miercuri, 27 aprilie 2016

foița viscerală

vrei să fii foița viscerală
a plămânului meu?
să mă căptușești nu spre torace, ci direct
spre inimă spre plămâni spre His
n-aș mai respira niciodată, niciodată
doar să te las să trăiești
într-o letargie continuă, aceeași.

comă.
tu, iubito, difuzezi ființa mea
din mine, în propriul meu sânge
deși presiunea e mai mică în partea cealaltă.
ah, m-am prins – chiar și legile
gravitației le sfidezi,
atemporal
ah uite respir
inspir
cobor și mă ridic, îmi strigă sternul
uite uite uite
viața iese din mine
acoperă-mi buzele și, da
primește-o tu
poartă-mi tu suflarea, iar cu ultima ta respirație
haide să murim amândoi în aceeași clipă.
ți-e frică

știu.

8 comentarii: