duminică, 10 mai 2020

„Păsările dintr-o bună zi”, de Sally J. Pla - Recenzie

 

Editura: Corint
Rating: 3 din 5 steluțe
Anul apariției: 2020
Număr de pagini: 336
Traducere din limba engleză: Alina Dobre

„În plus, am citit despre un incident cu ciori care s-a întâmplat în Ontario, Canada. Sute de mii de ciori obișnuiau să migreze printr-un oraș micuț și făceau o zarvă atât de mare, încât într-un an locuitorii săi au decis să aibă o zi de vânătoare pentru a încerca să le împuște și să scape de ele. Un vânător a împușcat o cioară. O CIOARĂ. Și ghici ce s-a întâmplat apoi? Celelalte ciori au zburat de-acolo - și ghici ce: nu s-au mai întors niciodată. Cu siguranță au prins ideea.”

Salutare. Știu că nu am mai trecut de ceva vreme pe aici, însă, cel puțin pentru mine, perioada aceasta nu este prea propice pentru a citi, a învăța, a fi în toate regulile ”OK-ului”, să spun așa. Deci, încerc încă să mă adaptez (deși, chiar nu vreau s-o fac, în condiții actuale) și să-mi găsesc ritmul, atât în ceea ce prevede cititul, cât și privitor la alte aspecte firești. Cum spuneam, nu prea am citit, shame on me, nu cum o făceam cândva; chiar am încercat, însă-mi pierdeam ritmul & cheful pe măsură ce citeam doar câteva pagini. Nu știu cum să numesc această perioadă, dar, cu siguranță, a fost nefavorabilă pentru mine. Poate pentru că, de multe ori, am încercat să citesc cărți greoaie, care necesită atenție și timp, asta când mie îmi zbura mintea prin alte părți, analizând și reanalizând anumite „probleme”. Sau poate, pur și simplu, chiar n-am avut starea necesară să citesc cât mai mult - neștiind să-mi gestionez timpul, să-l valorific și fructific. Dar, eh, îmi revin eu, cu siguranță. Am mai trecut prin perioade în care n-am pus mâna pe o carte timp de săptămâni întregi, și când am făcut-o, am revenit în forță. Deci, fore sure, aștept acel moment.

„Mai întâi am găsit statuile lui Shaw în magazinul de suveniruri. Apoi, Tata s-a mutat într-un spital care e foarte aproape de sanctuarul lui Shaw. Acum, țin în mână jurnalul vechi a lui Shaw. Jurnalul lui personal. Nu cred că sunt doar coincidențe. Dacă n-aș ști mai bine, aș spune că e aproape ca și cum Shaw încearcă să dea de mine cumva. Dar, normal, asta ar fi superciudat.”

Am să vă povestesc ceva despre cartea de față, Păsările dintr-o bună zi, scrisă de autoarea californiancă Sally J. Pla, o carte care a fost un respiro binevenit în această perioadă, pe care am citit-o fără probleme, destul de ușor, ca o lectură light & cute, dacă pot să spun așa, pe care am savurat-o, dar care totuși nu m-a atins prea mult. Sumând, cred că e o lectură de care m-am bucurat doar pe parcursul cititului, nu și după, întrucât nu m-a emoționat prea mult, deși a avut niște fragmente destul de profunde; încă simt că i-a lipsit ceva, dar nu știu ce. Având în vedere faptul că se vrea a fi o lectură pentru copii (apărând în colecția Corint Junior) - deși eu consider că se pliază și pe alte categorii de vârstă - să spunem că a fost o carte care, cu siguranță, ar prinde mai bine la cei mai mici. Dar asta nu înseamnă că n-a fost o carte de care m-am bucurat și în care m-am aventurat, cu siguranță, întru totul.

„ - Tata și cu mine am făcut o listă de păsări pe care voiam să le vedem cândva. Și am văzut deja una - Bufnița de Virginia. Mai sunt șapte pe listă. Vreau să încerc să mai găsesc și altele. Pentru tata. Așa că... Putem să mergem în locuri unde să facem asta. Să găsesc păsările dintr-o bună zi ale Tatei.”

Intriga este destuul de interesantă, să spun, deoarece povestea începe datorită (sau, mai bine spus, „din cauza”) faptului că tatăl lui Charlie, personajul principal, reporter de război, se întoarce rănit din Afghanistan, aflându-se într-o stare sensibilă și firavă a sănătății. Pentru a-i urma dorințele și promisiunile, Charlie pleacă într-o călătorie (deși, cum el spune, „urăște călătoriile”) în care urmărește să găsească „toate păsările” din acea „bună zi”, pe care a promis că o să le vadă împreună cu tatăl său. Evident, nu este o misiune ușoară, unele specii de păsări fiind chiar dispărute, altele, abia văzute de om, iar asta pe lângă faptul că va călători împreună cu frații săi gemeni și cu Ludmila, un personaj misterios de care Charlie este intrigat și în care nu prea are încredere. Veți vedea, pe parcurs, care este ideea cu această Ludmila - pot spune că a fost unul dintre personajele mele preferate, atât prin felul efervescent și complex în care a fost construit, cât și din privința poveștii de viață. 

„Mă rog, dacă te uiți atent la un punct anume de pe tavan, o să vezi două noduri de pin care arată ca ochii mari ai mamei și, între ei, două linii curbate, cafenii, care seamănă cu nasul ei și au exact forma zâmbetului ei. După asta mă uit când mă trezesc dimineața.”

Cartea este, în mare măsură, una amuzantă, cu replici spumoase, întâmplări neașteptate, personaje noi care apar des, toate pe fundalul aventurii în căutarea zburătoarelor. De asemenea, cred că un biolog, mai precis, un ornitolog, ar fi mult mai încântat de acest roman, întrucât se citează mult din Dr. Tiberius Shaw, un ornitolog renumit în acest domeniu fascinant. Și mie mi-a plăcut, recunosc, m-au încântat mult asocierile dintre viața păsărilor și cea a omului; mai precis, ideea că avem totuși atât de multe de învățat de la natura, în toată splendoarea ei, și că natura este cea care ne ține, cu toate relele pe care le facem, pe acest Pământ imens. 

„Unele specii de păsări au un singur partener toată viața, orice s-ar întâmpla. Altele par să-și schimbe iubiții ca pe șosete.” (Tiberius Shaw) 

Ca s-o spunem ca la orele de limba română, Păsările dintr-o bună zi ajunge să fie un fel de bildungsroman, un roman al formării personalității, al formării desăvârșite a propriei persoane. Și aici, evident, mă refer la Charlie, care din băiatul timid și obsedat de curățenie și de anumite lucruri, devine băiatul curajos (încă obsedat de curățenie, care mănâncă numai crochete de pui), trecând prin diferite aventuri, în încercarea sa de a bifa toate păsările pe care vrea să le vadă. De asemenea, mi-a plăcut să urmăresc și această transformare, felul în care Sally J. Pla a valorificat potența acestui subiect. Și a făcut-o frumos, introducând, în anumite fragmente, situații în care Charlie este nevoit să ia niște decizii bazându-se pe maturitate și perspicacitate. De fapt, cred că un punct forte a romanului a fost dialogul dintre personaje. Unul cu viață, deseori amuzant, ba chiar plin de dramă și profund, în care fiecăruia i s-a relevat o anumită emoție, un anumit sentiment, o trăsătură de caracter. 


