„Prea multă fericire” de Alice Munro- recenzie

Revin cu un îndemn ce va sta mereu pe limba mea atunci când voi vorbi despre scriitori de calitate: citiți-o pe Munro. Câștigătoarea premiului Nobel pentru literatură în 2013, „regina prozei scurte”.

În viață, ne obișnuim, cu timpul, să pierdem oameni, să lăsăm persoane să plece din viața noastră chiar dacă nu ne dorim acest lucru, să întâlnim oameni și să cunoaștem oameni, uneori prea mult decât ne-am fi dorit. Oameni care pătrund în ființa noastră și își lasă amprenta, pentru ca mai apoi să plece și să lase niște răni deschise, răni ce vor fi vindecate doar de durere. Să fim dezamăgiți și, la rândul nostru, să dezamăgim. Să devenim importanți pentru o persoană iar o anumită persoană să devină motivul pentru care, clișeic s-ar spune, trăim.

Oare viața înseamnă numai atat? Amintiri, iubiri reaprinse, sentimente ce se dovedeau a fi, în aparență, moarte, reînvie în sufletul personajelor. Pentru că da, asta este Alice Munro: creatoare de viață, de suflete, de povești și trăiri. Simți că personajele au viață în paginile cărții, că trăiesc, ca și tine, zi de zi, oră de oră, minut de minut și se pierd printre secundele nepăsătoare ale vieții. 

Aceasta este a doua carte scrisă de către Alice Munro pe care am citit-o, prima fiind „Dragă viață”. Rămăsesem cu un apetit enorm de Alice Munro după prima carte, iar această carte mi-a făcut poftă și de următoarea carte, iar următoarea carte de următoarea și tot așa. Recunosc, nu eram fan al prozei, mă feream de acest tip de scriere. Nu știu de ce, probabil pentru că doresc să mă pierd într-o acțiune mai complexă și mai întinsă, mai răstălmăcită, ambiguă- cu loc de înterpretări. Dar Munro m-a făcut să-mi schimb părerea. În cele din urmă, măcar legat de opera sa.

Opera lui Munro este naturală, este crudă și umană. Da, spun umană pentru că ea, în micuțele ei povestioare pline de sentimente și contra-sentimente, reușește să surprindă vieți, povește de viață și oameni. Personajele creionate trăiesc în paginile cărților, strigă după trecut, încearcă prezentul cu tot sufletul și duc grija viitorului, uitând să trăiască în ceea ce este acum: amintirea iubirilor adolescentine, trecutul negru al minciunilor îndepărtate care ies la iveală- (in)voluntar, întâmplări pline de patos și râsete, atitudini răutăcioase și pline de ură, personaje misterioase. Femei îndrăgostite, mințite, bolnave, pline de griji și fără pasiuni, sătule de traiul cotidian și monoton.

Cartea „Prea multă fericire” este o carte ce trebuie citită de oricine își dorește să se piardă, pentru câteva zile, în niște lumi naturale, ca ale noastre dar, totuși, diferite. Merită cu vârf și îndesat. O colecție de zece povestiri care îți vor rămâne în minte după ce le vei fi citit:

• „Dimensiuni”;
• „Ficțiune”;
• „Pe culmea Wenlock”;
• „Râpe-adânci”;
• „Radicali liberi”;
• „Chipul”;
• „Unele femei”;
• „Joacă de copii”;
• „Lemn”;
• „Prea multă fericire”.

În ceea ce privește exegeții, cartea prezintă următoarele critici:

„Această colecție de proză scurtă reafirmă intuiția pătrunzătoare a lui Alice Munro... Una dintre cele mai oneste și mai exigente proze ale timpului nostru.”- The Times

„Alice Munro scrie cu o limpezime uimitoare și cu o minunată înțelegere a lucrurilor.”- Telegraph

„Un stil deopotrivă calm și subtil, fluid, dar bine conturat, puternic, dar plin de compasiune, iată ceea ce dă profunzime privirii ei asupra condiției umane.”- The Scotsman

Cartea poate fi comandată de pe Litera, de AICI, sau de pe Libris, de AICI.

