„Când i-au spus că Lucinda Hayes era moartă, Cameron s-a gândit la omoplații ei și la cum îi încadrau spinarea goală, ca doi plămâni nemișcați.”
Editura: RAO
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 336
Anul apriției: 2017
Traducere din limba engleză: Liliana Pelici (Lingua Tradom)
Danya Kukafka este absolventă a New York University Gallatin School of Individualized Study. Ea lucrează ca editor asistent la Riverhead Books.
Misterul fetei din zăpadă este primul ei roman.
Cine ești când nu te urmărește nimeni?
Când Lucinda Hayes, o liceană îndrăgită de toată lumea, este găsită moartă, toţi cei apropiaţi din Colorado sunt afectaţi, printre care băiatul care a iubit-o cel mai mult şi o fată care voia o viaţă perfectă. Ba chiar şi detectivul care ancheta crima. În urma tragediei, aceste trei personaje remarcabile – Cameron, Jade şi Russ – trebuie să se confrunte fiecare cu secretele lui întunecate pentru a găsi consolare, adevărul, sau amândouă.
„Lucinda era moartă și amintirea asta se așternea peste case ca o zăpadă de noaptea trecută. La început, căzu încet și, în scurt timp avea să se topească ușor și firesc. Dar nu pentru Cameron: Lucinda era moartă și amintirea ei îi lovea coapsele tot timpul, ca niște valuri înghețate ale oceanului. Putea doar să se cufunde în adâncul lor. Tot mai adânc, până când adevărul îi gâlgâia în gură, sărat, mizerabil. Tot mai adânc, până când nu mai avea niciun rost să caute țărmurile, deoarece știa că Lucinda nu va sta pe ele.”
Dap, ați ghicit, încă o carte de la Editura RAO, cărora le mulțumesc enorm de mult că mi-au trimis-o, pe care am citit-o, să zic așa, dintr-o înghițitură. Încă o carte despre care nu știam nimic, dar pe care o mai văzusem în lumea online, coperta atrăgându-mi de fiecare dată atenția (drept să fiu, chiar e o copertă inspirată și relevantă în ceea ce privește ce înseamnă, de fapt, această carte). Am început să citesc cartea această încă din ziua în care am primit-o, la nici două ore după ce m-a sunat curierul și mi-a spus că are un colet pentru mine - din acel moment, n-am mai fost în stare să mă dedic altei lecturi, altui roman, sau să fac orice altceva, până nu am dat gata prima parte a acestei cărți. Serios, pur și simplu am fost captiv în lumea creată de Danya Kukafka, o lume atât de misteroasă, atât de reală și palpabilă încât am avut impresia că, dacă n-ar fi fost o carte, această carte s-ar fi putut derula, oricând, pe sub ochii mei, în lumea aceasta, printre vecinii mei și prietenii mei dragi. Și da, chiar mi-a plăcut, drept care i-am oferit cinci sincere steluțe pe Goodreads; i-aș fi dat mai multe, pe toate de pe cer, dar ăsta este maximul.
Cameron. Jade. Russ. Trei personaje care fac din această carte o lectură extrem de interesantă, o lectură diferită de multe cărți de acest gen: dacă, în primă instanță,
Misterul fetei din zăpadă pare a fi un roman polițist (chiar titlul îți sugerează acest lucru -
mister), ei, bine, de fapt treaba nu stă chiar așa: Danya Kukafka a reușit să îmbine multe trăsături în acest roman, a băgat dramă, thriller, a alternat între acțiune și psihologie, puțin din genul
crime și muuuultă, foarte multă psihologie umană - lucrul cel mai de preț, pentru mine, într-un roman bun. Nu am să vorbesc despre acțiune - cred că repet lucrul acesta în fiecare recenzie pe care o fac - pentru că aș strica totul; spoilerele nu-și au rostul, nu obișnuiesc să fac asta niciodată, eu doar vreau să-mi spun părerea privitoare la o anumită carte. Cu alte cuvinte, tot ce scrie aici este prin excelență subiectiv, reprezentând maniera în care eu am perceput cartea, maniera în care m-am aventurat în ea, felul în care m-am regăsit la sfârșitul ultimului rând al ei, cum am rezonat cu personajele și tot ce mi-a transmis. Trăgând o linie, concluzionând, vă pot spune că, pentru mine,
Misterul fetei din zăpadă a fost, de fapt, ca un poem: a pornit ușor, trecându-mă prin zeci de stări, cu pagini care mi-au oferit timpul de a respira, de a-mi trage sufletul, cu metafore frumos și subtil conturate, cu emoții & trăiri, într-o atmosferă totuși puțin apăsătoare - toate acestea pregătindu-mă, de fapt, pentru finalul neașteptat, venit ca un
knock-out. Și, Doamne, cât de mult iubesc cărțile care mă surprind și nu mă lasă să speculez ce urmează să se întâmple, cine e criminalul și ce l-a împins să facă asta. Felicitări, Kukafka,
you got me here!
„- Mai ții minte când eram mici și doar cântecele pop și moartea animalelor de companie ne frângeau inimile? (...) Când eram atât de mici și de proști, că ne petreceam toată ziua explorând un petec de iarbă dintr-un câmp deschis, săpând după insecte... (...) Mă recunoști, nu-i așa? Încă suntem aceeași copii. Bineînțeles, facem mai puține concursuri de mâncat frișcă. Ne șoptim mai puțin la ureche. Însă suntem aceeași. (...) Întotdeauna vom fi aceeași.”
Să-ncepem cu Cameron - de-acum, unul dintre cele mai dragi personaje pentru mine. Cât m-am regăsit în Cameron, numai eu știu. Da, el a iubit-o pe Lucinda Hayes, da, avea visuri cu ea, avea o lume a lui în care existau doar ei doi, și-ar fi fost fericiți, și-ar fi fost împliniți, totul în pace și armonie. A iubit-o atât de mult încât, în nopțile târzii, nu se sătura ore întregi pur și simplu să o privească pe fereastră, ea neștiind asta, hrănindu-se doar cu imaginea ei tânără și perfectă. Dar drama, evident, că există și-o dramă, constă în faptul că această iubire nu era una împărtășită, era o iubire singulară, dureroasă, neputincioasă - din umbră, Cameron privea către un ideal, deși avea certitudinea că niciodată, dar niciodată, Lucinda, fata cu părul de stele, cu pielea întinsă pe trup ca o coardă, cu buzele de trandafir înflorit, nu va fi a lui. Trist, tell her you love her, maybe she loves you too - pe viitor, Cameron, ca sfat prietenesc, să ții minte. Viața e prea scurtă ca să dai înapoi, dar pentru cei care se iubesc, viața înseamnă eternitatea. Și-acum, mai mult ca oricând, Lucinda fiind moartă, în inima lui Cameron explodează un vulcan al durerii, pe care cu greu și-l poate stăpâni. Este extrem de interesant să urmărești, de-a lungul lecturii, gândurile acestuia, emoțiile lui, toate amintirile cu și despre Lucinda, toate visurile pe care nu le-a împărtășit vreodată cuiva și pe care nu a reușit să le împărtășească ei. Toate idealurile care, din păcate, nu se vor materializa vreodată. Și totuși o fi el cel care i-a luat viața Lucindei?
„În somn, Lucinda era perfectă și curată, o umflătură care respira sub
pături - nu îndrăzni s-o atingă, pentru că era perfectă și dulce. Ar fi
vrut să-și facă palma căuș pe rotunjimile ei, să-i simtă toate liniile
corpului, să-și apese limba pe acel punct dulce dintre gâtul ei și
claviculă. Voia să le unească într-un fel de sudoare. Să fie aerul
care-i ieșea fără efort din plămâni, bucata de plapumă strânsă în pumnul
ei, voia să se târască într-un colțișor din interiorul ei și să trăiască în tihnă acolo unde nu l-ar fi găsit nimeni.
Spera ca fiecare om să simtă o asemenea dragoste, măcar o dată în
viață. Fiecare persoană o merita. Își închipui toate familiile din toate
casele din cartier, acoperișurile din șindrilă roșie înălțându-se spre
munți, toți oamenii din acel orășel trist, cei buni, cei răi, cei
singuratici: ar fi vrut să le ofere tuturor asta.
Deveni unul dintre picioarele patului Lucindei, drept și solid.”