„Sala Păsărilor de la Muzeul Field este minunată. Fiecare om ar trebui să o viziteze cel puțin o dată, să vadă ce înseamnă cu adevărat diversitatea lumii naturale, ce înseamnă să trăiești și să-i lași pe alții să trăiască. Și să vezi pe cine am lăsat să moară.” (Tiberius Shaw) 

Așadar, cred că este o carte care-și merită cele trei steluțe oferite, întrucât chiar a fost o lectură lejeră, relaxantă, m-a amuzat și emoționat, într-o măsură, în același timp. Dar, definitely, nu e tipul meu de lectură pe care-l prefer. Evident, asta nu înseamnă că, pentru unii, Păsările dintr-o bună zi nu este o lectură excepțională, de cinci steluțe. Are potențial, ce-i drept. E pur și simplu vorba de subiectivismul lecturii, de felul în care am perceput eu personajele, acțiunea, emoțiile, imaginile și atmosfera create. Totuși, le-am apreciat, mi-au plăcut, dar nu într-o măsură superlativă. Nu cum mi s-a întâmplat citind alte cărți. Dar, și așa, o recomand mult celor cărora le plac cărțile efervescente, aventuroase, cu grupulețe care se avântă în necunoscutul lumii, care ajung să se cunoască mai bine, atât pe ei înșiși, cât și pe ceilalți, alături de lumea din care fac(em) parte. Vreau să mulțumesc frumos Editurii Corint pentru acest volum, care poate fi comandat de AICI, cu un click. Vă recomand să urmăriți cu atenție site-ul celor de la Grupul Corint, întrucât au apariții din ce în ce mai frumoase și (ne)așteptate. Să aveți lecturi frumoase și cu spor!

duminică, 19 aprilie 2020

luni, 30 martie 2020

Haul DM - cosmetice, produse de îngrijire și nu numai


Salutare, dragi cititori. Nu ne-am mai auzit de ceva vreme, ce-i drept, pentru că-ncerc să fac față, cât de bine pot, situației îngrijorătoare și neașteptate în care ne aflăm. Da, e greu, și știu că nu doar pentru mine, ci pentru toți. E greu să te acomodezi cu ceva cu care, de fapt, nu te poți acomoda nici măcar într-o viață de om: nu numai din cauza faptului că nu eram pregătiți pentru un asemenea lucru, ci și pentru că un asemenea lucru ne pune viața în pericol nu doar în circumstanțe fizici, ci și morale. Haideți să fim cât mai asumați, cât mai conștienți și să facem tot ce este posibil pentru a limita răspândirea unui astfel de virus; așa că, #stayhome & #staysafe cât mai bine cu putință. Da? Și sper că sunteți cât de bine se poate! :) 


Vreau să vă spun că sunt un client fidel al acestor magazine dm, implicit a mărcilor, în special alverde, Balea și dmBIO. Așa că am dat fuga-fuga la ei în magazin și m-am răsfățat puțin, drept care am să vă arăt și vouă ce-am mai găsit și ce mi-am achiziționat.

Vreau să vă spun că sunt un client fidel nu doar pentru că îmi place să am grijă de sănătatea mea corporală, de sănătate pielii mele și nu numai (da, știu că e puțin tabu chestia asta cu îngrijirea personală la băieți - ceea ce mi se pare absurd, dacă mă întrebați, întrucât, ca persoană fizică, băiat sau fată, trebuie să ai grijă de tine și de corpul tău), ci și pentru că, odată ajuns la dm, știu că am de unde alege pentru că mi se pune la dispoziție o gamă extrem de mare de produse, la prețuri accesibile și de buget. Ceea ce, zău, n-are cum să nu fie bine! 


Am început prin a-mi alege câteva măști pentru îngrijirea tenului. Am mai folosit măștile de la marca Balea MEN, drept care am fost mulțumit de ele și le-am achiziționat iarăși. Majoritatea sunt hidratante, întrucât tenul meu este foarte sensibil la variațiile de temperatură din zilele acestea (în special săptămâna trecută, când ba a fost cald, ba a fost rece). O surpriză plăcută au fost totuși măștile de la 7th Heaven, de care mai auzisem însă pe care nu le-am încercat până acum. Am folosit-o până acum doar pe cea Deep Pore Peel Off și vreau să vă spun că, după ce am aplicat-o, mi-a luat puțin să mă acomodez din cauza faptului că are un miros destul de intens, însă după ce am înlăturat-o mi-am simțit tenul pur și simplu curat și respirând, nu știu cum să spun. Cu siguranță am s-o mai folosesc în viitorul apropiat, deoarece sunt mulțumit de efectul pe care îl are și senzația plăcută de relaxare pe care o oferă tenului meu. Celelalte măști sunt hidratante și revigorante - dar, după cum v-am spus, le-am mai folosit și în trecut și-am fost mulțumit de ele. 



Aceasta este o apă pură pentru hidratarea tenului (da, după cum ați înțeles, am un ten mixt - ba e uscat, ba e gras, încât abia și eu mai reușesc să-l înțeleg), pe care o folosesc oricând simt nevoia, deoarece se aplică foarte ușor și nu murdărește, să spun așa. În trecut foloseam una de la Avène, dar nu am mai găsit-o de data aceasta, așa că am spus s-o încerc pe cea de la O`Lysee și mă declar mulțumit, deoarece este un tub destul de mare pe care am să-l folosesc mult timp de acum înainte și se potrivește perfect cu ceea ce îmi trebuia mie. Mi-am luat, de asemenea, și o cremă pentru piele sensibilă, marca Balea MEN, pe care o folosesc de obicei seara sau imediat ce mă rad pe față, deoarece îmi calmează tenul, îl protejează și, de asemenea, îi conferă o textură catifelată și plăcută. De asemenea, m-am uitat să nu aibă parfum sau coloranți artificiali, întrucât, mai ales după duș și după folosirea bigului, pielea feței este destul de sensibilă și ușor penetrabilă de bacterii și mircobi. De aceea, după cum am spus, de obicei o folosesc în combinație cu apa de Hammamelis virginiana, un tonic foarte bun pentru față (cel puțin, pentru mine, deoarece se împacă bine cu felul meu de ten).

Mi-am mai luat, de asemenea, și 2 măști peel-off. Cea de la Gerovital, gama Stop Acnee este printre preferatele mele. O folosesc cam o dată la una-două săptămâni deoarece are un efect destul de puternic, efect pe care-l simt chiar și la două zile după ce am folosit-o. E atât un efect de curățare a porilor, cât și un efect care-ți face pielea să se simtă tonică, revigorată. Eu, unul, chiar sunt un fan și am s-o folosesc în continuare. De asemenea, am spus să-ncerc și o mască peel-off cu cărbune activ, și nu mare mi-a fost surpriza când am văzut că se găsește și marca Balea. Înainte foloseam una de la Garnier, și-am văzut că tenul meu se împacă bine cu astfel de măști. Dar de când am găsit-o pe aceasta, am renunțat la cea pe care o foloseam ulterior, din mai multe motive: are un miros mai puțin intens (de unde rezultă, astfel, că are mai puțin, spre deloc, parfum), se înlătură mult mai ușor atunci când vrei s-o îndepărtezi (la cealaltă, spre exemplu, trebuia să clătesc destul de mult cu apă pentru a o îndepărta), și, evident, este mult mai accesibilă la preț. Ceea ce este un punct în plus, dacă mă întrebați pe mine. Nu e nevoie să aplic o cantitate mare atunci când o folosesc, iar tubul este măricel. Am folosit-o de câteva ori și chiar sunt mulțumit de efectele întâmpinate. Mi se pare chiar super că poți găsi mai multe alternative ale unor produse care, în general, au același efect, și poți fi atent la anumite aspecte pentru a ști pe care să-l alegi. 

În continuare, mi-am achiziționat și un gel de ras, marca Seinz, precum și un deodorant din aceeași marcă, și unul Balea MEN. Sincer, eu nu pun preț pe mirosul lor pe cât pun preț pe efect și pe conținutul pe care-l au. Caut să fie cât de posibil lipsite de alcool, deoarece acesta deshidratează și usucă, precum și lipsite de alte componente care mi-ar putea afecta integritatea epitelială. De obicei utilizam un deodorant (nu antiperspirant) de la Gerovital sau de la lactovit (acesta chiar îmi place), dar cel de la Balea MEN îmi place foarte mult pentru senzația revigorantă pe care mi-o oferă. De asemenea, mereu am avut o problemă cu gelurile de ras: nu-mi plac deloc cele care, după ce le folosești și după ce îndepărtezi, cu apă, gelul, îți lasă pielea mată, uscată. Ei, bine, gelul de la SEINZ nu are acest efect (pe care îl are, spre exemplu, cel de la Gerovital) și nici nu miroase, deci nu are parfum adăugat. Chiar sunt mulțumit de el. Cel de față este un gel de ras pentru piele sensibilă. Deodorantul nu l-am încercat încă, însă nici acesta nu miroase intens. Plus că, dacă mă întrebați pe mine, faptul că produsele sunt albe conferă un punct estetic produselor SEINZ. Nu știu dacă mai au și alte produse din această gamă, dar cu siguranță am să mă uit și vă țin la curent.