Editura Litera

Traducere din limba engleză de Ioana Opaiț

384 pagini

Concurs nou pe pagina de Facebook

Salutare,


Aveți chef de un concurs cu premii bune? Atunci, vă aștept pagina de facebook Unwritten words  ca să profitați de șansa de a câștiga; vor exista 2 câștigători. 2 fericiți viitori posesori ai cărților.

Urmați regulile, încercați și... may the odds be in your favor!

Andrei

Cu scuzele de rigoare

Salutare, citori!

Încep acest articol prin a vă spune că am avut pe blog două recenzii pe care le-am copiat, nu în totalitate, de la doi bloggeri: administratora blogului Lecturile Emei și la Blogul lui Razvan van Firescu. Recenziile apartineau cartilor „Draga viata” si „Blestem curgerea timpului”. Am citit acele carti, asa incat chiar si-acum as putea sa le recenzuiesc intocmai, insa motivele sunt variate in legatura cu plagiatul meu, si nu prea-si au locul, asa cum actiunea in sine o are.

Ce-i drept, este ca-mi pare foarte rau ca am facut acest lucru, nu m-am gandit la ce s-ar putea intampla, n-am vrut, in niciun caz, si nici nu vreau, sa profit de munca altcuiva, de timpul altcuiva. Pur si simplu.. Dar, cum am spus, motivele nu conteaza. Conteaza ca-mi pare rau si ca nu voi mai face vreodata o asemenea prostie. A fost o greseala... semi-intentionata, dar care nu va mai fi de niciun fel.

Imi pare rau, recenziile le-am sters si le voi face din resursele-mi proprii cand voi avea timpul necesar.

Dragi cititori, ramane la latitudinea voastra daca veti hotara sa ma cititi in continuare sau nu.

Multumesc, o seara placuta!
Anndrei

Mănâncă, roagă-te, iubește, de Elizabeth Gilbert - Recenzie

Știu de ce-mi plac memoriile! Pentru că, din fiecare, am ce învăța, pentru că din fiecare viață poți lua ce e mai bun și poți lăsa deoparte ce e mai puțin bun. Același lucru s-a întâmplat și cu romanul lui Elizabeth Gilbert pe care, mulțumită celor de la Bookia, am avut onoarea (și spun „onoarea”) să-l citesc.

O carte superbă, o carte pe care am citit-o cu o plăcere imensă și care m-a captat chiar de la prima pagină. Sincer, Elizabeth Gilbert creionează cuvintele într-un mod atât de minunat, încât ai vrea să ai talentul ei, chiar dacă nu te-ai gândit vreodată să fi vrut să scrii o carte sau orice altceva. De altfel, la un moment dat devii și invidios pe viața ei, invidios pe toate aventurile prin care a trecut, și nu au fost puține: călătoriile în Italia, India și Indonezia. Cartea este împărțită în trei asemenea părți: Italia- unde autoarea își caută viața telurică, unde încearcă să se cunoască și să cunoască; eu, unul, am asociat acest capitol cu partea „Mănâncă” din titlu (și, că veni vorba, vă recomand să nu citiți cartea decât după ce sutneți siguri NU vă este foame), India- unde își caută drumul către spiritualitate, își împlinește relația cu Divinitatea și caută răspunsuri și Indonezia, unde Elizabeth își caută echilibrul. Binînțeles, paginile sunt presărate atât cu pasaje introspective, cât și cu numeroase scene pline de umor, încât, uneori, au fost moment în care am râs citind aceleași fraze de câteva ori.

În timp ce citeam această carte, simțeam că am făcut o alegere foarte bună apucându-mă de ea: simțeam cum îmi îmbunătățesc universul cultural și cum, de asemenea, reușesc să pășesc pe străzile Italiei, să meditez alături de călugării din India, să fiu martor la liniștea lor uimitoare, să cunosc ritualurile celor din Indonezia și să rămân mut la înțelepciunea persoanelor de acolo. Elizabeth Gilbert oferă răspunsuri, stârnește stări meditative, cartea abundând de pasaje care incită spre introspecție, pornește controverse, te adâncește în întrebări și, cu toate astea, pare a fi extrem de naturală.

