Am o curiozitate destul de mică. Cred că, bineînețeles, cu toții aveți o carte preferată, o carte care v-a ajuns la suflet și pe care, după ce-ați citit-o, ați recitit-o. Dacă nu imediat, măcar peste câteva săptămâni, luni. O carte care v-a făcut să râdeți, să rămâneți surprinși, iar să râdeți, sau, dimpotrivă, să fiți furioși, să plângeți și să trăiți alături de personajul principal, fiindu-i prieten în toate aventurile. Sau, de ce nu, poate dușman!
Ei, bine, și eu am trăit asemenea momente. Da, le-am trăit citind cartea mea de suflet, „Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell. O capodoperă, și nu doar eu susțin acest lucru, ci numeroasele piese de teatru, încercări de continuare ale poveștii, pagini. M-am îndrăgostit de acest roman, cred că orice adolescent ce a citit cartea a făcut-o. Cum poți să nu fii mânios, la început, pe Scarlett, care se crede „cea mai tare din parcare”, dar pe care, cu timpul, ajungi s-o înțelegi și să fi vrut să fi știut de la început cum este, de fapt, ea? Cum poți să nu plângi când Ellen O`Hara.. Ei, bine, nu vreau să dau spoilere, dar cum poți să nu plângi când aceasta moare? Sau când Mammy suferă după toți, ca o femeie taciturnă ce este, vrând binele tuturor și punându-i pe toți deasupra ei? Sau când vezi cu câta naivitate Melanie trăiește această viață?
Iubesc cartea asta, aș reciti-o cu același drag de 1000 de ori. De asemenea, o altă poveste care m-a captivat, este povestea Aniței Nandriș-Cudla, o femeie de la țară, cu doar 3 clase, care-și scrie povestea de viață în cartea „20 de ani în Siberia”. Memorii pur și simplu fascinante, dar nu într-un sens bun, din viața acesteia, scrise din amintirile trăite în Siberia. Este o carte ce, pur și simplu, te dă peste cap. Recenzia este AICI.
Cartea voastră preferată care este, dacă-mi permiteți să vă întreb, și de ce? Vă place literatura clasică, SF? Dan Brown, Alice Munro, John Green? Ce cărți îmi recomandați? Mă dau „în vânt”, după cărțile psihologice, thriller, dramele, pe ici-pe colo groază, romance și memorii. Bineînțeles, nu dau înapoi când vine vorba de cărți polițiste (dar cu tentă de dramă) și cărțile haioase.
Mulțumesc, week-end liniștit!
Mi-ai pus cea mai grea întrebare posibilă. Toate cărţile pe care le-am citit sunt preferatele mele. Toate mi-au ajuns la suflet într-un mod sau altul. Toate m-au făcut să mă simt bine citindu-le, descoperindu-le. Ar fi nedrept din partea mea să dau nume. Le ador pe toate la fel de mult. Fiecare în parte a însemnat, înseamnă şi mereu va însemna ceva pentru mine. Cu fiecare am trăit o poveste diferită şi am făcut parte dintr-o lume minunată. Fie poliţistă, psihologică, de aventură, de dragoste. Chiar nu pot alege una. Pe toate le-aş reciti cu cea mai mare plăcere şi pe toate le iubesc. Ele sunt micuţa mea bibliotecă, micuţa mea lume în care îmi place să fug. În care descopăr lucruri minunate şi întâlnesc persoane deosebite. Fiecare m-a făcut să plâng (şi nu glumesc, ai fi surprins să afli că plâng la aproape toate cărţile pe care le citesc o.o sunt mai sensibilă, eh) şi sunt ALE MELE. :))
RăspundețiȘtergereSolemn, toate sunt ALE TALE! Mă bucur să știu că ești așa de pasionată de lectură. Îmi place. Să ai o bibliotecă mare, mare, mareeee. Eu, zău, m-aș simți groaznic dacă la casa mea n-aș avea o cameră doar pentru cărți. ZĂU!