Cred, totuși, că supriza maximă a fost atunci când am găsit acest dispozitiv pentru curățarea limbii, după ce te speli pe dinți, din marca DONTODENT. Eu, de obicei, îmi curățam limba cu o linguriță, în fiecare seară. Da, este foarte important ca pentru o igienă orală corectă  să ne curățăm corespunzător și limba, nu doar dinții, întrucât multe bacterii se găsesc și la nivelul limbii, drept care este necesară îndepărtarea acestora. Evident, o poți face și cu capătul solid al periuței de dinți, însă nu poți fi sigur că le îndepărtezi în totalitate. Evident, nici dispozitivul de față nu o face, întrucât avem și bacterii benefice în cavitatea orală, însă curbajul capătului oferă un contact mult mai stabil cu limba, respectiv o îndepărtare mult mai sigură a acestor bacterii și particule alimentare. De asemenea, mi-am achiziționat și un balsam de buze hidratant, marca alverde, pentru că este oricând necesar. O recomandare, din partea mea, este această pastă de dinți, Colgate MAX WHITE (sau oricare, de fapt, din gama MAX WHITE): chiar dacă au un preț mai mare decât majoritatea produselor de curățare a dinților, eu o folosesc chiar de un an, doi, și mi se pare cea mai bună: chiar are un efect de albire a dinților (evident, dacă păstrezi și o igienă orală corespunzătoare și reduci, pe cât este posibil, consumul de produse care atentează la albul dinților), efect ce se simte chiar din momentul în care începi să te speli pe dinți.


Evident, nu se putea să trec pe la dm fără să trec și pe la produsele marca dmBIO. Mereu fac asta. De ce? Pentru că găsesc  produse super bune, cu valori nutriționale sănătoase, cu macronutrienții necesari în cantități potrivite, lipsite de zahăr în exces, de calorii goale. Spre exemplu, mi-am luat mai multe sortimente de pâine uscată (cu semințe, cu brânză, cu măsline și usturoi) și vreau să vă spun că pur și simplu le-am adorat. De obicei, seara, când mă uit la un film sau serial, tind să ronțăi ceva. Well, nu facem cu toții asta?! Și tind să mănânc în exces, cam de-a lungul întregului film, fără să conștientizez. Probabil pentru că te concentrezi asupra filmului, și nu asupra mâncatului. Alternativa potrivită a fost să mănânc doar câteva dintre aceste sărățele, să le spun așa, și să le simt gustul intens și textura crocantă - lipsite de glutamat, pur și simplu am mâncat doar câteva: nu doar că sunt extrem de gustoase, însă sunt și viabile din punct de vedere nutritiv. Și asta-i exact ceea ce trebuie! De asemenea, mi-am luat și două ceaiuri fără zahăr (tot din gama dmBIO) din care beau, de obicei, dimineața, precum și tuburi cu pastile efervescente, gama Mivolis, cu calciu și vitamina B12, pentru o vitaminizare corespunzătoare zilnică. Este foarte important să oferim corpului nostru vitaminele de care are nevoie - totuși, vă recomand să le luați din fructe, legume, întrucât corpul le asimilează mult mai ușor și sigur.


Ultimile produse achiziționate au fost aceste punguțe: amestec multicereal din fulgi de ovăz, orz, seacară și grâu. O sursă excelentă și sănătoasă de carbohidrați, care reprezintă combustibilul de care are nevoie corpul tău pentru a-și desfășura activitățile (atât externe, daily living, cât și pe cele interne - metabolice, enzimatice, hormonale) în parametri optimi și corespunzători. Ador să mi le fac dimineața cu lapte sau chiar cu un sirop (asta după ce le-am lăsat să se înmoaie peste seară). Chiar e o sursă foarte bună de glucide, fără adaos inutil de zahăr. De asemenea, mi-am cumpărat și o pungă cu fulgi de soia, marca dmBIO, deoarece am fost încântat de conținutul proteic și conținutul excelent de grăsimi (bune!!!) pe care-l are. Știm, probabil, cu toții, cât de importante sunt proteinele, ele reprezentând piatra de temelie a corpului nostru: suntem alcătuiți din proteine, toate enzimele din corpul nostru sunt proteine. Deci, corpul nostru are nevoie de proteine pentru a fi cât mai solid și puternic. Nu trebuie să ne ferim nici de grăsimi, nici de lipide, întrucât membrana celulelor noastre, integritatea lor, este menținută de niște formațiuni cu structură, în genere, lipidică. Grăsimile, evident, dacă nu sunt în exces și dacă sunt luate într-o formă corespunzătoare, sunt foarte bune. 

Și, dragi cititori, cam asta a fost tot. Voi ce v-ați mai cumpărat? Cu ce vă delectați zilele acestea? Sper că stați în case și aveți cât mai multă grijă de voi și de cei dragi vouă. O zi frumoasă și sănătate multă!

vineri, 20 martie 2020

Tu ce tip de cititor ești? - O campanie inițiată de Editura Corint


Salutare,

Tu ce fel de cititor ești? 

Acum avem #MaiMultTimpPentruCitit.


Situația actuală ne forțează să încetinim sau chiar să punem pauză ritmului alert cu care suntem învățați. Petrecem mai mult timp cu noi înșine și credem că e momentul potrivit să ne cunoaștem mai bine. Folosim cărțile să evadăm, să ne îmbogățim cunoștințele, să descoperim lumea sau să ne dezvoltăm. Ne-am gândit să-ți lansăm provocarea de a te analiza îndeaproape și de a a afla: Tu ce fel de cititor ești?Am pregătit pentru tine 6 categorii de cititori. Este foarte posibil să te regăsești în mai multe categorii, nu numai una. Sigur ai prieteni care se regăsesc în descrierilede mai jos și s-ar bucura să le dai și lor grafica pentru rețelele lor sociale. Pentru fiecare dintre aceste tipuri de cititori am pregătito selecție specială, cu recomandări bine alese, care te vor ajuta să îți pui la punct lista de lecturi, la un preț avantajos, cu 40% reducere!

Dependentul de citit (#Bookaholic)


Trebuie să citească tot ce are copertă, să (e la curent cu ultimele noutăți editoriale și abiaa șteaptă să scape de la job și să reia povestea. Somnul și mâncatul sunt opționale. Recomandările pentru acest tip de cititori, le găsiți AICI

Creatorul de tendințe


Are instinctul căutătorului de nou și facecele mai tari descoperiri în materie deautori, titluri sau chiar serii. Le dă mai departe. E activ pe rețelele de socializare și dă mereu tonul discuțiilor încinse despre new&fresh. Recomandările pentru acest tip de cititor, le găsiți AICI.

Cititorul pe nerăsuflate (#bingingaddict)


Se apucă de o serie și nu lasă cartea din mână până nu află finalul poveștii. Un fel de binging pe Netflix, dar nu chiar. Mai profund. Mai intens. Cu râsete, plânsete, tresăriri și suspans. Recomandările pentru aces tip de cititor, le găsiți AICI.

Maniacul de ficțiune (#Fictionfanatic)


Pentru el, ficțiunea e o evadare. Își construiește propriile lumi, aleargă după idealuri și își imaginează cum ar fi ca lumea din jur să se transforme. Iubește răsturnările desituație. Urăște să fie întrerupt din citit. Recomandările pentru acest tip de cititor, le găsiți AICI

Criticul de film (#Readamovie)


Preferă să citească întâi cartea. E curios să vadă filmul. Nu rezistă unui sneak peek al trailerului, dar rămâne fidel cărții. Îi place să își dea cu părerea. E activ social. Are cont pe toate platformele de filme online. Zâmbește mult. Recomandările pentru acest tip de cititor, le găsiți AICI

Cititorul poligam (#Bookjuggler)


Veșnic nehotărât, iubește să aibă pe noptieră, pe măsuța din living și în baie, cel puțin trei cărți. Le citește alternativ. Se plictisește repede. Revine la fel de repede la primele iubiri. O să îl găsești mereu sorbind dintr-o cană de ceai sau cafea. Recomandările pentru acest tip de cititor, le găsiți AICI

Cu siguranță, eu sunt o combinație între criticul de film și cititorul poligam. Nu citesc, de obicei, mai multe cărți în același timp, dar, de regulă, mereu revin „la primele iubiri”. Și, de altfel, mereu am o cană de cafea sau ceai lângă mine. Tu ce fel de cititor ești? :) Dă vestea mai departe și află în ce tagmă vă încadrați tu și prietenii tău. Spor la lecturi frumoase și #staysafe!


miercuri, 18 martie 2020

#staysafe


Ca urmare a situației extraordinare din prezent, doresc să încurajez fiecare membru al blogosferei românești: urmăriți și urmați informațiile oficiale și regulile stabilite de autorități și Organizația Mondială a Sănătății!

 Stați în casă cât mai mult posibil și luați situația în serios fără a vă panica. Împreună putem reduce pericolul.

#staysafe & #citimacasă

marți, 17 martie 2020

Mai mult timp pentru citit - o campanie Editura Corint

Editura Corint are mereu surprize pentru cititorii săi: în perioada 17-31 martie, orice titlu comandat   de   pe   edituracorint.ro sau corintjunior.ro   beneficiază   de   40%   reducere,  iar transportul este gratuit la comenzi mai mari de 100 lei.

Încetinim ritmul alert al vieții și petrecem mai mult timp cu noi înșine, cu familia. Este timpul să ne cunoaștem mai bine și să descoperim despre noi lucruri care stau amorțite înăuntru și așteaptă să fie activate. 

O lectură bună este întotdeauna soluția perfectă, așa că Editura Corint îți oferă 40% reducere la orice titlu, până la finalul lunii martie. Putem profita de acest timp pentru a citi cartea pe care am început-o și nu am terminat-o, cartea pe care ne-a recomandat-o cea  mai bună prietenă, cartea pe care a scris-o  prietenul nostrus criitor, cartea care ne ajută să deprindem noi abilități sau să recitim cartea preferată. Paginile de Facebook și Instagram sunt adevărate surse de informare în cazul în care cauți titlul perfect și nu te poți hotărî. Aici găsești date despre autori, interviuri, sfaturi, recenzii care te vor ajuta să faci alegerea potrivită.

Din dorința de a fi alături de copiii și părinții care stau acasă, vom posta zilnic videouri-surpriză pentru ei, educative și distractive.

joi, 12 martie 2020

Noutățile lunii Martie la Editura RAO



1. Assegai, WILBUR SMITH (comandă AICI)

Premiatul autor Wilbur Smith ne surprinde din nou cu un spectaculos şi hipnotizant roman de aventuri, o poveste despre curaj, pericol, pasiune şi suspans, care recreează cu acurateţe şi măiestrie o epocă rareori evocată. Saga familiei Courtney continuă în acest al treisprezecelea roman, incluzându-l încă pe deja celebrul  Penrod Ballantyne, personaj crucial nu doar din punct de vedere al intrigii, ci şi din perspectiva relaţiei cu personajul principal, Leon Courtney. În Assegai, Penrod Ballantyne este nu numai un general iscusit în armata regelui din Africa de Est britanică, ci şi un spion talentat şi manipulator, exercitându-şi controlul asupra agenţilor săi cu o mare pricepere.


2. Cei uitați, DAVID BALDACCI (comandă AICI)

Maria Weston lipsește de peste 25 de ani. A fost văzută ultima dată în noaptea unei petreceri de absolvire a școlii și lumea crede că e moartă. Mai ales Louise, care și-a trăit viața de adult cu un secret teribil. Când Louise Williams primește un mesaj de la cineva dispărut de mult, inima ei aproape se oprește. În timp ce mesajele Mariei escaladează, Louise încearcă să se reconecteze cu vechii prieteni pe care a încercat odată să-i impresioneze. Încercând să pună cap la cap exact ce s-a întâmplat în acea noapte, curând descoperă că sunt multe lucruri pe care nu le știa. Singura certitudine este că Maria Weston a dispărut în acea noapte.


3. Chemarea focului, ADRIENNE CELT (comandă AICI)

Chemarea focului spune povestea seducătoare a unui triunghi de dragoste periculos, inspirat de infama căsătorie a lui Nabokov. Autoarea construiește cu atenție firul acțiunii, inserând note de jurnal, scrisori și articole din ziare. Narațiunea este dominată de jurnalul lui Zoya, o tânără refugiată din  Uniunea Sovietică, ce se găsește în peisajul bizar al unui internat de elită al fetelor din New Jersey. După ce și-a pierdut familia și casa, Zoya se luptă cu răutatea colegilor și cu paranoia despre spionii ruși.




4. Destinul unei vrăjitoare, NICHOLAS BOWLING (comandă AICI)

Este anul 1577. După  ce mama sa este arsă pe rug, pentru vrăjitorie, Alice se hotărăște să fugă în Londra. Aici își dă seama că vânătorii de vrăjitoare nu sunt singurii de care ar trebui să se ferească. Forțe politice extrem de puternice sunt, de asemenea, pe urmele ei în încercarea de a o atrage în disputa dintre Regina Elisabeta I și Mary, Regina Scoției. În timp ce Alice se chinuie să–și înțeleagă puterile pe care tocmai și le-a descoperit, este atrasă într-un hățiș de secrete, minciuni și magie neagră, care vor schimba, laolaltă, soarta Angliei.


5. Cerere de prietenie, LAURA MARSHALL (comandă AICI)

Maria Weston lipsește de peste 25 de ani. A fost văzută ultima dată în noaptea unei petreceri de absolvire a școlii și lumea crede că e moartă. Mai ales Louise, care și-a trăit viața de adult cu un secret teribil. Când Louise Williams primește un mesaj de la cineva dispărut de mult, inima ei aproape se oprește. În timp ce mesajele Mariei escaladează, Louise încearcă să se reconecteze cu vechii prieteni pe care a încercat odată să-i impresioneze. Încercând să pună cap la cap exact ce s-a întâmplat în acea noapte, curând descoperă că sunt multe lucruri pe care nu le știa. Singura certitudine este că Maria Weston a dispărut în acea noapte.



6. Turnul Zorilor, SARAH MAAS (precomandă AICI)

Isabell e o fată care trăiește în orașul St. Michele, în Franța. Ea are
toate motivele să fie fericită. Este pe cale să câștige inima prințului mult dorit, doar că... Isabelle nu este fata frumoasă de care acesta s-a îndrăgostit atunci când a fost găsit pantoful de cristal; Isabell este sora cea vitregă și urâtă, care și-a tăiat degetele de la picioare, pentru ca sa se potrivească în pantoful Cenușăresei. Dar, pantoful s-a îmbibat de sânge și i-a trădat identitatea. Atunci când prințul descoperă decepția Isabellei, ea este îndepărtată și este umilită de soartă. Dar aceasta nu îi oferă mai puțin decât ceea ce, până la urmă, ea... merită.

sâmbătă, 22 februarie 2020

„Povestea lui Kullervo”, de J. R. R. Tolkien - Recenzie


Editura: RAO
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 176
Anul apariției: 2019
Traducere: Alexandru Maniu (prin GRAAL SOFT)

J.R.R. Tolkien s-a născut la data de 3 ianuarie 1892 în Bloemfontein (parcă însăși numele orașului în care s-a născut i-a decis soarta de scriitor fantasy). După ce a luptat în Primul Război Mondial (nu știu câți dintre fanii Tolkien știau asta), Tolkien și-a început cariera academică, fiind considerat drept unul dintre cei mai renumiți filologi (nici nu mă înșel de acest lucru). În întreaga lume, Tolkien este cunoscut ca fiind creatorul Pământului de Mijloc și autorul unor opere fantasy de excepție precum Hobbitul, Stăpânul inelelor, Silmarillion. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi și vândute în zeci de milioane de exemplare.

Cartea de față, Povestea lui Kullervopune povestea unui tânăr blestemat, care este vândut ca sclav și care jură să se răzbune pe magicianul care i-a omorât tatăl. Kullervo, fiul lui Kalervo, este probabil cel mai tragic personaj al autorului. Tolkien însuși afirma că Povestea lui Kullervo a fost „sămânța încercărilor mele de a scrie legende" și „o piatră de hotar în legendele Primei Vârste". Kullervo este, în mod clar, o versiune mai veche a lui Túrin Turambar, eroul tragic din Silmarillion. Povestea lui Kullervo, versiunea în proză a ciclului Kullervo din epopeea finlandeză și careliană Kerval, a fost scrisă de Tolkien pe când era student la Exter College, Oxford, în 1914-1915. Aceasta a fost o perioadă dificilă pentru autor, iar acest lucru este reflectat în subiectul și temele cărții, care este însă o piatră de temelie a universului ficțional inventat de scriitorul britanic.

Cei care mă cunosc, știu totuși cât de mult îmi place Tolkien și cât de mult ador seriile The hobbit și The Lord of the Rings. Pentru mine, drept să vă spun, sune cele mai bune filme și vor fi cele mai bune filme fantasy pe care le-am urmărit vreodată. La o adică, nu mă satur niciodată de ele, cred că le-am văzut de cel puțin zece ori pe fiecare (și nu-s puține). Cât despre cărți, recunosc, le-am citit o singură dată, deoarece, în cazul acesta, aș putea spune că - privind acțiunea și desfășurarea ei - prefer filmele; în schimb, dacă e vorba de descrieri minuțioase, tipice lui Tolkien, un adevărat filolog, dacă e vorba de descrieri magice, de o nemărginită imaginație - voi prefera întotdeauna cărțile. Nu știu, Tolkien are un stil anume, are un talent covârșitor când vine vorba de a crea personaje mitice, fantastice, de a le pune în situații care să antreneze cititorul, să-l apropie de personaje și de acțiunea în sine. Pe mine asta m-a impresinat întotdeauna în cărțile sale - personajele atât de frumos construite, dar a căror destin este pus la încercare de forțe nu neapărat fantastice, magice, cât și de forțe care-și au orginea în zbuciumurile interioare ale fiecărui personaj.

Un roman pe care-l recomand, cu mare drag, mai ales dacă sunteți fanii lui J. R. R. Tolkien. E uluitor modul în care autorul înșiră astfel de legende și povestiri, presărate cu poeme, diverse hronice, povești orale și cânturi, chiar dacă, după cum fiul său Christopher Tolkien spune, „cititorul nu trebuie să se aștepte la o coerență deplină (...) Tolkien concepând unele poovești ca o narațiuni succinte, care a supraviețuit în tradiția milenară; la baza ei aflându-se multe bucăți de proză și poeme scrise anterior”. Și, ce-i drept, așa-i, nu întotdeauna am putut ține pas cu desfășurarea epică a romanului (și nu doar cazul cărții de față, Povestea lui Kullervo), dar asta nu m-a împiedicat în a mă bucura de ceva atât de complex, atât de frumos descris - da, Tolkien, după părerea mea de cititor umil, pune accent pe descriere, pe culoare locală, mai mult decât pe dinamică și acțiune; astfel, cartea ar putea părea plictisitoare, dar descrierea în sine nu are rolul decât de a-l integra mult mai ușor pe cititor în atmosfera cărții. Și, astfel, dacă te lași învăluit în această paletă de culori și imagini, vei pătrunde într-o lume pe care, cu siguranță, ai s-o părăsești cu tristețe când va fi cazul. Credeți-mă!

Povestea lui Kullervo a reprezentat un punct de cotitură în creația tolkieniană și anume trecerea de la adaptare la invenție, ce a prijeluit apariția Silmarillionului - colecția neterminată de isorii și povestiri ce reprezintă fundalul mitologic pentru Hobbitul și Stăpânul inelelor. Este precursoarea și, totodată, principala sursă de inspirație pentru epopeea tragică a lui Túrin Turambar (superbă carte, Copiii lui Húrin), una dintre cele trei „Mari Povești” din mitologia fantastică a Pământului de Mijloc. În absența acestei scrieri-liant, am fi avut doar începutul (Kalevala) și sfârșitul (Túrin) secvențelor acestui proces, dar nu și partea de mijloc, atât de crucială. Romanul de față a fost prima încercare a lui Tolkien de a rescrie - și, în decursul acestui proces, de a „reorganiza” - o istorisire care exista deja. Ca atare, ea ocupă un loc de seamă în palmaresul autorului. Mai mult, povestea marchează trecerea importantă de la imitație (rescriind o legendă, în felul său propriu) la creație (o creație atât de amplă, cum n-am mai văzut nicăieri). 

Nu știu ce să mai spun, decât faptul că m-am bucurat de acest roman și l-am savurat până la ultima pagină. Ce-i drept, povestea în sine nu are multe pagini, în jur de (+) treizeci-patruzeci, iar restul sunt note, explicații, reveniri asupra textului și alte detalii privint opera tolkieniană. Dar e o creație de-a lui Tolkien, și mi-am propus să citesc tot ce se publică de la acest autor. Pentru că, pentru mine, este un maestru al genului și o figură de referință în literatura mondială. 

Vreau să le mulțumesc enorm celor de la Grupul Editorial RAO pentru cartea Povestea lui Kullervo. Vă recomand să treceți pe la pagina lor online, puteți găsi numeroase cărți, pentru tot felul de cititori: clasice, aventură, acțiune, SF, thriller. Puteți cumpăra cartea recenzată de AICI, cu un singur click; de asemenea, AICI puteți citi un mini-fragment din roman. Să aveți parte de lecturi frumoase și pe placul vostru și de o săptămână frumoasă!

vineri, 21 februarie 2020

Grupul Editorial Corint lansează colecția Corint Fiction


O nouă colecție prinde viață: CORINT FICTION, coordonată de Ana Antonescu

Suntem foarte bucuroși să putem oferi cititorilor noștri titluri premiate, apreciate la nivel internațional, semnate de autori cunoscuți. Colecția debutează cu un roman celebru, Orfani în Brooklyn de Jonathan Lethem (februarie), și continuă cu The Good Shepherd de C.S. Forester (aprilie) și Girl, Woman, Other de Bernardine Evaristo (mai).

Despre colecția CORINT FICTION 

O poveste scrisă cu măiestrie îți deschide o lume în care te poți pierde oricând. Volumele din această colecție se adresează celor care iubesc stilul și scriitura, dar mai ales celor care iubesc poveștile autentice, adesea bazate pe fapte reale. De la suferințe și uluitoare aventuri din al Doilea Război Mondial până la întâmplări și probleme din realitatea imediată, cărțile propuse sunt ferestre pe care cititorul e invitat să le deschidă ca să (se) înțeleagă mai bine pe sine și lumea în care trăiește sau ca să evadeze în vise și fantezii ticluite cu har de autori cunoscuți și premiați.

Orfani în Brooklyn/ Motherless Brooklyn de Jonathan Lethem

Premii: National Book Critics Circle Award, Macallan Gold Dagger Award și Salon Book Award 
Ecranizare de excepție: Motheless Brooklyn 
Regie: Edward Norton 
Distribuție: Edward Norton, Gugu Mbatha-Raw, Alec Baldwin 

Lionel Essrog este măscăriciul Brooklynului, un orfan pe care impulsurile sindromului Tourette de care suferă îl fac să latre, să numere şi să masacreze limba engleză în cele mai surprinzătoare şi originale moduri. Împreună cu trei prieteni de la Orfelinatul pentru băieţi St Vincent, Lionel munceşte pentru agenţia de detective a măruntului mafiot Frank Minna. Atunci când șeful său este înjunghiat mortal, lumea lui Lionel este zgâlţâită din temelii. Orfani în Brooklyn este un omagiu adus povestirii clasice cu detectivi, un roman cu adevărat captivant și memorabil. 

„Cel mai bun roman poliţist din ultima vreme… Puneţi nişte Raymond Chandler, Oliver Sacks şi un strop de Irvine Welsh într-un blender. Apăsaţi pe buton, aşteptaţi relaxați, iar rezultatul acestui regal literar/culinar hibrid va fi ceva asemănător fantasticului Orfani în Brooklyn.” – MAXIM 

Despre Jonathan Lethem 

JONATHAN LETHEM, unul dintre cei mai apreciați scriitori americani contemporani, s-a născut la 19 februarie 1964, în Brooklyn, New York. A debutat în 1994 cu romanul Gun, with Occasional Music, o îmbinare de SF și intrigă polițistă. Au urmat alte trei opere SF – Amnesia Moon (1995), As She Climbed Across the Table (1997) și Girl in Landscape (1998). În 1999, a cunoscut un succes răsunător odată cu publicarea romanului Motherless Brooklyn (Orfani în Brooklyn), distins cu numeroase premii. În 2003, volumul The Fortress of Solitude a fost foarte bine primit de public și de critică, figurând în topul bestsellerurilor New York Times. Lista scrierilor sale continuă cu: You Don’t Love Me Yet (2007), Chronic City (2009), Dissident Gardens (2013), A Gambler's Anatomy (2016) și The Feral Detective (2018).