Jade. Pe Jade pot să spun că am urât-o. Serios. Mă enerva să citesc perspectiva ei, deși e un personaj extrem de important în această carte. O uram pe Jade pentru că ea o ura pe Lucinda, iar moartea ei nu însemna, de fapt, prea mult pentru ea. Jade credea că viața Lucindei era perfectă: și, ca să fiu sincer, chiar așa era (insert descriere clișeică din cărți a vieților perfecte ale adolescenților). Dar parcă ascundea ceva, așa, îi citeam gândurile lui Jade și parcă toate erau cuprinse de un sentiment al vinovăției, al culpabilității. Să fi fost ea cea care a vrut să scape de Lucinda? Era prea invidioasă pe ea, pe frumusețea ei, pe popularitatea ei? Nu vă zic, bineînțeles, vă spot doar că Jade este un personaj misterior, un personaj al luminilor și umbrelor - deși anumite lucruri spuse de ea (și chiar făcute) ar depăși limitele eticii, e foarte interesant modul în care, deopotrivă, reușește să aducă argumentele potrivite pentru a justifica cele spuse și făcute. Apoi, Russ, inspectorul care se ocupă de caz: aici, credeți-mă, în perspectiva lui (cred că am uitat să menționez, dar probabil v-ați dat seama - această carte este prezentată din trei perspective - a lui Cameron, a lui Jade și a lui Russ, fiecare având rolul său în întregirea poveștii și universului literar) se regăsesc multe aspecte privitoare la viața reală, cea de zi de zi: ni se prezintă viața lui personală, o relație epuizată, anihilată, în care pare că doar respectul a mai rămas, iubirea luându-și concediu permanent. Nu știu, m-a durut, drept să fiu, povestea lui Russ, chiar dacă nu ăsta era centrul acestui roman - aici, încă un punct în plus pentru Danya Kakafka, care nu s-a axat doar pe „un fir epic”, ci a purtat cititorul pe mai multe planuri - fără să riște, astfel, să plictisească.
„(...) și totul era bine pentru că ne cunoșteam unul pe celălalt. Voiam să ne petrecem zilele împreună. N-aveam limite și radiam de fericire amândoi.
Se năștea o constelație.”
Un roman bun, extrem de bun, pe care îl recomand cu drag tuturor celor care vor să citească ceva de calitate - Kakafka m-a surprins într-un mod plăcut scriind o carte de debut atât de bună. Stilul autoarei este unul visceral, direct, sincer, emoțiile par a veni fix din sufletul ei, sunt transmise cu căldură, într-o manieră efervescentă, lirică - în acest roman, iubirea joacă, în cele din urmă, un rol viral: totul vine din iubire, viața, tristețea, chiar și moartea, durerea, invidia. Iubirea care, în cele din urmă, eliberează, te poartă pe drumuri pe care n-ai fi crezut vreodată că poți umbla și ajunge - îți întregește ființa și te contopește cu infinitul. Jade. Cameron. Russ. Trei persoanje în care speranța, cu particularitățile ei, pulsează ca o a doua inimă. În final, cele trei personaje își definitivează destinul, își aleg calea și au să trăiască, de-acum înainte, o eternitate între paginile acestei cărți minunate.
Vreau să le mulțumesc enorm celor de la
Grupul Editorial RAO pentru cartea
Misterul fetei din zăpadă. Din
câte știu, a apărut și film, și abia aștept să văd și filmul și să
revin, poate, cu o paralele între cele două - carte versus film. Vă
recomand să treceți pe la
pagina lor online,
puteți găsi numeroase cărți, pentru tot felul de cititori: clasice,
aventură, acțiune, SF, thriller. Puteți cumpăra cartea recenzată de
AICI, cu un singur click. Să aveți parte de lecturi frumoase și pe placul vostru și de un weekend liniștit.
Un volum inedit în Colecția Corint Istorie: O revoltată în Rusia bolșevică de Evghenia Iaroslavskaia-Markon. Idealistă, extremistă și poetă, autoarea a avut un destin tragic, fiind acuzată de propagandă antisovietică, închisă și executată în 1931. Autobiografia sa, descoperită în arhivele FSB în anul 1996, este însoțită de un aparat critic documentat.
