Toate lucrurile periculoase, de Stacy Willingham - Recenzie (Crime Club)

Editura: Nemira

Colecția: Armada

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 320

Anul apariției: 2026

Traducere: Liviu Szöke

Stacy Willingham a fost copywriter și brand strategist pentru diverse companii de marke­ting înainte de a hotărî să se dedice scrisului. Autoarea și-a obținut licența în jurnalism la University of Georgia și masterul în creative writing la Savannah College of Art and Design. În prezent, locuiește în Charleston, South Carolina, împreună cu soțul ei, Britt, și cu simpaticul lor Labradoodle, Mako. A debutat cu A Flicker in the Dark (2022; Scânteie în beznă, Armada, 2023), care s-a bucurat de un imens succes, și lucrează deja la definitivarea celui de-al doilea roman al său.

ﾒUN COPIL PIERDUT. O MAMĂ ÎNFRICOȘATĂ. UN ADEVĂR CARE NU VREA SĂ IASĂ LA LUMINĂ. ﾒ

„După succesul cu romanul Scânteie în beznă, Stacy Willingham revine cu un thriller captivant despre o mamă disperată cu un trecut tulbure. Cu un an în urmă, viața lui Isabelle Drake s-a schimbat pentru totdeauna: fiul ei de doar câțiva ani, Mason, a fost luat din pătuț în toiul nopții, în timp ce ea și soțul ei dormeau în camera alăturată. Cu puține dovezi și aproape nicio pistă pentru poliție, ancheta s-a împotmolit. Însă Isabelle nu își poate găsi liniștea. Cu excepția unor scurte ațipiri sau a unor momente de blackout în care pierde noțiunea timpului, ea nu a mai dormit de un an. Întreaga existență a lui Isabelle se învârte acum în jurul găsirii lui Mason, dar știe că nu poate continua așa la nesfârșit. În speranța că va scoate la lumină un martor nou sau un indiciu ascuns, acceptă să fie intervievată de un realizator de podcasturi true crime, însă interesul acestuia pentru trecutul ei o neliniștește. Întrebările lui insistente, combinate cu insomnia severă de care suferă, scot la suprafață amintiri incomode din propria copilărie, făcând-o pe Isabelle să înceapă să se îndoiască de felul în care își amintește noaptea dispariției lui Mason și să-și piardă încredere în toată lumea, inclusiv în ea însăși. Dar este hotărâtă să afle adevărul, indiferent unde o va duce acesta.”

„E din nou acel sentiment, cel despre care m-a avertizat propria mamă. Sentimentul că cineva, undeva, încearcă să-mi spună ceva. Că îmi scapă ceva – ceva important.

Că știu ceva. Dar nu-mi pot aminti, pentru nimic în lume, ce anume.”

Am citit și Scânteie în beznă, și mi-am cam dat seama că doamna Stacy știe cum să construiască thrillere psihologice solide. Totuși, romanul de față mi s-a părut că ar fi cu un pas înainte din mai multe puncte de vedere. Cu toate acțiunea a pornit la drum aparent lent, recunosc că a reușit să mă țină acolo și să creeze o stare de neliniște atât de constantă încât mi-a fost greu să las cartea din mână. Premisa? Aș zice că una dintre cele mai tulburătoare pe care le-ai putea întâlni într-un thriller: cu un an înainte de a începe povestea, Mason, fiul de numai doi ani al lui Isabelle Drake, dispare din pătuțul său în timpul nopții. N-avem martori, n-avem urme clare, dovezi, așadar totul ajunge rapid într-un impas. Între timp, căsnicia lui Isabelle se cam destramă, ancheta bate pasul pe loc (și uneori nici atât), iar singurul lucru care pare să îi mai dea acesteia un scop (well, nu mai am nimic de pierdut, nu?!) este încercarea disperată de a-și găsi singură copilul.  Există însă o complicație majoră. Isabelle suferă de somnambulism încă din copilărie. În noaptea dispariției lui Mason dormea. Sau cel puțin asta crede. Dar cum poți avea încredere în propriile amintiri atunci când nici măcar nu știi ce faci în timpul somnului?

„(....) De parcă ar încerca să stabilească dacă sunt sau nu reală.

De parcă i-ar fi frică.”