The Good Shepherd/ Greyhound de C.S. Forester (luna de apariție: aprilie)

În curând o ecranizare cu Tom Hanks în rolul principal, Greyhound este un thriller „extrem de captivant și strălucitor” (New York Times) care surprinde un moment tensionat din Bătălia Atlanticului, din cel de-al Doilea Război Mondial. Filmul va fi pe ecrane în mai 2020. Misiunea comandantului George Krause, ofițer în Marina Militară a Statelor Unite, este de a proteja un convoi de treizeci și șapte de nave comerciale care se deplasează pe apele înghețate ale Atlanticului de Nord din America înspre Anglia. Acolo trebuie să descarce provizii de care oamenii au mare nevoie, dar numai dacă vor putea să treacă de haita de lupi reprezentată de submarinele germane ce îi așteaptă și îi copleșesc numeric în apele periculoaseale oceanului. Timp de patruzeci și opt de ore, Krause va participa la un joc disperat de-a șoarecele și pisica cu aceste submarine, luptându-se cu epuizarea, foamea și setea pentru a proteja mărfurile în valoare de cincizeci de milioane de dolari și viețile a trei mii de oameni. Declarat unul dintre cele mai bune romane la publicarea sa, în 1955, The Good Shepherd (titlul original al romanului) este o captivantă creație clasică având ca temă luptele navale din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, scrisă de unul dintre maeștrii secolului al XX-lea, pasionați de poveștile mării. 

Despre C.S. Forester 

C.S. FORESTER s-a născut la Cairo în 1899. După ce a studiat medicina, și-a dobândit celebritatea cu povestirile despre bătălii navale. La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, lucra la British Ministry of Information din SUA, unde scria articole de propagandă. Cele mai reprezentative creații ale sale au fost douăsprezece romane din seria Horatio Hornblower, care îl au ca erou pe un ofițer din Marina Regală în epoca Războaielor napoleoniene, și The African Queen, carte ecranizată cu succes de John Huston. Romanele sale, A Ship of the Line și Flying Colours au primit  premiul pentru ficțiune James Tait Black Memorial Prize, în 1938. A murit în 1966.

Girl, Woman, Other de Bernardine Evaristo (luna de apariție: mai)

Premii: Booker Prize 2019 

Este Marea Britanie așa cum nu ați mai citit-o niciodată. Este Marea Britanie așa cum nu a mai fost relatată niciodată. Din Newcastle în Cornwall, de la începutul secolului al XX-lea și până la primele decade ale secolului XXI, Girl, Woman, Other urmărește evoluția a douăsprezece personaje în călătoriile lor personale prin această țară și pe parcursul ultimei sute de ani. Fiecare dintre ele caută ceva – un trecut comun, un viitor neașteptat, un loc numit „acasă”, un loc în care să se potrivească, pe cineva pe care să-l iubească, o mamă de care le-a fost dor, un tată pierdut, chiar și un strop de speranță... 

„Excepțională. Ambițioasă, curgătoare și atotcuprinzătoare, o narațiune neconvențională care vă va lansa mintea într-un vârtej înviorător... Unifică poezia, istoria socială, vocile femeilor și mult mai mult decât atât. Trebuie să o comandați chiar acum.” – Stylist 

Despre Bernardine Evaristo 

BERNARDINE EVARISTO, născută la Eltham în 1959, este scriitoare și profesoară universitară britanică și nigeriană. Predă la Brunel University și este vicepreședintă a Royal Society of Literature. A primit în 2019 Booker Prize pentru romanul său Girl, Woman, Other, împărțind premiul cu Margaret Atwood. 
Mama ei este englezoaică, iar tatăl, de origine nigeriană, a emigrat în Marea Britanie în 1949. Este cel de al patrulea copil din cei opt ai familiei sale. Este autoare a opt romane și opere poetice care explorează diverse aspecte ale diasporei africane, apelând adesea la experiment narativ și fuzionând proza cu poezia. Majoritatea romanelor sale au fost nominalizate sau au câștigat premii importante. Romanul său, Blonde Roots, apărut în 2008, este o satiră care răstoarnă istoria, creând un univers în care africanii îi fac sclavi pe europeni.

Nu știu de voi, dar eu sunt foarte, foarte entuziasmat. Abia aștept să citesc aceste cărți, în special pe cea a lui Bernardine Evaristo, Girl, Woman, Other. Lecturi frumoase să aveți!

joi, 20 februarie 2020

„De te duci peste râu”, de Geneviève Damas- Recenzie



Editura: Școala Ardeleană
Anul apariției: 2018
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 124
Traducere: Rodica Baconsky, Alina Pelea

„De te duci peste râu, de te duci peste râu, a zis tata, nu mai pui tu picioru în casa asta. De te duci cumva dincolo, numa' du-te și vezi tu.”

Geneviève Damas (n. 1970), pasionată de actorie, studiază arta actorului în paralel cu o licență în drept. Autor dramatic, actriță (Prix du Théâtre – Meilleur acteur, 2004) și regizor de teatru și de operă, e deopotrivă o animatoare inspirată de evenimente scenice cu Portées-Portraits, destinate promovării autorilor contemporani. Debutează ca romancieră în 2011 cu Si tu passes la rivière (De te duci peste râu), ed. Luce Wilquin,  care obține, în același an, premiul Victor Rossel (omologul belgian al premiului Goncourt), urmat în 2012 de Prix des Cinq Continents de la Francophonie și Plume d’Or   pentru primul roman. Citându-l pe Jacques De Decker, care-l parafrazează pe Corneille, „de la-ntâia încercare romanescă”, Geneviève Damas „știe să-și câștige un nume”. Vor urma Histoire d’un bonheur (Povestea unei vieți fericite), ed. Arléa, 2014, Benny, Samy, Lulu et autres nouvelles (Benny, Samy, Lulu și alte nuvele), ed. Luce Wilquin, 2014, iar în 2017, la Gallimard, Patricia, primit cu unanime elogii. Dând întâietate la ceea ce ea însăși numește o „scriitură orală”, Geneviève Damas încearcă „să facă auzite voci pe care de obicei nu le asculți”. O astfel de voce e și cea a eroului cărții de față, care te urmărește mult timp după ce s-a stins ecoul ultimului cuvânt.

„Râdeau toți trei, și cum râdeau, le vedeam dinții, scuturându-se ca niște clopoței, gata să muște, ș-aveam poftă să le smulg capetele să-nceteze odată, să mă lase-n sfârșit s-o văd din nou pe Maryse, să merg la Jean-Paul, s-o cunosc pe mama ce-oi fi avut-o, că râsu lor și ei și frica ce mi-au băgat-o-n oase mă țintuiau aci, de partea asta a râului, ca pe-un nevolnic, ca pe-un prostănac fără grai și fără vreo lumină care să-l poarte mai departe.”

Rodica Baconsky este profesor de literatură și traducător literar. A transpus, printre altele, poeme ale lui Lucian Blaga în limba franceză și un volum al lui Antoine Compagnon în limba română. Alina Pelea este traducător și interpret, cu preocupări în domeniul traductologiei. Împreună, cele două traducătoare au publicat: Barbu Ștefănescu, Le Monde rural de l’ouest de la Transylvanie (Institutul Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane, 2007); Marc Bressant, Ultima conferință (Casa Cărții de Știință, 2014); Diana Adamek, La Douce histoire du triste éléphant (Rafael de Surtis, 2017); Christophe Boltanski, Tainița (Casa Cărții de Știință, 2017); Jean-Paul Didierlaurent, Cititorul de la 6:27 (Casa Cărții de Știință, 2017) și Maryam Madjidi, Marx și păpușa (Casa Cărții de Știință, 2018).

„... o să-ți scriu, o săți scriu o poveste care-o să spună la toți c-am avut o prietenă și c-o chema Hyménée.”

