, mereu cu ochii la știrile politicienilor și cu cronici de-ale lor în bibliotecă, dar nici nu pot fi nepăsător la ce se întâmplă în țară. Hm, și, da, numai uitați-vă ce zâmbet are domnul Iohannis.

6. „Inferno”- Dan Brown, care poate fi comandată de AICI, la prețul de 48.5 RON, cu o reducere de 30%

Cu siguranță ați auzit de acest roman. E imposibil, mai ales dacă sunteți fani Dan Brown. Stilul acestui scriitor este incomparabil, face ce știe el mai bine și o face cum știe el mai bine. Nu neg acest lucru. Se pricepe, domle, ce să-i faci? Mi-ar plăcea să-mi investesc timpul- într-un mod util- citind acest roman. 

7. „Conversații cu Dumnezeu”- Nealle Donald Walsch, care pot fi comandate de AICI (fiind trei volume) la prețul de 41.0 RON

Recunooooosc, titlul m-a intrigat puțin. Dar am citit puțin descrierile și m-au atras. De asemenea, mă gândesc, ce-ar fi putut să scrie în trei volume? Hmm, tare mi-ar plăcea să aflu.

8. „Jurnalul fericirii”- Nicolae Steinhardt, care poate fi comandat de AICI, la prețul de 59.9 RON

Căutăm secretul fericirii tooooată viața noastră. Cât e ea de mare. Găsim o formă particularizată a ei, iar apoi ne amăgim și izbim cu pumnii în piept, strigând că fericirea e acolo, avem parte de ea. Așa o fi? În ce constă, de fapt, secretul acestei vieți? Nu o fi oare menirea noastră aceea de a fi fericiți și de a aduce, la rândul nostru, fericire și altora? Mereu am vrut să citesc această carte. Sper să am ocazia!

9. „Chipul asasinului”- David Lindsey, care poate fi cumpărată de AICI, la prețul de 27.9 RON

Tare mi-a plăcut descrierea acestei cărți. Imi plac romanele polițiste, mereu am susținut faptul că ascund o micuță învățătură. De altfel, chiar ascund. Sunt recomandate în special celor ce doresc o carieră în cele ale criminalisticii și poliției. 

10. „De 19 ori Katherine”- John Green, care poate fi cumpărată de AICI, la prețul de 35.0 RON

Am auzit că e o carte amuzantă, plus că-mi place stilul acestui scriitor. Și, să fim serioși, cui nu îi place să se înfunde de râs citind? Mie, unul, îmi place mai mult decât să privesc un film. În cele din urmă, nu există reclame. Hehe!

11. „Orașe de hârtie”- John Green, care poate fi cumpărată de AICI, la prețul de 39.9 RON

 Îmi place mult ideea romanului. Dacă aș avea aceste două cărți, mi-aș completa colecția de autor John Green. Ar fi frumos!

Acestea sunt doar câteva din dorințele pentru 2015. Doar câteva. Cu siguranță vor apărea nenumărate noutăți la care nu voi putea rezista. „So many books, so little time”! Mulțumesc, încă o dată, echipei Literatură pe tocuri și celor de la Librex. Frumos din partea dumneavoastră că ne aduceți lectura în prag. Toate felicitările noastre!

Să aveți un sfârșit de week-end  liniștit și pe placul vostru,

Anndrei!

De prin telefon (IV)

Salutare, ce faceți? Vă bucurați de ultimile zile de vacanță (nup, nu sunt rău că v-am amintit- cu siguranță vă gândeați și voi). Hehe! Am revenit cu o nouă postare cu poze de prin telefon. A treia parte e AICI.

Anca, știu că ți-am promis mai multe poze cu pisicaaa, dar nu prea am avut inspirație (și, ei bine, nici ea nu prea a mai avut chef). Dar uite ce frumos dormea!

Cui îi mai pasă de școală atunci când profa de bio... predă bio? De asemenea, pe Adservio ăla pe care nu-l mai poate scoate de pe catedră nici macaraua, puteți observa opera de artă a mea și a fostei mele colege. Talente, nu?

Cât entuziasm pe capul meu. Oricum, cărțile au fost bestiale. „Camera întunecată” a fost super, iar „așa ceva nu se întâmplă niciodată”, de asemenea. Cel puțin, sfârșitul m-a lăsat X. Nu, nu cu factorul X. V-ați prins voi. „Hoțul de cărți”, eh, e de prisos să mai zic ceva.

Ceva e greșit la acest pix.

S-au adunat de zici... că se dădeau firmituri pe jos. Și eu am prins doar o parte din întreaga lor gloată. Doar o parte!

Dacă am început cu el, să termin tot cu el, nu? Cred că se îndrăgostise de ciuperca aceea. Sau conul de brad era pe post de bun-samaritean-scărpinător. Încă meditez asupra acestei doleanțe.

Vă invit și pe voi, e amuzant.

Un week-end liniștit și călduros să aveți!

Litera continuă colecția Filme de Aur din cinematografia rusă

București, 4 februarie 2015

Începând din 9 februarie, Litera aduce în premieră pe DVD încă trei producții Mosfilm din perioada de glorie a cinematografiei ruse: „Pescărușul” – o ecranizare de excepție a celei mai cunoscute piese a lui  Cehov,  „Douăsprezece scaune” –  o capodoperă a comediei  ruse, după romanul lui Ilf și Petrov – și „Zilele Turbinilor” – cronica unei lumi distruse de fanatism. Fiecare DVD va fi disponibil săptămânal, în zilele de luni, la  toate chioșcurile de ziare, împreună cu ziarul Adevărul, la prețul de 14,99 lei. Lansarea noii serii va avea loc la cinema Union, unde va fi vizionat filmul „Pescărușul”. În deschidere vor vorbi Natalia Muzhennikova,  reprezentantul agenției  ROssotrudnicestvo  în România, Bedros Horasangian, scriitor și eseist, și Ruxandra Cernat, președinte Artviv.

Pescărușul (dramă, 1972)

Filmul urmărește destinul unei faimoase actrițe, Irina Arkadina, și al oamenilor din cerculsău apropiat. Tânărul ei fiu, scriitorul Treplev, o iubește pe Nina, o fată sensibilă care visează săevadeze  din  lumea  sa  și  să  aibă  succes  ca  actriță.  Dar  Nina  este  sedusă  de  amantul  Irinei Arkadina, celebrul scriitor Trigorin, și pleacă împreună cu acesta la Moscova, iar viețile tuturor sunt definitiv schimbate.

În rolurile principale: Alla Demidova, Vladimir Cetverikov, Nikolai Plotnikov, Ludmila Saveleva, Iuri Iakovlev

Regia: Iuli Karasik

Douăsprezece scaune (comedie, 1971)

Pe patul de moarte, o fostă nobilă rusoaică îi povestește ginerelui că în timpul revoluțieibolșevice a ascuns diamantele familiei în unul dintre cele douăsprezece scaune ale unei garnituri.Sătul de sărăcie,  Ipolit Vorobianinov se hotărăște să găsească bijuteriile și împreună cu OstapBender, un tânăr și fermecător escroc, pleacă să recupereze scaunele. Dar căutarea lor le va aducemulte surprize.

În rolurile principale: Arcil Gomiașvili, Serghei Filippov, Mihail Pugovkin

Regia: Leonid Gaidai

Ziua turbinilor (dramă, 1976)

 

 

Un film de neuitat, ecranizare după piesa omonimă a lui Mihail Bulgakov, și un joc actoricesc de excepție. În timpul războiului civil din Rusia, Armata Roșie se apropie de orașul Kiev, aflat sub ocupație germană. Pentru familia Turbinilor, ca și pentru toți ofițerii nobili ruși, e vremea unor dificile reflecții și decizii, vremea unor pierderi tragice.

În rolurile principale: Andrei Miagkov, Andrei Rostoțki, Vasili Lanovoi, Vladimir Basov, Oleg Basilașvili

Regia: Vladimir Basov

 

Colecția Filme de Aur din cinematografia rusă s-a lansat în noiembrie 2014, cu filmele „Anna Karenina”,  „Dramă la vânătoare”, „Zboară cocorii” și „Tigrul alb”.

Nu știu cum sunteți voi, dar eu am de gând să cumpăr aceste filme, dat fiind faptul că cinematografia rusească mereu a reușit să scoată filme demne de urmărit.

unde mergem, tati?, de Jean-Louis Fournier - Recenzie

Viața este nedreaptă, este de la sine înțeles. Sunt momente în viață în care ne învinuim pentru tot ce-am făcut sau pentru ce n-am făcut: că nu am ales să mergem acolo, ci am hotărât să rămânem acasă în fața televizorului, că nu ne-am cumpărat acea carte, ci am dat banii pe hainele care imediat s-au rupt. Că am ieșit cu X și nu cu Y. Un lucru extrem de cunoscut.

O carte care m-a emoționat enorm și pe care am citit-o pe nerăsuflate. Am terminat-o într-o zi. Într-adevăr, nu e tocmai mare, este scrisă într-o manieră ușoară și simplă, dar, pe parcursul a celor 145 de pagini am simțit că citesc o capodoperă adevrată. Jean-Louis Fournier povestește despre copiii săi, doi băieți, Mathieu și Thomas, copiii care s-au născut cu dizabilități, „handicapați”, așa cum îi numește însuși tatăl lor. Cu toate acestea, Jean-Lous Fournier „refuză ideea disperată că trecerea lui Mathieu și a lui Thomas prin această lume nu a avut în cele din urmă niciun rost”, niciun rost „în afară de a-l împovăra pe tatăl lor și de a-i servi drept subiect pentru o carte, oricât de excelentă ar fi ea”. 

Imaginați-vă, doar, cât de actuală este această carte. Cât de neputincioși se simt părinții unor asemenea copii, câte de învinși se simt și ce emoții trăiesc atunci când văd că ai lor copii luptă cu viața și, în cele din urmă, sunt înfrânți și nu mai au cale de scăpare. Este ca și cum jocul este deja câștigat, dar în dezavantajul vieții. Autorul povestește, fără pasiune, fără a înfrumuseța, exact din prisma viziunii sale, uneori chiar te-ai simți ofensat de vorbele pe care le spune în legătură cu cei care, până la urmă, sunt fiii săi, dar nu îl poți judeca, pentru că nu ești în pielea lui și nici nu ești în conștință de cauză. 

Acuză nenorocoul, spunând că a pierdut la „lozul geneticii”, motivul pentru care ai săi băieți sunt handicapați și nu pot fi precum niște copii normali: nu pot merge la școală, nu vor avea niciodată o prietenă, nepoți, copii, nu vor câștiga niciodată primul lor meci de fotbal, nici nu vor gusta vreodată din vin, nu vor merge niciodată cu bicicleta, nu vor colinda niciodată și nici nu vor simți cum e să fii pierdut în inima cuiva. Mult mai bine surprinde autorul astfel de aspecte în carte. De asemenea, acolo veți afla și motivul pentru care această carte se numește astfel. 

Am extras niște citate care mi-au plăcut foarte mult, pe care am să le prezint imediat:

„Vrăbiuţele mele, sunt tare trist că voi nu veţi cunoaşte ceea ce pe mine m-a făcut să trăiesc cele mai frumoase momente ale vieţii mele.Aceste momente extraordinare în care lumea se reduce la o singură persoană şi nu exişti decât pentru ea şi prin ea, şi tremuri când îi auzi paşii, când îi auzi vocea, şi leşini când o vezi. Şi ţi-e teamă să nu o zdrobeşti de cât de tare o strângi în braţe, şi te-aprinzi când o îmbrăţişezi în vreme ce lumea se evaporă în jurul nostru.Nu veţi cunoaşte niciodată acest frison delicios care vă străbate din cap până-n picioare, tulburându-vă mai rău decât o mutare în altă casă, o electrocutare sau o execuţie. Care vă dă peste cap, vă suceşte capul şi vă învârte până vă pierdeţi capul şi vi se încreţeşte pielea. Vă răscoleşte sufletul, vă usucă gâtul, vă face să roşiţi, să urlaţi, vă zburleşte părul, vă face să vă bâlbâiţi, să spuneţi orice prostie, să râdeţi şi, de asemenea, să plângeţi.Pentru că, of, vrăbiuţele mele, voi nu veţi şti niciodată să conjugaţi la persoana întâi, singular, indicativ prezent un simplu verb de conjugarea a patra: a iubi.”

„Când vorbesc despre copiii mei, spun că ei nu sunt -ca toți ceilalți-. Și las astfel să plutească îndoiala.

Einstein, Mozart, Michelangelo nu erau ca toți ceilalți.”

„Cu durere vă anunțăm că Mathieu și Thomas sunt handicapați, că au paie în cap, că nu vor face niciodată studii, că vor face numai prostii toată viața, că Mathieu va fi foarte nefericit și că ne va părăsi repede. Fragilul Thomas va rămâne mai mult, din ce în ce mai cocârjat... Vorbește mereu cu mâna lui, merge cu greutate, nu mai desenează, e mai puțin vesel ca înainte, nu mai întreabă -unde mergem, tati? Poate că îi e mai bine acolo unde e. nSau nu mai are chef să meargă nicăieri.”

„Recent, am trăit o mare emoție. Mathieu era adâncit în lectura unei cărți. M-am apropiat cu totul și cu totul emoționat. Ținea cartea invers.”

Editura Nemira

Traducere din limba engleză de Ana Antonescu

145 pagini

Funeraliile Mamei Mari, de Gabriel García Márquez - Recenzie

Le mulțumesc frumos celor de la Bookia pentru oportunitatea de a citi această carte, pe care am savurat-o pagină cu pagină.

Este a doua carte scrisă de autorul Gabriel García Márquez. Dacă ar fi să fac o comparație între aceasta și prima carte pe care am citit-o, intitulată „Povestea târfelor mele triste” (recenzia AICI), aș fi de părere că această carte mi-a plăcut mult mai mult. E cam prea devreme să-mi exprim o părere legată de stilul autorului, câștigător al Nobelului pentru Literatură în anul 1982, dar nu mă înșel că l-a meritat. Mi-a plăcut mult acest roman, din mai multe motive pe care le voi prezenta în continuare.

Primul motiv ar fi faptul că în roman sunt surprinse câteva micuțe povești, fiecare cu o tâlcuire centrată și „ascunsă” printre cuvinte, dar toate ducând spre un anumit ax, trasând o anumită parte a vieții: simți că Gabriel García Márquez reușește să te poarte acolo unde imaginația sa este prezentă, că, într-o emoție imensă, reușește să te facă prezent la acțiune și simți cum, uneori, parcă personajele joacă pe o scenă imaginară în fața ta, ca niște actori, iar tu ești propriul lor make-up artist, tu le îmbraci și dezbraci, ba chiar le mai schimbi și replicile. Asemenea unui Demiurg. Acțiunea romanului pare a fi structurată precum un jurnal, deși nu se vorbește la persoana I, ceea ce-i oferă un aer de confesiune și invocație. Povestioarele cuprinse în carte sunt:

1. Siesta de marți (1962);
2. Într-o zi oarecare (1962);
3. În satul ăsta nu sunt hoți (1962);
4. Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar (1962);
5. Văduva lui Montiel (1962);
6. O zi după sâmbătă (1962);
7. Trandafiri artificiali (1962);
8. Funeraliile Mamei Mari (1962).

Povestind despre viață, Gabriel García Márquez reușește să îmbine acest natural al timpului, al cotidianului și al verosimilului, cu partea mai difuză, mai imprecisă a vieții, cu magia și ordinea neîmblânzită a vieții, conchizând într-un realism magic și neastâmpărat, crud. Cred că tocmai acest tip de realism l-a consacrat pe autorul spaniol într-o nobeliștii literaturii, și continuă să dăinuie această unică magie a sa. Povestioarele surprind viața unor personaje simple, trăinde într-o mahala de țară, în niște căscioare austere, surprinzându-le în piețe, în trenuri, în baruri, la biserică, la teatru. În locuri normale în care s-ar putea afla oricare dintre noi. Dar în situații ce, în esență, părăsesc ordinea propriu-zisă și se instalează într-un realism impropriu.

Ultima povestire a cărții, ce dă și numele cărții, „Funeraliile Mamei Mari”, începe cu o confesiune a lui García Márquez, care spune că „aceasta este, oameni neîncrezători din lumea întreagă, povestea adevărată a Mamei Mari, suverana absolută a regatului Macondo, care a trăit ca stăpână vreme de nouăzeci și doi de ani și a murit ca o sfântă într-o marți din septembrie trecut, iar la funeraliile ei a venit Suveranul Pontif”. O femeie ce a reprezentat și întruchipat înțelepciunea timpului, înțelepciunea cumulată de către popor, în care sălășluia învățătura vieții și a tradiției, reprezentată cu cele mai înalte onoruri. Veți descoperi și înțelege mai multe citindu-l pe autor. Și veți descoperi că spaniolul nu este numai sensibil, taciturn și contemplativ, ci are și urme de umor acustic și jovial.

Le mulțumesc, încă o dată, celor de la Bookia pentru șansa de a citi această carte, care poate fi comandată de AICI cu o reducere de 20%.

Editura RAO

Traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți

160 pagini

Un loc pe raftul meu (IV)

Ziua mea. Major. Optsprezece ani. Vot. Responsabilități. Sunt oare pregătit?

Cadooooooooouri. Frumoase și multe. Evident, cărți. Hehe, și să vedeți ce frumoase.

„Să nu mă părăsești”, de Kazuo Ishiguro. Filmul e superb!

„Iubirea secretă a Annei Frank”, Ellen Feldman.

„Axa Lupului”, Sylvain Tesson.

„Vei fi acolo?”, de Guillaume Musso.

 

„Și după...”, de Guillaume Musso.

„Ispășire”, Ian McEwan.

„Codul lui Da Vinci”, Dan Brown.

„Invitație la vals”, de Mihail Drumeș.

 

„Tess d'Urberville”, de Thomas Hardy.

„Jane Eyre”, Charlotte Bronte.

 

Iar aceste două volume din „Pe aripile vântului”, romanul meu preferat, de Margaret Mitchell, au fost o bombonică cu surprize. Sunt atât de frumooooase!

Mii de mulțumiri tuturor. 

O seară liniștită, Anndrei!