Recomand această carte tuturor celor care doresc o doză de umor, de cultură, de viață și celor care doresc să afle ce se mai întâmplă și în această lume minunată.

În continuare, vă voi prezenta niște citate și pasaje care mi s-au părut, printre multe altele, foarte bune:

„Credința e un mod de a spune: Da, accept din start termenii impuși de univers și îmbrățișez dinainte ceea ce nu sunt decomandată capabil să înțeleg.” (...) Dacă ar fi un act rațional, credința ar înceta prin definiție să mai fie credință. Credința e convingerea în existența a ceea ce nu poți vedea sau dovedi sau atinge. Credința înseamnă să te avânți cu pacul înainte și fără ezitare în benză. Dacă am ști cu certitudine dinainte toate răspunsurile la întrebările despre sensul vieții, despre natura lui Dumnezeu sau despre destinul sufletelor noastre, convingerea noastră nu ar mai fi un salt de credință, nu ar mai fi un act de curaj al umanității; ar fi doar... o simplă poliță de asigurare.”

„Cealaltă probleme pe care o generează constantele hoinăreli ale minții e faptul că ajungi să nu fii niciodată cu adevărat acolo unde ești. Faci mereu săpături în trecut sau cercetezi curios viitorul, dar ți se întâmplă foare rar să zăbovești în prezent. E cam ca obiceiul lui Susan, care, decâte ori ajunge într-u loc frumos, excală panicată: „E atât de frumos aici!Mi-ar plăcea să revin cândva”, iar eu am nevoie de toate resursele de convingere din dotare ca s-o fac să înțeleagă că deja e acolo.”

„(...) și dacă găsești fie și cea mai improbabilă șansă de a te simți fericit după perioade atât de grele, trebuie s-o apuci și să nu-i mai dai drumul până când nu te scoate târâș din noroiul în care zaci. Nu e vorba aici de egoism, e obligația ta să procedezi așa. Viața ți-a fost dată; e datoria ta (și dreptul tău, ca ființă umană) să găsești frumusețea din viață, indiferent unde se ascunde ea.”

În ceea ce priveşte exegeţii:

„Nu știu să existe acum pe piață un scriitor pe care să-l citești cu mai multă plăcere ca pe Gilbert... Combustibilul textului lui Gilbert este un amestesc de inteligență, spirit și exuberanță colocvială practic irezistibilă...”- Jennifer Egan, New York Times Book Review

„O carte de memorii atrăgătoare, inteligentă și amuzantă...”- Lev Grossman, Times Magazine

„N-am mai citit niciodată despre o asemenea aventură, în care un scriitor își pune în bagaj toată viața și o ia cu el la drum.”- Alan Richman

Îi îmbrățișez cu drag pe cei de la Bookia și le mulțumesc frumos pentru posibilitatea de a citi această carne minunată și surprinzătoare, una dintre cele mai bune cărți de memorii pe care le-am citit vreodată. O recomand cu drag tuturor, cartea poate fi comandată de AICI de asemenea, având în vedere că reducerile îs în toi, vă recomand să dați o fugă pe site.

Editura Humanitas

360 pagini

Traducere din limba engleză de Alexandra Ghiță

Particip la „Hop cadouri de Crăciun”

Frumoasă inițiativa celor de la Bibliophile Mystery. Am aruncat o privire și am decis să mă înscriu și eu. Pentru a afla, mai precis, care este treaba, citiți ce scrie AICI.

Voi pune „la bătaie” niște cărți super, dat fiind faptul că doresc, cu ocazia aceasta, să sporim activitatea pe blog și, de asemenea, să aduc niște zâmbete de Crăciun.

Voi participați? La mulți ani de Ziua Națională a României, să aveți parte de un spirit românesc autentic și de fericire!