Cât de mult mi-a plăcut această carte, Doamne! Pot spune că, probabil, mi-a plăcut atât de mult pentru că am avut și ocazia de a o cunoaște pe autoare, pe Geneviève Damas în persoană, fiind prezentă drept invitat la Festivalul FILIT, ediția 2019, desfășurat la noi în oraș în fiecare an. Și-am descoperit un om frumos, un om cald, extrem de inteligent, un om profund, care știe să-și aleagă cuvintele și-o face cu naturalețe deosebită. Sincer, nu auzisem vreodată de Geneviève Damas până atunci, și-n momentul acela, când am descoperit-o, cu o părere de rău m-am gândit că o mulțime de autori rămân, așa, în umbră, dacă pot spune astfel, și nu orice fel de autori, ci autori buni, autori de care avem nevoie, într-o lume în care oricine, care a publicat o oareșce carte, se consideră autor. Și, cu atât mai mult, mi-a părut rău că n-am cunoscut-o mai devreme, din prisma felului de a scrie, din prisma cărților sale, după ce am citit De te duci peste râu, una dintre cele mai bune cărți citite de mine anul trecut. Da, am citit această carte de ceva vreme, însă nu am uitat-o nici măcar o secundă, pentru că m-a mișcat cum puține cărți au reușit, de-a lungul timpului, s-o facă. Și i-aș fi dat nu cinci steluțe, nu șașe, șapte, ci pe toate, fiindă le merită cu desăvârșire.

„(...) Și eu nu știam ce să spun când mă strângea de mână (...) că dintotdeauna simt în adâncu meu că-s prostănac și găgăuță, că mi-a spus tata, că unghiile mi-s negre, că trăiesc printre porci, că viața mea-i măruntă - cum să fie măreață când nu știi citi și habar n-ai altceva decât satu ăsta și de Hyménée și de Amélie și de tine, Roger, de tine?”

N-am să vă spun prea multe despre carte, știți că nu insist asupra acestui lucru, ci am să vă spun întomai ce mi-a plăcut mie atât de mult, de ce am apreciat-o și, de altfel, de ce-aș recomanda-o mai departe. Ei, bine, De te duci peste râu ne spune povestea lui François, un băiețel crescut în mediul rural, fără carte, fără prea multă știre, dar care trăiește o dramă existențială: sora sa a plecat de acasă, prietenul său cel mai bun a fost ucis, dar întrebarea sa existențială se naște din faptul că nu-și cunoaște propria mamă, și, de altfel, nimeni nu pare a fi deschis în a-i spune ceva despre aceasta. Și, astfel, romanul se învârte asupra acestor întrebări ale lui François, niște întrebări care, pornind spre calea răspunsurilor, se transformă în întrebări din ce în ce în ce mai mari. Și cât de naiv este François crezând că lumea este atât de simplă, atât de frumoasă, cât de naiv este crezând că oamenii îl vor ajuta oricând, neînchizând totul în tăceri și prejudecăți. Într-o căutare a identității reale, a eu-lui său lăuntric, Geneviève Damas construiește din François nu doar un erou, ci un adevărat caracter care nu-și caută doar „identitatea familială”, ci însăși „capacitatea de a deveni altceva decât o brută asemeni celor din jur” (Rodica Baconsky, în Postfața romanului De te duci peste râu). Astfel, drumul lui François către propria-i identitate nu este unul ușor, este un drum al întrebărilor, un drum fragil, încât pare că oricând totul are să ia o întorsătură nepotrivită. Totuși, eroul nostru (căci așa-mi place să-l numesc), dovedește tărie de caracter, un spirit justițiar ascuțit, o minte ageră și un arsenal al simțămintelor deosebit, cu toate că nu este învățat, nu merge la școală și nici nu știe prea multe din această tagmă. 

„N-am putut să nu zâmbesc, că Jules nu le-avea deloc cu laudele. Și-mi plăcea gândul să bat drumurile, să vând brânza, ouăle și șuncile de la noi.”

Mi-a plăcut enorm de mult naturalețea, lirismul, felul de a povesti tipic autoarei Geneviève Damas. Limbajul vorbit este transpus în cuvinte, astfel încât te apropie și mai mult de ideea cărți, te integrează mult mai ușor în atmosfera cărții, în culoarea locală a mediului rural, cu tot ce presupune el. Personajele sunt construite într-un mod aparte, fiecare parcă având o trăsătură definitorie, tipizând o anumită tipologie umană. O carte expresivă, o carte, nu știu, ca o poezie a ființei, dar care tratează, după părerea mea, un subiect destul de sensibil: cum va reuși, un copil, în aparență, să-și afle propria identitate folosindu-și forțele de care dispune, fără ca însuși tatăl său, frații săi, rudele sale, să-i ofere o mână de ajutor, un răspuns atât de simplu? Și, la o adică, de ce n-are voie François să treacă peste râu? De ce nu are voie să treacă peste această barieră a identității, a propriei sale ființe? Locul acesta în care toate visurile și visele și visele și visurile devin realitate sau, dimpotrivă, se destramă precum sticla suflată-n vânt? Am adorat acest mister al cărții, această metaforă atât de frumos construită și atât de subtilă.

Revenind, recomand romanul De te duci peste râu tuturor celor cărora le plac lecturile profunde, în aparență simple, tuturor celor cărora le plac lecturile care te mișcă și-ți pun întrebări; poate mă repet, dar această carte, pentru mine, a fost una dintre marile surprize ale anului trecut, chiar nu mă așteptam să-mi placă atât de mult și s-o citesc cu atâta patos, cu atâta plăcere. Mă bucur nespus c-am avut ocazia să cunosc autoarea și chiar să-i cer un autograf, și abia aștept să citesc și cealaltă carte pe care o am, semnată Geneviève Damas, și anume Patricia.

Vă doresc lecturi cât mai frumoase și cu spor, dragi cititori!

miercuri, 19 februarie 2020

„Ascunde amintirile și distruge tot ce-am atins”, de Luminița Amarie- Recenzie


Editura: Casa de Editură Max Blecher
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 72
Anul apariției: 2019

Luminița Amarie (n. 20 ianuarie 1987, Ibănești, jud. Botoșani) s-a mutat în 2006 la Paris, iar din 2015 trăiește la Londra. A publicat câteva plachete, jalonând un parcurs ce se-mplinește în Ascunde amintirile și distruge tot ce-am atins, volum în care se asumă depășind tatonările începutului și care probează maturitatea unui discurs transgresiv, eliberat de retorisme și artificiozități. 

„trec din mâna stângă în mâna dreaptă
o piatră ce nu mai are nicio asperitate”

Nu, n-am să fac o recenzie unei cărți de poezii, nu pot face asta, nu-s critic și nici n-am avizarea corespunzătoare; tot ce pot spune este cât de mult mi-a plăcut volumul de față, cât de mult l-am trăit, cât de multe emoții (ba chiar amintiri, da, amintiri pe care nu le pot distruge mi-a strânit) m-au încercat citindu-l. Și, de altfel, am să scriu puțin despre el pentru că va fi ca o trecere în revistă - ca o recomandare, dacă pot să spun așa - pe care vreau s-o las înscrisă pe acest blog. Ascunde amintirile și distruge tot ce-am atins m-a „lovit” încă din titlu. E greu să uităm, așa-i? Să ascundem față de noi înșine anumite amintiri, situații, chiar oameni, întâmplări, circumstanțe, rușini, fapte de care nu suntem prea mândri și nici nu vom fi vreodată. E greu să distrugem tot ce-am atins atunci când amintirile ni s-au întrupat, sunt parte componentă a vieții noastre?! Da, evident, e too much for us, ca oameni limitați. Mereu mi-am spus că cel mai ușor (fazual spus, bineînțeles) este să încercăm să ne schimbăm emoțiile și atitudinea față de anumite amintiri, așa poate vom accepta, în cele din urmă, ceea ce, de fapt, suntem. În fine, e o discuție lungă pe care o putem dezvolta încetul cu încetul cu încetul, până la infinit.

