61
Centrul de comandă
al echipei Omucideri zumzăie de activitate frenetică. Peste tot se văd
poliţiști care vorbesc la telefon sau tastează la computere, în timp ce schimbă
informaţii cu colegii.
Ancheta crimei de
la Tribunalul Familiei urmărește în paralel găsirea lui Torsten Vangsø și a
fostei sale soţii. Hess se străduiește cu disperare să afle mai multe despre
toate astea de la Thulin, dar ea e solicitată întruna de alți polițiști care
vor instrucțiuni.
— Thulin! Oamenii
ăștia vor să știe dacă mai percheziţionează mașinile la plecarea cu feribotul?
— Da!
— Thulin,
verificarea tuturor mașinilor a dus la ambuteiaje pe E45 și E20, iar cei de la
Circulaţie vor să știe dacă…
— Verificaţi tot!
Și spuneţi‑le să‑l sune pe Nylander dacă apare vreo problemă importantă.
Când într‑un târziu
ea găsește răgazul să se uite la Hess, acesta încearcă să afle mai multe
detalii despre ultimele evenimente:
— Cum de s‑a
întâmplat una ca asta? Cum a reușit să ajungă atât de aproape de ea?
— Hai cu mine, să
vezi cu ochii tăi pe înregistrările camerelor de supraveghere.
Și Thulin se
răsucește pe călcâie, fără niciun cuvânt în plus, iar Hess o ia pe urmele ei,
perplex.
Încercase deja s‑o
sune de pe drum, dar nu răspunsese, așa că a dedus că toată lumea era
copleșită. Din mass‑media aflase și el ce se întâmplase și era șocat. Unii
vorbeau despre un necunoscut care, după ce ameninţase personalul, reușise să
intre cu câteva ore în urmă în Tribunalul Familiei de la Valby, după care îl
omorâse cu cuţitul pe directorul‑adjunct, luase un ostatic și fugise cu mașina.
Mai mulţi ziariști care apucaseră să vorbească cu angajaţi ai tribunalului
afirmaseră că ucigașul era un individ care avea un proces în curs și că
ostaticul era fosta lui soţie, iar Hess evident că s‑a gândit imediat la
Torsten și la Ditte Vangsø. Și‑a amintit de apartamentul de pe Store
Kongensgade și de pereţii acoperiţi cu fotografiile cu Ditte și de‑abia aștepta
să găsească răspunsuri la întrebările sale.
Când a ajuns la
sediul poliţiei, a descoperit că numărul jurnaliștilor crescuse considerabil,
iar înăuntru domnea atmosfera aceea tensionată și activă specifică
operaţiunilor de mare amploare. Nylander nu era acolo, se dusese să‑și
informeze șefii asupra situaţiei și să pregătească un comunicat de presă, dar
Hess a găsit‑o pe Thulin în sala de criză care părea să fie acum centrul operaţiunii.
Analiza tabloul și fotografiile detaliate făcute în apartamentul de pe Store
Kongensgade, părând să se gândească la un singur lucru: unde o dusese pe Ditte
Vangsø fostul ei soţ?
În ciuda presiunii,
Thulin și‑a găsit timp să‑i spună lui Hess cât de mult se bucura pentru că
fratele lui se trezise, iar el îi apreciase delicateţea, știind că nu‑și
permiteau luxul de a aloca mai mult timp acestui subiect. După ce a întrebat
dacă fusese localizat cuplul, ceea ce nu era cazul, Hess s‑a declarat surprins
că Torsten Vangsø putuse pătrunde în tribunal, deși Ditte se afla sub
protecţia poliţiei.
— Agenţii care
aveau misiunea de a o supraveghea au rămas la parter, lângă intrare și la
recepţia de lângă scară, a explicat Thulin. Dar fostul ei soţ cunoștea intrarea
de serviciu din spatele clădirii și l‑a ameninţat cu cuţitul pe paznic. Când
agenţii au înţeles ce se întâmpla, era deja prea târziu.
— Dar de unde știa
Torsten că…
— Te las să te uiţi
la filmarea asta. Scuză‑mă o secundă!
Rămas singur, Hess
apasă pe Play ca să vadă filmul pe care i‑l pregătise Thulin.
Imaginile alb‑negru
ale camerelor de securitate din tribunal sunt granulate, dar se vede bine ce se
petrece acolo. Un bărbat coboară dintr‑o mașină de culoare închisă în spatele
clădirii, în același moment în care o femeie iese pe o ușă din apropiere.
Bărbatul aleargă spre ușă și, cu un cuţit pe care‑l ţine în mâna dreaptă, o forţează
pe femeie — probabil o angajată a tribunalului — să se întoarcă cu el înăuntru.
Camera următoare, care filmează o casă a scărilor foarte strâmtă, arată un
bărbat pe care Hess îl recunoaște fără nicio dificultate. Torsten Vangsø pare
foarte hotărât. Cu o privire de om nebun, o împinge pe femeia din faţa lui
treaptă cu treaptă, până la etajul al patrulea, unde trec de o ușă și dispar
din raza camerei. În următoarea înregistrare, Torsten Vangsø o urmează pe
angajata îngrozită de‑a lungul unui coridor și deschide una câte una ușile
birourilor consilierilor. Când o deschide pe a treia, ceva îl face să se
oprească. Intră în birou, iar angajata profită ca să fugă de lângă el.
La puţină vreme, el
iese din nou pe culoar, de data asta însoţit de Ditte Vangsø. Îi ţine cuţitul
la gât și o trage înapoi spre scara pe care venise, dar se vede nevoit să se
oprească destul de curând, pentru că un bărbat cu ochelari se îndreaptă spre
el din celălalt capăt al coridorului. Hess îl recunoaște pe directorul adjunct,
care pare să încerce să discute, cu prudență, cu Torsten Vangsø. Fără niciun
avertisment, Torsten Vangsø întinde brusc braţul în faţă și‑l lovește cu
cuţitul pe funcţionar. Bărbatul își duce mâna la gât și sângele îi curge
printre degete. Se împleticește câţiva pași înapoi, se sprijină de perete, apoi
dispare din imagine. Chiar dacă înregistrările nu au sunet, Hess își poate
imagina cu ușurinţă haosul care trebuie să se fi instalat pe acel coridor și
ţipetele oamenilor terorizaţi, fugind în toate direcţiile. În mijlocul confuziei
generale, Torsten Vangsø poate fi văzut împingând‑o pe biata Ditte, ca și
paralizată, înaintea lui, coborând scara și obligând‑o să iasă din clădire pe
ușa pe care intrase el, ducând‑o la mașină. Camera instalată pe zidul din
spate îl arată pe Torsten forțând‑o să urce, pe partea șoferului, împingând‑o
apoi pe scaunul de alături și urcând el însuși la volan, după care demarează.
La numai trei minute și patru secunde de la sosirea acolo, calculând după
timpul afișat pe ecran, Torsten Vangsø dispare din raza camerelor de
securitate.
Imaginile sunt
îngrozitoare. Șocat, Hess este conștient că ele îi zdruncină convingerea că
asasinul pe care‑l caută de două săptămâni încoace nu e Torsten Vangsø. Spre
deosebire de acesta din urmă, criminalul s‑a dovedit până acum calculat,
răbdător și organizat până la cel mai mic detaliu, în timp ce episodul de la
tribunal prezintă un bărbat acționând spontan, tulburat emoţional.
Înregistrările mai
nasc o întrebare importantă, pe care Hess, încă sub șoc, i‑o pune lui Thulin
când aceasta revine lângă el.
— Dar cum de‑a
știut că fosta lui soţie e acolo?
Thulin nici nu
așteaptă să termine întrebarea, că‑i arată o fotografie pe ecran.
— Pentru că Torsten
Vangsø a primit poza asta pe Messenger, cam cu o jumătate de oră înainte să
ajungă la intrarea de serviciu a Tribunalului Familiei.
Hess se apleacă să
studieze fotografia. E făcută de la o distanţă destul de mare, dar se poate
recunoaște în ea silueta mărunţică a lui Ditte Vangsø mergând pe o stradă
întunecată către intrarea principală a clădirii funcţionaliste, escortată de
doi poliţiști.
— Cineva a vrut ca
Torsten Vangsø să știe unde era fosta lui soţie. Trimiterea acestei fotografii
a funcţionat, probabil, ca o invitaţie la comiterea unui act de violenţă.
Hess își dă seama,
după voce, că Thulin e furioasă și o înţelege prea bine. Fotografia are ceva
profund neliniștitor. Deși pare inocentă, a avut puterea de a declanșa o
avalanșă de evenimente imposibil de controlat și, chiar dacă este piesa de
puzzle care‑i mai lipsea lui Hess, îl îngrijorează.
— Raheem a analizat
poza?
— Se ocupă acum,
dar se pare că seamănă cu cele pe care le cunoaștem deja, deci nu vom găsi nici
de data asta indiciile necesare pentru a‑l identifica pe expeditor.
— Aţi verificat și
înregistrările camerelor de securitate din exteriorul clădirii?
— Da, dar fotografia lui Ditte Vangsø a fost făcută de pe cealaltă parte a străzii, unde nu există camere. N‑am găsit nici martori care să…
— Mă refer la
înregistrările făcute după plecarea fostului soţ.
— După?
Thulin se uită la
Hess, care se grăbește să‑i explice:
— Persoana care a
trimis poza asta nu avea cum să fie sigură de ce urma să facă Torsten Vangsø
după ce o primea. Dacă cel care a trimis‑o este asasinul, probabil că a rămas
prin apropiere, să vadă ce avea să i se întâmple lui Ditte Vangsø.
Imediat, Thulin îl
cheamă pe unul dintre anchetatori și‑i arată înspre PC‑ul ei:
— Poţi să te uiţi
la înregistrările camerelor de securitate exterioare, orientate spre parcare
sau stradă, în momentul în care soţii Vangsø ies din tribunal? Caută să vezi
dacă e cineva care așteaptă sau vreo mașină parcată. Orice ţi se pare suspect.
Hess îl lasă pe
colegul său pe scaunul din faţa calculatorului. Fotografia aceasta
surprinzătoare l‑a îngrijorat și mai tare și acum i se pare esenţial să dea cât
mai rapid posibil de urma lui Ditte Vangsø, indiferent dacă ucigașul este sau
nu cel care a trimis fotografia.
— Poduri,
feriboturi, frontiere, sper că i‑aţi anunţat peste tot să‑i caute, îi spune el
lui Thulin, care aprobă cu un aer nemulţumit.
— Necazul e că și
soţul ei știe asta.
— Adică?
— Torsten Vangsø nu
pare genul care să pornească pe autostradă strângând pumnii ca să aibă noroc.
Își supraveghează de multă vreme soţia și, chiar dacă a luat‑o ostatică într‑un
moment de emoţie necontrolată, să nu uităm că a avut mai multe săptămâni la
dispoziţie să se gândească la ce urma să facă după ce o găsea.