Concurs frumos

Salutare,

M-am gândit să realizez un nou concurs, pentru niște prieteni care sunt la începutul aventurii lor în lumea bloggerilor. Regulile vor fi simple:

1. Înregistrează-te pe blogul - Printre paginile unei cărți - și pe acest blog;
2. Like paginii Cărți Anticariat și Unwritten Words, precum și paginii The hidden world of books;
3. Dă share unei postări a celor de la Cărți Anticariat, apoi lasă-mi link-ul;
4. Urmărește blogurile prin E-mail și lasă-ne adresa;
5. Lăsați un comentariu la o postare din blog și lăsați-mi link-ul. Această cerință a fosta adaugată după ce le-am pus pe celelalte patru, deci cei ce au îndeplinit toate cerințele, postând până acum, nu trebuie să o mai îndeplinească și pe aceasta. Cei ce vor posta în următoarele ce urmează, trebuie.

Cam asta ar fi tot. Simplu, nu-i așa? Iată ce cărți puteți câștiga!

„Sub aceeași stea” de John Green, „Mincinoșii” de E. Lockhart, „Playlist pentru Nick & Norah” de Rachel Cohn și David Levithan.

Mai simplu nu se poate, așa-i? Va exista un câștigător, care va fi anunțat la sfârșitul lunii februarie, ales prin random.org.

Mult succes, un week-end liniștit!
Să vă invitați și prietenii, pentru că cine invită un prieten primește o șansă în plus în lista de random.org.

„Codul blestemat” de Adam Blake- Recenzie

Cine își mai amintește de anul 2012 și profeția maya? Parcă mai ieri a fost toată teoria aceasta înghițită de oamenii de rând. Vai, încă nu pot să cred cât caz se făcea pe toată treaba asta. Conform calendarului mayaș, lumea avea să se sfârșească în data de 2012. Teorii bazate pe faptul că precizia acestui popor a fost una extrem de exactă, în numeroase domenii. Și, totuși, iată-ne în prima lună a anului 2015. Sănătoși acum și peste mulți ani. Sau, poate, cine știe ce ne rezervă viitorul? Cine știe când are să vină ceasul mort al vremii?

„Codul blestemat”, o carte a lui Adam Blake care surprinde întocmai această problemă existențială, această întrebare la care se caută un răspuns de sute de ani, fără a reuși, însă, să-i găsim vreodată răspunsul, pentru că „nimeni nu are să știe când va să vie Fiul Domnului”. 

Eroina romanului, Heather Kennedy, o fostă polițistă, primește un caz extrem de ciudat și ambiguu, care pare să nu aibă fir de rezolvare: un intrus intră în muzeul „British Museum” și fură o carte veche, o carte ce reprezenta lucrarea unui profet nebun care a prezis când are să vină Apocalipsa și care vor fi semnele prevestirii ei: „Glasul trâmbiței vestește judecata”.

„Lumea e pe cale să se sfârşească.
Dar aventura abia acum începe.

Pe apele Rinului curge sânge…
Turnurile Londrei se înclină
până la pământ…
Un înger cu o sabie înfricoşătoare
apare deasupra Ierusalimului…
Curând un oraş va cădea.
APOCALIPSA SE APROPIE.”

Negăsind nicio urmă a criminalului, dar dorind să afle adevărul din spatele jafului, Heather Kennedy împreună cu Leo Tillman, un fost mercenar, se hotărăsc să pună la cap toate indiciile, oricât de mici și aparent nesemnificative ar fi ele. După o zi de muncă, Kennedy se întoarce acasă, la iubita sa, unde este așteptată de 2 Profeți Mesageri ai lui Ber Lusim, cel care se află în spatele acestui grup satanic, reprezentat de Poporul lui Iuda. Evident, nu au venit cu gânduri de pace, ci ca s-o ucidă pe polițistă datorită faptului că eforturile ei începeau să dezvăluiască o pistă. Însă, într-un moment definitoriu, aceasta este salvată de către Diema, o tânără de 19 ani, care se va dovedi personajul principal în rezolvarea „codului blestemat” și care, în trecut, a făcut parte din aceeași tagmă cu cea a Mesagerilor.

Din momentul acela toate acțiunile lor se îndreaptă către rezolvarea acestor semne de întrebare, care nu se dovedește deloc a fi ușoară. Drumurile nu li se așează, pur și simplu, în față, ci, din contră, sunt încâlcite precum trupurile șerpilor, iar eroii noștri sunt nevoiți să facă alegeri ce îi vor pune în situații mortale. Referirile biblice, religioase, fac din această carte o lectură nu doar interesantă, ci aduc și muuuult mister, astfel încât stai și te întrebi „cum-de-nu-ai-observat-toate-astea-până-acum?” Cred că acesta ar fi un punct forte al acestei cărți, pe lângă acțiunea frumos structurată și nu prea greoaie, dar profundă, presărată cu replicile adânci ale personajelor. 

Unul după altul, semne și minuni imposibile zguduie lumea, trezind, în sufletul tuturor, spaimă. Armagedonul va să vină, porțile au să se dărâme și trâmbițele vor suna, pe rând, cântând sonata diavolului, iar focul va arde câmpiile, grânele, sufletele și copiii. Sunt toate acestea miracole, sau doar faptele întunecate ale unui om? Dogmele „necreștine” există, dar, oare, există oameni capabili de așa ceva? Sau poate n-ar mai trebui să-i numesc „oameni”! Oare?

Am selectat, după cum v-am obișnuit, niște pasaje care mi-au atras atenția destul de mult și pe care vă rog să le citiți, pentru a vă convinge de stilul acestei cărți:

„Profetul o luă și înclină capul în semn de mulțumire. Se întoarse spre femeile și bărbații îngenuncheați.

- Din păcatele voastre va ieși o mare bunătate. Din durerea voastră, o binecuvântare peste măsură. Și din morțile voastre, viața veșnică.”

„- Mă jur pe Dumnezeu, spune Rush din nou, nu vei ajunge la închisoare.

Wales se îndreptă, ridicându-se de pe spatele lui Kennedy.

- Nu, consimți el. Nu voi merge.

Își trecu cuțitul peste propriul gât.” (Wales era un reprezentant al Mesagerilor, prins de către poliție)

„- Moartea înseamnă același lucru pentru oricine. Înseamnă că inima ți se oprește, creierul ți se răcește și oamenii încep să se refere la tine ca la „un cadavru”. Nu există o moarte bună, Rush. Doar că unele sunt mai rele decât altele.”

„În Scoția, patru funcționari dați dispăruți au fost găsiți morți. Moartea lor reflectă moartea a patru dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus: Matei (împuns cu o suliță, în cazul de față cu o suliță sportivă), Tadeu (bătut cu un pietroi până și-a dat duhul), Iacob (decapitat) și Petru (crucificat cu capul în jos). Poliția scoțiană clasifică aceste crime ca fiind provocate de ură. (...) În Beijing, structura Porții Tiananmen a slăbit într-un mod care sfidează orice analiză, dezintegrându-se în mai multe blocuri masive de piatră, care strivesc un grup de turiști germani și trei studenți care mergeau la facultate pe bibiclete. Trupurile sfârtecate sunt adunate în găleți. (...)”

„Singurul mod de a te feri de orice risc este să fii mort.”

„- La asta se referă totul. Sfârșitul zilelor. A doua venire. Armagedon.

„- Da, acesta este apogeul profețiilor lui Toller, desigur. Hristos se va pogorî și îi va distruge pe cei nedrepți. Numai drepții vor române. Toate celelalte evenimente nu sunt decât avertismente. Mesageri. Care ne spun că începutul domniei lui Hristos este iminent.

- Înseamnă că El este, probabil, pe drum, spuse Kennedy. Pentru că majoritatea acestor lucruri s-au întâmplat deja.”

„- Iuda l-a ajutat pe Iisus să moară. În schimb, Dumnezeu le-a dat lui Iuda și acoliților săi pământul. Dar trebuiau să aștepte trei mii de ani pentru a-l moșteni. Treizeci de arginți- reprezintă treizeci de secole.”

„- Noi nu transformăm crimele în jertfe.

- Bineînțeles că o faceți. Preoții și episcopii voștri au binecuvântat soldații și călăii, timp de secole. Încă o mai fac și acum. Voi ucideți în fiecare zi mai mulți decât am ucis noi în toată istoria noastră. Jumătate din poveștile voastre, romanele și filmele pe care le creați au ucigași drept eroi. Toată cultura voastră este îndrăgostită de violență. Voi vă îmbrățișați, tot timpul, propria distrugere. Asta vă definește. Distrugeți lumea care v-a fost dată. O tratați ca pe o târfă, în loc să o tratați ca pe o mamă, iar apoi...”

„- Vai, copila mea, dacă ai fi trăit mai mult, ai fi avut multe de învățat. Dar poate că Dumnezeu ne lasă să murim atunci când consideră că am ajuns la sfârșitul învățăturii noastre. Când mintea ni se închide și nu mai putem să facem altceva decât să trăim, așa, ca animalele și plantele. Închide ochii.”

Mi-ar fi plăcut să fi avut ocazia să-l citesc și pe Dan Brown- care tot cam același gen abordează- pentru a face o paralelă cu Adam Blake. Mi-a plăcut cartea, mi-am dat seama că mă atrage acest gen, din urma căruia poți învățat destul de multe. Le mulțumesc mult celor de la CLB pentru șansa de a citi această carte, pe care o puteți comanda de AICI, iar prin Poșta Română transportul este gratuit.

Editura TREI

Traducere din limba engleză de Anca Milu-Vaidesegan

632 de pagini

Câștigătorii concursului de fidelitate

Salutare,

A venit timpul să anunț câștigătorii concursului de AICI. Vreau să mulțumesc mult pentru activitatea lor și să le transmit toată aprecierea mea lui Anca Ciochina (locul I) și Anna King (locul al II-lea). Ați fost la o distanță nu prea mare una de cealaltă!

Vă rog să-mi trimiteți datele de contact la adresa andrei.cioata17@yahoo.com (cod poștal, nume și prenume, adresă- chiar dacă s-ar putea să le am) pentru a putea pune coletul. De asemenea, Anca, te rog să-mi spui ce premiu îți alegi. Cărțile și obiectele rămase îi vor reveni Annei.

Multe salutări și... mulțumiri!
Anndrei

Ultimate Book Tag

Un nou TAG, preluat de AICI!

1. Ţi se face rău dacă citeşti în maşină?

Da, oarecum. În schimb, în tren e un loc perfect în care poți citi.

2. Stilul cărui autor ţi se pare unic si de ce? 

Alice Munro mi se pare o adevărată scriitoare. De asemenea, Eric Emanuel-Schmitt.

3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive. 
Nu am citit nicio carte: nu îmi plac vampirii, iar la „Harry Potter”  nu prea am avut ocazia să mă uit. Așa că, în schimb, am să zic „Lord of the rings”:

• Pentru că „Legolas” și elfi;
• Acțiunea este super și complexă;
• M-aș uita la film de zeci de ori, retrăind plăcerea inițială.

4. Cari cu tine o geantă cu carţi? Dacă da, ce este în ea în afară de cărţi?

Mă simt ciudat dacă nu am o carte în geantă, deci da. Mai citesc și în pauze, în drum spre casă. În ghiozdan mai am, evident, cărțile și caietele, penarul, șervețele, mâncarea, un parfum și chestii de băieți.

5. Miroşi cărţi?

Nu obișnuiesc, dar mai am porniri uneori.

6. Cărţi cu sau fără ilustraţii?

Nu contează.

7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu este chiar atât de grozavă?

Hm. Nu mi s-a întâmplat asta.

8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărţi?

Nu îmi amintesc, dar cred că da. Citeam cărți de poezie când eram mai mic, nu înțelegeam mare lucru dar îmi plăceau rimele.

9. Cea mai subţire carte a ta?

„Oscar și Tanti Roz”- Eric Emanuel-Schmitt.

10. Scrii la fel de  bine pe cât citeşti? Te vezi în viitor scriind şi publicând o carte?

Habar nu am. Dorință există!

11. Când ai devenit pasionat de cărţi?

Cred că de prin clasa a VIII-a.

12. Cartea clasică preferată. 

„Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la şcoală?