„închide ferestrele
imaginează-ți cerul
păsările nopții

firește că știi
moartea a inventat frumusețea
apoi a desfigurat chipurile”

Evident, o poezie contemporană, o poezie lipsită de rigori stilistice, de încadrări tipice genului liric (prin definiție, prin cele îndesate pe gâtlej în școală), o poezie autentică, o poezie a simțului, a trăirii. Asta am găsit în volumul Ascunde amintirile și distruge tot ce-am atins, a Luminiței Amarie, un volum pe care l-am citit la momentul potrivit, dat fiind faptul că m-a atins atât, dar atât de ușor. Da, este un moment oportun pentru fiecare carte și vă pot confirma acest lucru - am citit cărți care mi-au plăcut prin simplul fapt că au fost acele cărți potrivite pentru starea în care mă aflau, situațiile care mă împrejmuiau, gândurile care mă încercau. E un truism, de altfel, că de multe ori ne place să auzim/ citim lucruri în conformitate cu emoțiile noastre. Suntem oameni, la o adică.

N-am să mai bat apa-n piuă, vă pot spune doar că vă recomand volumul de față, în special dacă sunteți fani ai poeziei contemporane, ai poeziei noi, a poeziei incisive, chiar violente (iarăși, denotativ spus). S-aveți parte de lecturi cât mai pe placul vostru și cât mai rodnice!

„mă trezesc odată cu frica

în locul inimii - un animal cu aripi

mă gândesc la tatăl unui copil fără copilărie
simt spaima în plămâni
mâinile adună frigul
tată,
un copil fără copilărie ca și cum nici nu s-ar fi născut”

joi, 13 februarie 2020

Lansare - album „Marin Gherasim” - 19 februarie, ora 18:30, Carusel


Editura Vellant, KPMG Romania și Cărturești Carusel au plăcerea de a vă invita la evenimentul de lansare a volumului Marin Gherasim, publicat recent la Editura Vellant și semnat de Alexandru Davidian. 

Evenimentul va avea loc miercuri, 19 februarie, la Librăria Cărturești Carusel (Str. Lipscani, nr. 55), ora 18:30. Invitatul special al acestui eveniment va fi domnul H.R. Patapievici. KPMG Romania a susținut publicarea și traducerea acestui volum, care oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții și operei lui Marin Gherasim. Alexandru Davidian și-a desfășurat cercetarea pe parcursul a multor ani, timp în care a încercat să cunoască în profunzime activitatea lui Marin Gherasim, inclusiv prin intermediul unor întâlniri directe cu artistul. Carte de istorie, artă şi prietenie, lucrarea de faţă prezintă treptele existenţei şi operei unui pictor ce a beneficiat din plin de darul virtuos al răbdării şi al speranţei, al reflecției față de sine şi față de ceilalți, în căutarea unei soluții de reaşezare sufletească, de regăsire a unui ideal spiritual, de-a lungul unui drum sinuos având ca punct culminant o simplificare, o esențializare a vieții. 

După evenimentul de lansare vă invităm la un pahar cu vin, în bistroul de la ultimul etaj al librăriei. Un prilej tocmai bun de a ne cunoaște sau de a continua discuțiile începute anul trecut.

„Fotograful de la Mauthausen” - noutate Corint Istorie


Fotograful de la Mauthausen (colecția Corint Istorie) relatează destinul catalanului Francisco Boix, un supraviețuitor al lagărului de concentrare din apropierea orașului austriac Linz. Mii despanioli republicani au plecat în exil după ce forțele naționaliste conduse de Franco au învins în Războiul Civil (1936–1939). Dintre cei fugiți peste hotare, 7.500 de spanioli au fost capturați de germani în Franța, după ocuparea țării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Au fost luați prizonieri   și   apoi   deportați   în   lagăr,   unde   Boix,   lucrător   în   laboratorul   fotografic   de   la Mauthausen, împreună  cu  alți deținuți   au reușit să  salveze de  la  distrugere  circa  2.000   de negative cu atrocități comise de ofițerii SS. Multe dintre fotografiile colecției au fost utilizate ca probe în cadrul proceselor postbelice intentate foștilor demnitari naziști. La câțiva ani după încheierea războiului, fotograful – a cărui sănătate s-a șubrezit foarte mult din cauza condițiilor inumane din detenție – a murit. Datorită eforturilor tânărului hotărât și curajos, s-au păstrat însă o parte dintre dovezile ce au acuzat și au demascat un sistem concentraționar teribil și o ideologie criminală.

„O carte cu  fotografii terifiante, care a stat la baza filmului cu același nume, disponibil  pe Netflix. Fotograful de la Mauthausen, regizat de Mar Targarona, fără a fi un blockbuster, a reușit să mătulbure și  să mă  sensibilizeze.  La finalul filmului  sunt  prezentate  adevăratele  fotografii ale poveștii. Una mi-a atras în mod deosebit atenția, cea care înfățișează cadavrul șefului lagărului, linșat și aruncat în gardul de sârmă ghimpată. Fără milă, așa cum ar trebui să fie, în numele justiției și al răzbunării.” - Carlos Boyero, El País 

„În   momentul   înfrângerii   germanilor,   dintr-un   hoț   de   fotografii   oficiale,   Boix   a   devenit fotoreporter   al   eliberării   deținuților.   Volumul  Fotograful   de   la   Mauthausen,   ilustrat   cu fotografiile salvate de la distrugere și cu cele realizate de Boix însuși, demonstrează cum este posibil să îmbini în mod armonios mărturiile cu documentele de arhivă, pe baza cercetării riguroase.” - Rafael Núñez Florencio, El Cultural

duminică, 9 februarie 2020

„Variațiuni pe o temă dată”, de Ana Blandiana- Recenzie



Editura: Humanitas
Rating: 5 din 5 steluțe
Anul apariției: 2018
Număr de pagini: 132

Ana Blandiana (nume literar al Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan) s-a născut la Timişoara, la 25 martie 1942. Studii de filologie romanică, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. Burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin.

„Un poem de dragoste despre nedespărţirea prin moarte. Cea mai metafizică dintre cărţile mele.“ – Ana Blandiana

N-am să pot să descriu, vreodată, cât de frumos scrie Ana Blandiana. Cât de sensibile sunt cărțile sale, cât de pur este lirismul pe care-l abordează. N-am cum, pur și simplu! Am crescut cu poeziile Anei Blandiana, poate de la poezii puerile, pentru copii, până la poezii despre viață, iubire, durere, timp. Poate sunt impresionist, dar n-am cum altfel. Îmi place Ana Blandiana prin ceea ce înseamnă ea - nu doar prin cartea de față, ci prin toată activitatea sa literară: poeme, proză, eseistică, critică. Deopotrivă, cartea de față a fost una care m-a apropiat și mai mult de ceea ce Ana Blandiana scrie. Variațiuni pe o temă dată a fost o carte pe care, deși am citit-o rapid, am resimțit-o ceva timp după lecturare. Poeziile sunt profunde, emoționante, sunt, așa, cum să zic, reale, spun adevăruri și pun întrebări, îți dau de gândit și, nu știu, cred că trebuie să ai o oarecare „avizare” literară atunci când le citești. Eu susțin totuși că anumiți autori nu-s pentru oricine - nu la modul că alții nu ar înțelege-o, ci la modul subiectiv, în care se poate ca această carte să ți se pară superbă, emoționantă, sau să nu-ți atingă nicio coardă sensibilă. La o adică, mă refer aici la natura fiecărei persoane, natura de a simți și de a privi lucrurile, perspectiva (subiectivă, prin definiție) asupra lor. Ei, bine, eu fac parte din acea tagmă de cititori care se dă în vânt după cărți emoționante, după emoții (ne)gratuite și manifestări ale frumosului. De asta-mi place Ana Blandiana, pentru că, pentru stimata autoare, cuvântul are o putere inimaginabilă, de necontenit. Iar amintirile sunt izvorul unei nesecate imaginații a simțurilor și a sufletului.

Nu pot spune mai mult, v-am spus, nu sunt critic literar, nu pot aborda mai multe valențe ale poeziei, având în vedere că nu fac studiu de caz sau alte lucruri de acest gen. Vă pot spune doar că mi-a plăcut, și-am să citesc oricând, cu drag, orice scrie Ana Blandiana. Pentru că nu voi putea fi dezamăgit vreodată, întrucât mi-a câștigat, ca scriitor, respectul. Și e unul mare și necondiționat, pentru că Ana Blandiana este, de fapt, una dintre marile scriitoare ale acestei țări, este una dintre figurile de referință ale literaturii românești și ale poeziei noastre naționale. 

Lecturi frumoase și cu spor să aveți!