Cum trăiești cu gândul că, poate, propriul tău corp a făcut ceva ce mintea nu își amintește? Acesta este elementul care diferențiază romanul de multe alte thrillere psihologice. Recunosc, chiar mi s-a părut extrem de interesantă această abordare. Ideea că te poți trezi într-un loc necunoscut, că poți găsi urme de noroi în casă sau obiecte mutate fără să îți amintești nimic este suficient de tulburătoare în sine. După dispariția unui copil, această nesiguranță capătă proporții devastatoare. Romanul alternează între prezent și trecut. În prezent o urmărim pe Isabelle încercând să readucă în atenția publicului cazul fiului său, inclusiv prin colaborarea cu un cunoscut podcaster specializat în crime reale. În paralel, trecutul începe să scoată la suprafață amintiri fragmentate din copilăria ei, evenimente despre care familia a refuzat ani întregi să vorbească și care par să aibă o legătură mult mai puternică cu prezentul decât părea inițial.

„Cumva, știu că pe mine mă protejează.”

Această structură funcționează foarte bine deoarece transformă romanul într-o dublă investigație, practic. Isabelle încearcă să afle cine i-a răpit copilul, dar în același timp încearcă să descopere adevărul despre propria viață și despre lucrurile pe care mintea ei pare să le fi ascuns ani întregi. Mi-a plăcut foarte mult faptul că misterul nu se limitează la dispariția lui Mason, că foarte ușor ar fi putut s-o facă de altfel. Cartea vorbește despre memorie, traumă, vinovăție și despre felul în care psihicul poate distorsiona sau chiar bloca anumite experiențe pentru a se proteja. Isabelle este un personaj care va împărți probabil cititorii în două tabere. Uneori ia decizii discutabile și refuză să aibă încredere în aproape oricine din jurul ei. În același timp, este foarte ușor să înțelegi de unde provin aceste reacții. Vorbim despre o femeie care nu doarme aproape deloc de un an, care și-a pierdut copilul, și-a pierdut căsnicia și începe să își piardă inclusiv încrederea în propriile-i facultăți mintale. Din acest motiv, perspectiva ei nesigură funcționează în mare parte. Cititorul ajunge să pună sub semnul întrebării aproape fiecare informație și fiecare amintire, iar acest lucru alimentează suspansul. Ritmul este mai lent decât lasă impresia prezentarea cărții. Cine caută un thriller dintr-ăla exploziv, cu acțiune permanentă și răsturnări spectaculoase la fiecare capitol, probabil va avea nevoie de puțină (sau puțin mai multă?!) răbdare. Povestea se dezvoltă treptat, insistând mai mult asupra tensiunii psihologice decât asupra adrenalinei. Pentru mine acest lucru nu a reprezentat un minus. Din contră, senzația că ceva nu este în regulă crește constant și transformă lectura într-o experiență din ce în ce mai apăsătoare. 

„În realitate, el nu avusese niciodată de ales.”

Mi-a plăcut și faptul că aproape toate personajele par să ascundă ceva. Fiecare conversație lasă impresia că există informații omise intenționat, fiecare relație are fisuri, iar cercul suspecților se schimbă constant. Am avut teorii despre aproape toți și am renunțat la ele pe rând, bineînțeles. Rezolvarea misterului mi s-a părut satisfăcătoare. Explicațiile sunt bine integrate în tot ceea ce fusese construit anterior și reușesc să schimbe perspectiva asupra mai multor evenimente fără să pară artificiale, trase de păr, forțate (pur și simplu urăsc când un autor mizează pe acestă componentă care practic makes no sense în afară de a vrea să șocheze). Mi-au plăcut și răsturnările de situație din final, mai ales pentru că nu au senzația aceea de surpriză forțată întâlnită în multe thrillere contemporane. Singurul aspect care m-a făcut să îmi mai domolesc puțin entuziasmul este faptul că unele revelații din firul narativ al copilăriei lui Isabelle apar destul de târziu și nu sunt pregătite la fel de atent precum restul misterului. Nu mi-au stricat experiența lecturii, însă au avut un impact ceva mai redus tocmai pentru că apar aproape din senin, aproape... degeaba?! În ansamblu, Toate lucrurile periculoase este un thriller psihologic foarte captivant, construit în jurul unei frici extrem de credibile, la care te poți foarte, foarte ușor raporta: aceea de a nu mai putea avea încredere în propria minte. Dispariția unui copil reprezintă punctul de plecare, însă adevărata investigație, părere mea, este investigația care urmărește memoria, trauma și mecanismele prin care încercăm să supraviețuim unor experiențe imposibil de acceptat.

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Stacy Willingham, Toate lucrurile periculoase, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Romanul Toate lucrurile periculoase a apărut la Editura Nemira și este disponibil AICI. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii–Antologii, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de Azi, Literatură pe Tocuri, Cărți Blog, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!