Îmi place biologia, foarte mult, mai ales pentru că vreau să-mi fac o carieră din asta. Și româna, de asemenea.

14. Ai primit o carte pe care ai citit-o deja şi o urăşti - ce faci?

O las în bibliotecă.

15. Cărţi asemănătoare cu Harry Potter şi Jocurile Foamei?

Cred că asemănătoare cu „Hunger games” sunt „Endgame” și „Divergent” (dar aici nu mă pot pronunța, am văzut doar primul film”). Asemănătoare cu „Harry Potter”, habar nu am.

16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii pentru blog?

Deschid alte inșpe mii de pagini și uit de articol.

17. Cuvântul tău preferat.

„Surrender”.

18. Vampiri sau zâne? De ce?

Paaaaaaaaas!

19. Persoane care îşi pot schimba forma sau îngeri? De ce?

Îs depășit. Îngeri?!

20. Spirite sau vârcolaci?

Spirite, îmi place groazaaaa!

21. Zombie sau vampiri?

Pot să trec peste întrebarea asta? Normal că pot!

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?

Prea invadați de Sylvia Day și E.L. James. Dragostea interzisă sună mai captivant și misterios.

23. Cârţi strict romantice sau cu acţiune şi dragoste combinate?

Drame. Dra-me! D-r-a-m-e!

Drăguț TAG! Îl dau mai departe oricui îl vrea. 

O vinere liniștită!

Un loc pe raftul meu (III)

Nooooi achiziții, plus cărți pentru recenzuială!

M-am îndrăgostit de stilul lui Johan Theorin încă de la cartea „Camera întunecată”. De mult o caut pe-aceasta, am avut norocul s-o găsesc cam pe la 4-5 lei.

Stilul minunat al lui Elizabeth Gilbert nu trebuie trecut cu vederea. Primul roman scris de către ea pe care l-am citit, „Mănâncă, roagă-te, iubește” (recenzia AICI) m-a îmbogățit nu numai cultural, ci și spiritual.

Pentru că am citit prea multe recomandări și, de asemenea, am auzit prea multe păreri de la persoanele-mi cunoscute.

Gabriel Garcia este un geniu al literaturii, care știe unde să pună granița între real și magic. „Funeraliile Mamei Mari”, presimt, va fi o lectură frumoasă.

Și cu această carte, „Copiii lui Hurin”, îmi termin colecția lui Tolkien: „The hobbit”, „Silmarillion”, cele trei romane din seria „Lord of the rings”. Abia aștept să mă avanturez, iarăși, în lumea tolkienistă. Abia aștept!

Voi ce v-ați mai cumpărat, ce-ați mai adăugat în bibliotecă?

Seară plăcută și liniștită!

 

„Să nu mă părăsești” (film)- Recenzie

Trist, trist, trist, trist, trist.. Și aș putea continua până la nesfârșit.

O poveste tristă, o viață trăită altfel, diferit, pentru niște scopuri care, pur și simplu, îngrozesc: „incubator de organe”, oameni care sunt crescuți NU pentru a-și trăi viața, ci, prin organele lor, să îi facă pe ceilalți sănătoși și plini de viață, ei alegându-se cu întunericul efemeric.

Viața lor de copii se desfășoară la internatul Hailsham, fără a avea prea mult de-a face cu viața „reală”, cu mediul înconjurător. Fără a auzi sunetul mașinilor, al bănuților căzuți pe jos sau cântecul vrăbiuțelor. Fără să fi contat, în mintea lor, ceea ce se află dincolo de gardurile ce încorsetează orizontul lor. Prin intermediul unei profesoare ce nu mai poate rezista, cei mici află că, atunci când vor crește mari, nu vor fi niciodată ca toți ceilalți. Pentru că nu vor mai fi. Nu vor putea avea meseriile le care viseză și aspiră, nu vor putea vedea filmele de care vorbește lumea, nu vor avea parte de nimic din ceea ce se poate gusta în această lume, deoarece ei sunt „creați”, crescuți, pentru un scop total instigator.

Carey Muligan, în rolul lui Kathy, Keira Knightley, în rolul frumoasei Ruth și Andrew Garfield, în rolul magnificului Tommy, formează un adevărat suflet al acestui film, fiind împreună încă din îndepărtate copilărie, pe când erau doar niște școlari în uniforme la internatul Hailsham. Deși cele două sunt prietene foarte bune și, deși, legătura sufletească dintre Tommy și Kathy pare puternică și incită către o adevărată poveste de dragoste, când aceștia cresc, Ruth ajunge să formele un cuplu cu Tommy, spre dezamăgirea profundă a lui Kathy, ce mereu l-a iubit în ascuns. Cu toată inima, sentimentele pe care le trăiește fiecare dintre ei sunt puternice, profunde și ambigue- tristețe, iubire, gelozie, dezamăgire, răutate. Toate acestea duc la o interpetare de excepție și o poveste mult prea tulburătoare, ce mi-a rămas în minte chiar și acum, deși am văzut filmul acum ceva timp.

Nu voi dezvălui prea mult din film, s-ar pierde farmecul. Vă zic doar că acest film chiar merită. Am să vă las să descoperiți adevărul din spatele acelor zâmbete largi, adevărul din spatele trandafirilor culeși și agățați de umerașul prin într-un cui, în mijlocul ușii, dincolo de melodiile pe care le-ascultă Kathy, trăind în melancolie. Dincolo de destinul acestor oameni.

Pentru mine, cuvintele finale ale lui Kathy reprezintă apogeul, momentul în care ajungi să verși lacrimi muuuulte, fără rușine. Simt că ele adună într-o frază toată substanța filmului, toată tristețea și esența acestuia. Omul, efemer, sperânc și țintind către absolut, unindu-și contradicțiile în moarte, în întunericul rece. După film, am avut muuultă vreme un nod în stomac. Muzica aceea care însoțește filmul pur și simplu potențează, la maximum, trăirile, sentimentele, proiectând tristețea și destinul într-un plan al nefirescului. E firesc, totuși, să fii trist, nu? Să-ți placă genul acesta de filme! Eu mă dau în vând după ele.

Este, teoretic, imposibil să rămâi pasiv la o asemenea poveste. Inuman, nici nu se pune problema. Sentimentele pur și simplu răzbucnesc în privitor, purtându-l prin multe situații și făcându-l martor la numeroase sentimente.

Chiar se merită! Vi-l recomand cu drag să vă uitați la el oricând, de preferat seara, când este o liniște mormântală și frumoasă, călduroasă. Nu veți fi dezamăgiți!

Regizor: Mark Romanek

Genul: thriller/dramă

Distribuție: Carey Muligan, Andrew Garfield, Ella Purnell, Charlie Rowe

Durată: 103 minute

De prin telefon (III)

Salutare,

Ce mai faceți? Cum este săptămâna pe care o veți avea, pe care ați început-o deja? Partea a doua AICI.

Am revenit cu o nouă „poveste de prin telefon”, vă invit și pe voi.

Tricoul cu „Sub aceeași stea”, poza promisă Annei, câștigat la un concurs sponsorizat de Young Fiction-Connection.

Asta faci la școală, cu colega de bancă, când te plictisești.

Fluturele acesta s-a lovit de o mașină, apoi a mai zburat puțin și a căzut la picioarele mele. Am fost extrem de ușurat când am văzut că încă zboară.

Nu știu dacă am mai pus poza, dar cineva se pregătea, anul trecut, pe vremea aceasta, de B1 la germană. Jaja, cred c-am mai pus-o.

Me is not such a fotograf, dar poza asta-mi place.  

Seară frumoasă și săptămână liniștită!

Perfecțiune, de Julie Metz - Recenzie

=

Familia reprezintă un scop în viața, una dintre cele mai mari realizări telurice, dar eterne. Dragostea, de asemenea, reprezintă bazele unei familii, iar bazele dragostei și iubirii sunt încrederea, sinceritatea, solidaritatea și dorința de ascensiune, dorința de a lupta contra celorlalți în sânul cald, protectiv și inocent al familiei. O lume „perfectă”!

Dar oare toate sunt așa? Ce se întâmplă atunci când încrederea dispare, când totul se dă peste cap iar iubirea se transformă, de fapt, într-o ură neputincioasă și crudă, când, deși, cândva ai iubit o anumită persoană, ajungi să te îngrozești de acest lucru și să te întrebi „Cum de a fost posibil să fac un asemenea lucru?” Aici, ei bine, ne aflăm la granița dintre iubire și dezamăgirea iubirii, la granița dintre ceea ce A FOST frumos și ceea ce NU MAI ESTE.

Întocmai acest lucru surprinde și Julie Metz, autoarea acestei cărți care este, de fapt, un jurnal al ei. Privind nota autoarei către cititori, aflăm că Julie „a schimbat numele (cu excepția numelui ei) și alte detalii privind persanele care apar în aceatsă carte, fără a modifica, însă, numele unui anume cățel, fiindcă i se potrivea perfect animalului, cât și poveștii ei; viața bate ficțiunea, chiar și în detalii, în câteva ocazii schimb ordinea evenimentelor, acolo unde aceste schimbări erau în beneficiul fluxului narativ, fără ca acest lucru să alerteze faptele prorpiu-zise; în rest, toate dialogurile și evenimentele au avut loc așa cum mi le amintesc și le rememorez în aceste pagini.”

În aceste pagini în care autoarea scrie despre iubirea ei stinsă, despre deznădejdea de a fi oferit mai multă dragoste decât a primit. Mult prea multă. Totul începe după moartea soțului ei, Henry, care pur și simplu cade jos, în bucătărie, când totul pare mai normal cu putință. După toate funeraliile și incinerarea lui Henry, Julie este nevoită să rămână singură cu fiica sa, Liza, încercând să-i fie și mamă, fiindu-i mereu alături, dar și tată, ocupându-se de situația financiară a familiei. Dar povestea nu se oprește aici, ci punctul culminant în reprezintă momentul în care Julie găsește, în calculatorul soțului ei, mail-uri prin care acesta coresponda cu prietena ei cea mai bună, Cathy. După câteva priviri aruncate asupra „epistolelor”, eroina noastră își dă seama de un adevăr greu de acceptat: soțul ei o înșelase și nu cu o persoană oarecare, ci chiar cu prietena ei cea mai bună.

Furie, dezamăgire, rușine, imposibilitatea de a uita și de a ierta, toate aceste sentimente trec prin filtrul sufletului lui Julie, care încearcă să găsească răspunsuri, scotocind în necunoscut, în imposibilitate. Henry a luat cu el în mormânt (impropriu spus, având în vedere că acesta a dorit să fie incinerat) toate secretele sale. De ce s-a angajat acesta într-o relație cu o amantă, având în vedere că acasă îl așteptau o soție iubitoare, o fiică cuminte și o familie caldă și liniștită, în care viața părea perfectă? Julie, pe tot parcursul romanului, încearcă să caute răspunsurile acestor întrebăril, căutându-și refugiul și în alte relații, cu mai mulți bărbați. Până la urmă, viața ei nu se poate fi oprit în loc, ci continuă, nu are mai mult de patruzeci și patru de ani.

Pentru Julie, viața părea perfectă- avea un soț iubitor, pasionat de gastronomie și de savoarea desăvârșită, o fetiță adorabilă de șase ani și o cas elegantă în suburbii. Într-o după-amiază de ianuarie, soțul ei, Henry, se prăbușește pe podeaua din bucătărie, și îi moare în brațe. La câteva luni după moartea sa, tocmai când Julie începe să-și revină din durere, destinul îi pregătește o altă lovitură: soțul care o iubesc atât de mult i-a fost invidel. Reconstituind viața secretă a lui Henry, momentele în care aceasta o mințea, Julie caută răspunsuri la întrebări legate de cuplu, de dragoste, de trădare, dar și de ideea perfecțiunii în jurul căreia gravitează existența femeilor din ziua de astăzi. O poveste sinceră și emoționantă a călătoriei scriitoarei Julie Metz de la haos spre renaștere, povestea acceptării unor adevăruri dureroase, astfel încât propria viață să merită să fie iarăși trăită. Oricine a avut experința unei relații nefericite se va regăsi, cu siguranță, în paginile acestui roman.

De asemenea, am selectat și niște citate care mi-au plăcut și care definesc caracterul acestui roman:

„Numele tău - geamătul unei mese

pentru foamea auzului meu

Chipul tău - o paletă de bucurii

pentru bătrânul pictor al ochilor mei

O viață cu tine - îndeajuns

pentru eternitatea vieții mele” (scrisoare de la Henry către Julie)

„L-am lovit cu pumnii în piept Nu mă asculta. Mi-am pus buzele peste ale lui și i-am suflat aer în plămâni; culoare albăstruie s-a pierdut pentru scurt timp într-o nuanță de rozaliu, ca o acuarelă diluată. Dar apoi a redevenit albăstruie. Era nemișcat. Bărbatul care vreme de șaisprezece ani mă iubise, mă înnebunise, se certase cu mine, mă hrănise, făcuse dragoste cu mine, îmi dăruise un copil, a expirat pentru ultima dată aerul pe care i-l suflasem în plămâni.”

„O armă ar fi fost prea rapidă, prea milostivă. Voiam o sabie cu care s-o spintec și s-o tai într-o sută de bucăți, s-o fac fărâme și să las apoi rămășițele însângerate de piele, mușchi și intestine fără suflet pe peluza din fața casei, aranjate sub forma unei sinistre litere stacojii.

Nu mai puteam să-l ucid pe Henry, căci era, atât de convenabil, mort deja.”

„(...) Brusca ei religiozitate avea sens - un soi de penitență în avans. Am zâmbit - sumbru - la această logică strâmbă. Te duci la biserică, măgulești un preot bine intenționat, cânți în cor, îți înscrii copilul la Școala de Duminică și poate că lucrurile nu vor fi chiar atât de oribile mai târziu, când toată lumea va afla despre adulterul tău și ce mincinoasă ești în realitate. Ipocrizia are propria simetrie elegantă.”

„Viața mea în acei ultimi ani de căsnicie fusese ca o bășicuță care se formează pe călcâi de la niște pantofi cu tocuri prea înalte - încercarea imperfectă a trupului de a crea un strat protector deasupra unei răni. Acum va trebui să tai bășica, să îndur durerea și apoi să încerc o viață diferită, una care să mi se potrivească mai bine.”

În ceea ce privește exegeții:

„Un jurnal fascinant.” - People

„Julie Metz aduce un strop de candoare într-o poveste cutremurătoare și extrem de dureroasă.” - The New York Times

„Pătrunzătoare, plină de forță și absolut fermecătoare.” - Chris Bohjalian

„... este minunată - curată, sinceră, sfâșietoare, lucidă.” - Elizabeth Gilbert, autoarea romanului „Mănâncă, roagă-te, iubește” (recenzia AICI)

Însemnări despre trădare și renaștere. Mulțumesc frumos celor de la Editura Litera pentru această carte, o puteți comanda de AICI, cu o reducere de 33%.

Editura Litera

Traducere din limba engleză de Monica Dinu

384 pagini

 

Care e cartea voastră preferată?

Bună seara,

Am o curiozitate destul de mică. Cred că, bineînețeles, cu toții aveți o carte preferată, o carte care v-a ajuns la suflet și pe care, după ce-ați citit-o, ați recitit-o. Dacă nu imediat, măcar peste câteva săptămâni, luni. O carte care v-a făcut să râdeți, să rămâneți surprinși, iar să râdeți, sau, dimpotrivă, să fiți furioși, să plângeți și să trăiți alături de personajul principal, fiindu-i prieten în toate aventurile. Sau, de ce nu, poate dușman!

Ei, bine, și eu am trăit asemenea momente. Da, le-am trăit citind cartea mea de suflet, „Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell. O capodoperă, și nu doar eu susțin acest lucru, ci numeroasele piese de teatru, încercări de continuare ale poveștii, pagini. M-am îndrăgostit de acest roman, cred că orice adolescent ce a citit cartea a făcut-o. Cum poți să nu fii mânios, la început, pe Scarlett, care se crede „cea mai tare din parcare”, dar pe care, cu timpul, ajungi s-o înțelegi și să fi vrut să fi știut de la început cum este, de fapt, ea? Cum poți să nu plângi când Ellen O`Hara.. Ei, bine, nu vreau să dau spoilere, dar cum poți să nu plângi când aceasta moare? Sau când Mammy suferă după toți, ca o femeie taciturnă ce este, vrând binele tuturor și punându-i pe toți deasupra ei? Sau când vezi cu câta naivitate Melanie trăiește această viață?

Iubesc cartea asta, aș reciti-o cu același drag de 1000 de ori. De asemenea, o altă poveste care m-a captivat, este povestea Aniței Nandriș-Cudla, o femeie de la țară, cu doar 3 clase, care-și scrie povestea de viață în cartea „20 de ani în Siberia”. Memorii pur și simplu fascinante, dar nu într-un sens bun, din viața acesteia, scrise din amintirile trăite în Siberia. Este o carte ce, pur și simplu, te dă peste cap. Recenzia este AICI.

Cartea voastră preferată care este, dacă-mi permiteți să vă întreb, și de ce? Vă place literatura clasică, SF? Dan Brown, Alice Munro, John Green? Ce cărți îmi recomandați? Mă dau „în vânt”, după cărțile psihologice, thriller, dramele, pe ici-pe colo groază, romance și memorii. Bineînțeles, nu dau înapoi când vine vorba de cărți polițiste (dar cu tentă de dramă) și cărțile haioase.

Mulțumesc, week-end liniștit!

Câștigătorii concursului romantic

Revin,

Pentru a anunța câștigătorii concursului de AICI, organizat cu sprijinul celor de la Cărți Romantice. Cu un like le-ați putea arată recunoștința iar, în viitor, multe concursuri vor mai fi!

Așadar, câștigătorii sunt:

1. Anna King;
2. Andreea Ilie;
3. Purcaru Stefan si Mihaela.

Vă rog să-mi trimiteți datele voastre prin mesaj, la pagina Unwritten words. Felicitări câștigătorilor dar și celor participanți. Șansele vor fi de partea voastră, important este să nu renunți, atunci când ai pentru ce lupta. Vă rog să-mi spuneți aici sau în postarea de pe facebook ce carte doriți. Primul venit, primul care s-a servit.

Seară faină!