ȘtergereMulţumesc :)) Să-i spui şi surorii mele că sunt ALE MELE, pentru că nu prea ştie să-şi ţină mâinile acasă. Totuşi, mă bucur că are un interes pentru cărţi, aşa ca mine. Uii, sper să am cea mai mare bibliotecă posibilă şi să intru în cartea recordurilor cu ea. Şi cât despre ultimile tale cuvinte, să ştii că ai dreptate. Dacă ar fi după mine, toată casa ar fi plină ochii de cărţi. Dacă ne-ar ''auzi'' colegele mele, şi-ar face cruce, CREDE-MĂ. Biblioteca lor este la fel ca iubirea ce o simt ele pentru cărţi şi cunoaştere, inexistentă. TRIST, într-adevăr.
ȘtergereAm să-i transmit, promit! Sora mea nu e chiar așa de pasionată de lectură, cred că nici timpul nu-i prea permite. Când a venit acasă, îmi amintesc că mi-a zis „Hei, dar ce-i aici, s-a mutat biblioteca la noi?” Tare m-am mai amuzat. Voi avea o cameră doar pentru cărți, este nu ceva posibil, ci ceva stabilit deja. Mult succes; lasă, iubim noi cărțile îndeajuns pentru toți!
ȘtergereSora mea are timp (e încă mică, împlineşte pe 14 februarie 10 ani) şi sper că la vârsta mea va fi şi mai pasionată de cărţi ca mine (deşi mă îndoiesc). ''s-a mutat biblioteca la noi'' :)) Păi, dacă nu mergem noi la bibliotecă, vine biblioteca la noi, nu? :))) Mulţumesc, o să am nevoie. Da, iubim noi cărţile pentru toţi, că dacă nu o facem noi, atunci cine?
ȘtergereOff, vă compătimesc, cărţile sunt unul din puţinele lucruri pe care le împart fără probleme cu sora mea şi pentru care fiecare am renunţa la jumate din hainele din şifonier ca să avem unde să le punem (din păcate încă nu am aşa multe). De fapt, odată, când eram mici, citeam seria Tunele şi abia apăruse cartea nouă şi pentru că amândouă voiam să ştim ce urmează şi aveam norocul să învăţăm în contratimp, am citit-o în paralel :D
ȘtergereE foarte bine că, atât tu, cât şi sora ta, aveţi o aşa mare pasiune pentru cărţi. E de admirat. Eu cu surorile mele (am două) avem biblioteci separate. A mea e cea mai mare, pentru că, la fel ca tine şi ca sora ta, renunţ şi la haine pentru ele :))) Mă bucur că tu şi sora ta vă înţelegi atât de bine încât să citiţi o carte în paralel :D
ȘtergereUite că te înşeli, eu una nu mă pot hotărî la o carte care să fie preferata mea. Am însă un personaj preferat, Fausta din seria Pardaillan. Îmi place că e hotărâtă, realistă şi "rotundă", faţă de toate celelalte personaje feminine (şi nu numai) din cărţile scrise în perioada romantică este extrem de umană.
RăspundețiȘtergereCât despre gen, citesc cam orice, doar că nu suport personajele prost făcute sau proaste fără a fi fost construite ca să fie proaste. Şi nu am obiceiul să termin o carte care nu-mi place, asta este, nu trebuie să îmi placă tot.
De Dan Brown am citit doar Codul lui DaVinci şi am fost profund dezamăgită, după fiecare pagină m-am întrebat cât la sută din profit şi-a luat Biserica Catolică pentru promovare.. Cartea nu a fost proastă neapărat, cred că a fost doar supraexpusă, mă aşteptam să găsesc acolo o enigmă uluitoare, ceva credibil... Şi nu a fost aşa :(, am avut impresia că citesc o carte scrisă ca să fie ecranizată. Însă mi-au plăcut Pendulul lui Foucault de Umberto Eco şi Semnul Crucii de Chris Kuzneski, care au o tematică asemănătoare.
Între cărţile mele preferate mai sunt: Jocurile foamei (toată seria), Divergent (la fel), Urzeala tronurilor (la fel), Catedrala mării de Idelfonso Falcones, Alchimistul, Diavolul şi domnişoara Prim şi Vrăjitoarea din Portabelo, Pânza de păianjen, Între acte de Virginia Woolf, Anne Fine cenuşa unei iubiri, toate cărţile Philippei Gregory, Citind Lolita în Teheran, Mizerabilii şi Notre-Dame de Paris, Anielka de Boleslaw Prus, poeziile lui Traian Lalescu, seria Dune (primele 3 volume, restul sunt bune dar nu la fel), seria Vraciul de Joseph Delaney, Goodbye, Janette de Harold Robbins, Oksana Robski Casual, Schmitt Oscar şi tanti Roz şi Visătoarea din Ostande, Jenifer Weiner Anumite fete, seria Gossip Girl, Giorgio Bassini Gradinile Finzi-Contini, seria Albă şi Cireşarii de Constantin Chiriţă, seria Vrăjitor şi Vrăjitoare de James Patterson, Istoria celor 13 de Balzac, Misterele Londrei de Paul Feval, Marie Cardinal Cuvinte care eliberează, Janet Finch Leandrul alb, Cine l-a ucis pe Palomino Molero de Lliosa, seria Regi blestemaţi de Maurice Duron (mai puţin volumul 7 care nu e la nivelul celorlalte), Amelie Nothomb Acid sulfuric, seria Instrumente mortale de Cassandra Clare, mai nou şi Înainte să adorm şi Mincinoşii şi multe altele
Nu am citit „Pardaillan”, dar acum că mi-ai spus că personajul tău preferat se află în carte, am s-o am în vedere. Am căutat și am văzut că sunt mai multe volume. Vai, m-a amuzat foarte mult faza cu „m-am întrebat cât la sută din profit şi-a luat Biserica Catolică pentru promovare”. Chiar așa, oare cât la sută din profit? N-am citit Dan Brown, dar am auzit că se pricepe la speculat, și mi s-a tot recomandat „Inferno”.
ȘtergereAm și eu cărți care mi-au plăcut mult, dar n-au ajuns, așa, la nivelul celor de mai sus. Cărțile lui Alice Munro, „Înainte să adorm” cum ai zis și tu, „Oscar și Tanti Roz”, „Animal tropical” de Pedro Juan (este cam erotică, ce-i drept, dar are un stil foooarte natural, care m-a marcat), „Seara cântărețelor” de Lidia Jorge, „Apartamentul”, „Te-aș recunoaște dintr-o mie”, „Hoțul de cărți”, „Cișmigiu et Comp”, trilogia „Hunger Games”. Muuulte!
„Pardaillan”, e o serie clasică de capă şi spadă, aventură, sunt destul de multe cărţi, Fausta apare abia în volumul cu acelaşi nume. Cartea nu e mult peste altele de genul, doar personajul e uimitor, părerea mea
ȘtergereAcum, ce îţi recomand (după cum vezi faptul că ai pus întrebările astea va dăuna grav timpului tău liber) - încerc să nu mă repetşi să nu pun cărţi pe care probabil le-ai citit:
RăspundețiȘtergerepsihologice: Acid sulfuric (despre un reality show care prezintă un experiment asemănător nazismului - genială); Între acte (o carte genială care se citeşte mai greu); Lada fermecată de Bernard Malamud (sunt povestiri, uimitor de bine scrise), Anti-Lolita de Tanimura, Casual (este scrisă de o rusoaică, văduvă a unui mafiot rus care a trebuit să se descurce singură după, e oarecum inspirată din povestea ei), Anumite fete (din păcate după ce am citit-o am aflat că mai este o carte a cărei acţiune are loc înainte, dar e fără legătură) şi aş pune aici şi Poştaşul sună întotdeauna de două ori, în caz că nu ai citit-o
thriler: Seun crucii, Pendulul lui Foucault şi chiar şi Numele trandafirului, Robin Young - seria Anima Templi (acţiunea are loc în timpul cruciadelor) şi seria Milenium de Daniel Parker (aici e o problemă, cărţile au fost traduse în 2000 şi nu reuşesc să le mai găsesc, am 3 volume din 12 cumpărate atunci de părinţii mei şi restul ori nu au fost traduse ori au intrat în pământ)
dramă: Istoria celor 13 (are şi ceva thriler)Goodbye, Janette (are şi o parte psihologică extrem de bine dezvoltată, e prima carte cu referire directă la masochism pe care am citit-o), Ghepardul (are la baza istoria familiei lui di Lapedusa, dar cea mai mare parte e ficţiune, oricum ediţia de la humanitas e ff bine făcută, are şi fragmente din scrisorile lui şi fragmentele pe care voia să le pună şi nu le-a mai pus); Mă numesc Salma de Fadia Faquir (tot aşa, o latură psihologică puternică), şi o carte veche (editată undeva în perioada antebelică - cel puţin ediţia mea, sper să o găseşti totuşi), Marcel Prevoust - Eu şi amanta lui. Scrisori de femei. Aaaaa şi Dumas fiul - Acuzatul (ultimele două tot phihologice)
groază: cea mai bună carte de felul ăsta pe care am citit-o: Exorcistul - genială
romance: ai citit La răscruce de vânturi, nu? Mi-a plăcut şi PS Te iubesc
memorii: pai Pânza de păianjen are la bază viaţa Cellei Serghi, Gradinile Finzi-Contini are la bază viaţa lui Bassini, evreu în Italia fascistă (acest om genial a publicat Ghepardul după moartea autorului şi după ce fusese respinsă de atâta ori că autorul a şi renunţat să încerce), pe site-ul Institutului pt investigarea crimelor Holocaustului (de care ţi-am zis) este cartea Iaşii mei scrisă de Iosef Fierkelstein, supravieţuitor al holocaustului românesc (mai precis a fost în unul din trenurile morţii), şi cărţile lui Aurel Vainer, evreu din Bucovina, care după ce a scăpat în mod uimitor de deportarea în Siberia (pentru că era român) a fost deportat în Transnistria pentru că era evreu, Marie Cardinal - Cuvinte care eliberază (este primul om care a avut curajul să îşi povestească psihanaliza, cartea este uimitoare şi terifiantă - e inimaginabil în ce hal un printe îşi poate tortura psihic copilul - a apărut la trei, dar e mai veche, de prin 2008, sper să o mai găseşti) şi nu în ultimul rând, am şi uitat să o pun la preferate deşi o iubesc, Waris Drie - Floarea deşertului - tot mai veche, de prin 2000, dacă nu o găseşti poate ai noroc la bibliotecă (merită să faci un efort să o citeşti şi dacă nu e a ta), Waris este un model de renume mondial, de origine somaleza, prima femeie din lume care a avut curajul să vorbească în Adunarea ONU despre mutilarea genitală a femelior din Africa, viaţa ei e cutrmurătoare. Aaaaa, iar am uitat ceva, Eu sunt Malala, binenţeles.
şi la romance, Anne Fine, Cenuşa unei iubiri, deşi nu ştiu dacă genul e bine ales. Sunt uitucă rău azi...
Ștergerepoliţiste: sar peste Agatha Christie şi sir Arthur Conan Doyle şi ajung la Gaston Leroux (al căriu personaj este Ruletteabile), Georges Simenon (şi Maigret), Emile Gaboriau (Lecoq) - e greu să spun ce mare detectiv iubesc mai mult, dar mărturisesc că întotdeauna am avut o slăbiciune pt Poirot şi micile sale celule ccenuşii. Contnuând, Şoimul Maltez, În arşiţa nopţii de John Bell (şi asta e mai veche), Cine l-a ucis pe Palomino Molero, şi singurele cărţi poliţiste româneşti despre care cred că se ridică la valoarea celor scrise de Agatha Christie, trilogia albă a lui Chiriţă, absolut geniale (nu mai ştiu ordinea exactă dar oricum nu au în comun decât detectivul - Îngerul, Trandafirul, Pescăruşul)
RăspundețiȘtergereamuzante: Mendoza - Misterul criptei vrăjite /carte poliţistă la care am râs cu lacrimi, detectiv atipic, întâmplări misterioase, de toate), Al Dumas- 1001 fantome (deşi probabil se vrea de groază, eu m-am distrat copios), şi iar o carte mai veche (apărută în anul în care s-a născut mama chiar), Adrian Lusting - Un ceai cu tipele de sâmbătă (o carte despre adolescenţi, ce se întâmplă într-o tabără organizată de un liceu de revelion) - ce mi-a plăcut cel mai mult a fost revelaţia că tinerii nu se schimbă de fapt de la o generaţie la alta prea mult, doar obiceiurile tolerate de societate se schimbă
pentru că ştiu că îşi plac şi cărţile istorice, deşi nu ai scris asta: Spartacus şi Misterele Londrei
şi câteva cărţi pe care nu ştiam unde să le încadrez: Ferma animalelor, o carte foarte veche (tot apărută în interbelic) care are două pări: E Harold - Suflet pierdut şi K Munze - Dragostea unei femei. Prima e o poveste de dragoste draguţă dar cea care contează este a doua. Are doar căteva pagini dar după ce o termini te uiţi în gol şi zici oau câteva ore.
