Povestea lui Kullervo, de J. R. R. Tolkien - Recenzie

Editura: RAO

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 176

Anul apariției: 2019

Traducere: Alexandru Maniu (prin GRAAL SOFT)

J.R.R. Tolkien s-a născut la data de 3 ianuarie 1892 în Bloemfontein (parcă însăși numele orașului în care s-a născut i-a decis soarta de scriitor fantasy). După ce a luptat în Primul Război Mondial (nu știu câți dintre fanii Tolkien știau asta), Tolkien și-a început cariera academică, fiind considerat drept unul dintre cei mai renumiți filologi (nici nu mă înșel de acest lucru). În întreaga lume, Tolkien este cunoscut ca fiind creatorul Pământului de Mijloc și autorul unor opere fantasy de excepție precum Hobbitul, Stăpânul inelelor, Silmarillion. Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi și vândute în zeci de milioane de exemplare.

Cartea de față, Povestea lui Kullervo, pune povestea unui tânăr blestemat, care este vândut ca sclav și care jură să se răzbune pe magicianul care i-a omorât tatăl. Kullervo, fiul lui Kalervo, este probabil cel mai tragic personaj al autorului. Tolkien însuși afirma că Povestea lui Kullervo a fost „sămânța încercărilor mele de a scrie legende" și „o piatră de hotar în legendele Primei Vârste". Kullervo este, în mod clar, o versiune mai veche a lui Túrin Turambar, eroul tragic din Silmarillion. Povestea lui Kullervo, versiunea în proză a ciclului Kullervo din epopeea finlandeză și careliană Kerval, a fost scrisă de Tolkien pe când era student la Exter College, Oxford, în 1914-1915. Aceasta a fost o perioadă dificilă pentru autor, iar acest lucru este reflectat în subiectul și temele cărții, care este însă o piatră de temelie a universului ficțional inventat de scriitorul britanic.

Cei care mă cunosc, știu totuși cât de mult îmi place Tolkien și cât de mult ador seriile The hobbit și The Lord of the Rings. Pentru mine, drept să vă spun, sune cele mai bune filme și vor fi cele mai bune filme fantasy pe care le-am urmărit vreodată. La o adică, nu mă satur niciodată de ele, cred că le-am văzut de cel puțin zece ori pe fiecare (și nu-s puține). Cât despre cărți, recunosc, le-am citit o singură dată, deoarece, în cazul acesta, aș putea spune că - privind acțiunea și desfășurarea ei - prefer filmele; în schimb, dacă e vorba de descrieri minuțioase, tipice lui Tolkien, un adevărat filolog, dacă e vorba de descrieri magice, de o nemărginită imaginație - voi prefera întotdeauna cărțile. Nu știu, Tolkien are un stil anume, are un talent covârșitor când vine vorba de a crea personaje mitice, fantastice, de a le pune în situații care să antreneze cititorul, să-l apropie de personaje și de acțiunea în sine. Pe mine asta m-a impresinat întotdeauna în cărțile sale - personajele atât de frumos construite, dar a căror destin este pus la încercare de forțe nu neapărat fantastice, magice, cât și de forțe care-și au orginea în zbuciumurile interioare ale fiecărui personaj.

Un roman pe care-l recomand, cu mare drag, mai ales dacă sunteți fanii lui J. R. R. Tolkien. E uluitor modul în care autorul înșiră astfel de legende și povestiri, presărate cu poeme, diverse hronice, povești orale și cânturi, chiar dacă, după cum fiul său Christopher Tolkien spune, „cititorul nu trebuie să se aștepte la o coerență deplină (...) Tolkien concepând unele poovești ca o narațiuni succinte, care a supraviețuit în tradiția milenară; la baza ei aflându-se multe bucăți de proză și poeme scrise anterior”. Și, ce-i drept, așa-i, nu întotdeauna am putut ține pas cu desfășurarea epică a romanului (și nu doar cazul cărții de față, Povestea lui Kullervo), dar asta nu m-a împiedicat în a mă bucura de ceva atât de complex, atât de frumos descris - da, Tolkien, după părerea mea de cititor umil, pune accent pe descriere, pe culoare locală, mai mult decât pe dinamică și acțiune; astfel, cartea ar putea părea plictisitoare, dar descrierea în sine nu are rolul decât de a-l integra mult mai ușor pe cititor în atmosfera cărții. Și, astfel, dacă te lași învăluit în această paletă de culori și imagini, vei pătrunde într-o lume pe care, cu siguranță, ai s-o părăsești cu tristețe când va fi cazul. Credeți-mă!

Povestea lui Kullervo a reprezentat un punct de cotitură în creația tolkieniană și anume trecerea de la adaptare la invenție, ce a prijeluit apariția Silmarillionului - colecția neterminată de isorii și povestiri ce reprezintă fundalul mitologic pentru Hobbitul și Stăpânul inelelor. Este precursoarea și, totodată, principala sursă de inspirație pentru epopeea tragică a lui Túrin Turambar (superbă carte, Copiii lui Húrin), una dintre cele trei „Mari Povești” din mitologia fantastică a Pământului de Mijloc. În absența acestei scrieri-liant, am fi avut doar începutul (Kalevala) și sfârșitul (Túrin) secvențelor acestui proces, dar nu și partea de mijloc, atât de crucială. Romanul de față a fost prima încercare a lui Tolkien de a rescrie - și, în decursul acestui proces, de a „reorganiza” - o istorisire care exista deja. Ca atare, ea ocupă un loc de seamă în palmaresul autorului. Mai mult, povestea marchează trecerea importantă de la imitație (rescriind o legendă, în felul său propriu) la creație (o creație atât de amplă, cum n-am mai văzut nicăieri). 

Nu știu ce să mai spun, decât faptul că m-am bucurat de acest roman și l-am savurat până la ultima pagină. Ce-i drept, povestea în sine nu are multe pagini, în jur de (+) treizeci-patruzeci, iar restul sunt note, explicații, reveniri asupra textului și alte detalii privint opera tolkieniană. Dar e o creație de-a lui Tolkien, și mi-am propus să citesc tot ce se publică de la acest autor. Pentru că, pentru mine, este un maestru al genului și o figură de referință în literatura mondială. 

Vreau să le mulțumesc enorm celor de la Grupul Editorial RAO pentru cartea Povestea lui Kullervo. Vă recomand să treceți pe la pagina lor online, puteți găsi numeroase cărți, pentru tot felul de cititori: clasice, aventură, acțiune, SF, thriller. Puteți cumpăra cartea recenzată de AICI, cu un singur click; de asemenea, AICI puteți citi un mini-fragment din roman. Să aveți parte de lecturi frumoase și pe placul vostru și de o săptămână frumoasă!