Revenind, ceva SF, poate ţi se pare înteresant: Dune are o puternică parte psihologică dacă poţisă treci peste roboţi (ştiu că nu îţi plac, dar cel puţin în primele cărţi tehnologia inovatoare e puţină) şi Regina Iernii de Joan Vinge care este o reinterpretare a poveştii Crăiasa Zăpezii (e ceva cu o clonă şi cum schimbă mediul gândirea unui om, nu e spoiler că aflii asta de pe prima pagină).
Cam atât momentan, recomandări ai vrut recomandări ai primit, ştii cum se spune, ai grijă ce îţi doreşti...
Ancaaaa! Recomandări am primit cât pentru o viață. Mulțumesc mult, sună foarte bine titlurile propuse iar atunci când voi avea nevoie și nu voi ști ce să mai citesc, aici am să caut. De „Dune” am tot auzit, mă gândesc că este o carte bună, chiar dacă nu mă dau în vânt după așa ceva. Îmi sună foarte interesante titlurile legate de memorii și Holocaust, și cele thriller, precum și dramele. Eh, acum timp să am. Încă o dată, mulțumesc pentru recomandări, un sfârșit de week-end frumos să ai!
ȘtergereNu pot avea, pur şi simplu, un autor sau o carte preferată. Sunt moartă după seria Instrumente Mortale şi după seria Fetele Gallagher, sunt disperată după John Green şi Richelle Mead şi iubesc felul cum scriu Veronica Roth şi John Stephens. Fiecare în parte sunt preferații mei şi nu aş putea să decid care e cel mai bun pentru că fiecare este diferit şi fiecare se pricepe mai bine la părți diferite ale scrisului. Şi eu îi iubesc pe toți. Sper că mă înțelege cineva.
RăspundețiȘtergereSigur că te înțelegem. Unora ne plac mai multe cărți. De fapt, tuturor ne plac mai multe cărți, dar unele parcă se infiltrează mai ușor în sufletul cititorului. De aceea am spus că „Gone with the wind” și cartea Aniței Nandriș-Cudla mi-au ajuns la suflet. Nu spun că celelalte nu au făcut-o, hehe, ar fi multe de menționat. Dar.. Pur și simplu, nu prea pot explica. Am citit John Green, „Looking for Alaska” și „Sub aceeași stea”, și, într-adevăr, un stil cald și propriu, despre adolescenți, cu adolescenți, pentru întregile mase de oameni. E OK, dar n-aș da-o pe Alice Munro pentru el. Veronica Roth, hehe, de mult e pe lista mea. Am văzut prima parte din „Divergent”, o aștept pe-a doua. N-am citit seria „Instrumente mortale”, dar cred că am văzut un film, ceva cu o tipă care vede vampiri și se luptă cu mai mulți, apoi se îndrăgostește de unul.. Nu? Nici de Richelle Mead și John Stephens n-am auzit. Îs buni? Mulțumesc că ai trecut pe-aici, un sfârșit de week-end frumos să ai!
ȘtergereÎn Instrumente mortale nu se îndrăgosteşte nimeni de vampiri, sunt vânători de demoni :))) adică oameni care au sânge de înger
ȘtergereAșa, vânători de demoni :)) Ăla blond. L-am văzut demuuuult!
ȘtergereDa, aia e Instrumente Mortale. :)) cu vânători de demoni. E minunată seria. Am văzut şi filmul, dar nu se ridică la standardele filmului.
RăspundețiȘtergereÎnțeleg că nu ai auzit de John Stephens, el e doar al sufletului meu, am putut să observ. Mimeni nu îl apreciază. Dar de Richelle Mead? Nu ai auzit de Academia vampirilor şi de Georgina Kincaid?
Ah, nu-mi plac cărțile cu vampiri. Nu prea mă atrag, prefer cărțile... „pământene”. :))
ȘtergereDe ce vrei sa ne chinui?! Mai bine ne bagi intr-o temnița si ne lași sa înnebunim, asa cum se întâmpla cu filosofii pe vremea comunista. Nu glumesc, nu face asta.
RăspundețiȘtergereIn orice caz, cartea mea preferata ramane instrumente mortale, defapt seria; pur simplu am adorat-o si inca încerc sa caut o carte care sa o întreacă. Sunt conștienta ca sunt carti de n ori mai bune decat seria asta, dar pur si simplu nici una, pana in prezent, nu mi-a atras atenția la fel de mult.
O săptămana minunata!
:)) Mu-ha-ha. Îs malefic. Băi, cred că, pe bune, am să mă apuc și eu de seria asta, că prea multe aud despre. Mulțumesc mult!
ȘtergereSeară plăcută și să ai o săptămână lejeră!
Bună! Fix în urmă cu un an citeam „Romanul adolescentului miop”. Mi-a plăcut de la bun început, de la primele pagini. Până să o citesc, n-aş fi crezut în veci că există cineva care gândeşte ca mine, credeam că eu sunt anormala din „ceată”. Habar nu aveam de ea până să ne spună profesoara de română, dar bine a făcut. În timp ce citeam, aveam senzaţia de parcă autorul eram eu. :) Poate e prea mult spus că m-a marcat, dar mi-a rămas în minte ca şi cum aş fi citit-o ieri, mai ales că după prima citire, m-am apucat imediat de ea din nou. Recent am terminat şi „Elevul Dima dintr-a şaptea”, care de asemenea mi-a plăcut enorm. Mai sunt cărţi care mi s-au părut interesante, de pildă Singur pe lume, De veghe în lanul de secară, Misterul din Caraibe, Piciul, dar nu la fel de mult ca primele două menţionate.
RăspundețiȘtergereFrumos blog! :)
Bună și bine te-am găsit! N-am citit acest roman, dar am auzit fooooarte multe despre el. Mă simt destul de aiurea că nu mă atrag scriitorii românești (cred că spun asta pentru că n-am citit prea mulți- doar ceva Eliade, pe care-l iubesc și Drumeș- am citit „Scrisoare de dragoste” de la acest autor, de care m-am îndrăgostit instantaneu, drept care ți-o recomand). Și eu am „Elevul Dima dintr-a șaptea” pe Wishlist. Am să citesc romanul doar pentru că ți-a plăcut atât de mult, sunt sigur că n-o să mă dezamăgească. „Singur pe lume”, „De veghe în lanul de secară”, cărțile copilăriei. Eeeh! Mulțumesc mult pentru această călătorie frumoasă printre cărțile tale preferate. De asemenea, mulțumesc și pentru „laudă”. Te mai aștept pe-aici cu ușile deschise, să nu te obosești să bați! Săptămână liniștită!
ȘtergereDa, nici eu nu am citit prea multe cărţi scrise de autori români, pentru că nu îmi plac, iar cei care îmi plac să spunem că i-aş număra pe degetele de la o mână. Dar pe bune că Eliade şi Drumeş sunt geniali. Mulţumesc de recomandare, era deja pe lista to-read, însă cred că ştii şi tu cum e, îţi propui sa citeşti o carte, dar apare alta, apoi alta... şi eventual încă vreo 40. :))
ȘtergereMai bine n-o puteai spune. :)) Mulțumesc pentru prezență!
ȘtergereNu ştiu cum o să sune să spun asta, dar cartea mea favorită este Lolita de Nabokov. Probabil că toată lumea a auzit de ea, având în vedere că şochează să citeşti o carte în care o fetiţă de 13 ani (nimfetă) este deliciul unui bărbat cu aproape 30 de ani mai în vârstă.
RăspundețiȘtergereMie mi-a plăcut!
Sper să ajung cât mai curând să citesc şi ,,Pe aripile vântului'' :p
Dap, și eu am auzit de Lolita. Sunt sigur că e un substrat al poveștii foarte profund. O s-o citesc curând, oricum. Dacă ți-a plăcut, vezi și „Cititorul”. Am văzut filmul, e genial, am să citesc și cartea. Sper că n-am făcut o boacănă văzând, întâi, filmul.
Ștergere„Pe aripile vântului” e o capodoperă, nu e cazul să mai zic ceva.