Mulțumiri

Bună seara și salutări tuturor,

Am simțit nevoia să fac un post special prin care să vă mulțumesc pentru prezența voastră pe acest blog. Nu știu dacă l-ați urmărit de la început, este destul de evident că nu, fiindcă era jalnic. Nu știu dacă nici acum nu e, dar, eh, eu zic că am evoluat. Îmi amintesc că, inițial, acest blog era destinat doar cuvintelor ce-mi treceau prin cap, atunci când mă lovea inspirația. Dacă veți observa la istoric, „unde s-a pus praful”, făceam în jur de 2-3 postări pe lună. Haha!

Asta până când mi-a zis o prietenă că, ei bine, aș putea recenzui cărți, pentru că știa că mă pasionează cititul și ar putea ieși o treabă frumușică din toată amețeala asta. Și am început, astfel, să fac recenzii cărților pe care le citesc. Îi mulțumeeeesc mult pentru sfaturile neprețuite și pentru tot ajutorul acordat, se știe ea cine este.

Așadaaar, vă mulțumesc mult pentru toate comentariile voastre, pentru prezența voastră pe-aici, pentru că însuflețiți blogul și îmi sunteți alături, cu păreri, feed-back-uri, corectări, critici constructive. Cu ce știți voi mai bine! Veți fi mereu aici primiți cu brațele deschise și cu un ceiuț cald, în zilele friguroase. 

Vă doresc un început de săptămână minunat și să trageți tare acum, că mai sunt câteva săptămâni și gata semestrul. Yuhuuu!

Seară plăcută,

Anndrei

Visul meu, povestea mea, de Céline Dion - Recenzie

Céline Marie Claudette Dion, după numele său adevărat și întreg, s-a născut pe data de 30 martie, 1968, în Charlemagne, Québec.  Deținătoare a Ordinului Canadei și a Ordinului Național al Québecului, este o cântăreață de muzică pop, textieră și actriță. S-a născut într-o familie numerosă, alături de alți 12 frați, fiind ultima și cea mai mică dintre ei, având o situație financiară precară. A devenit cunoscută în lumea francofonă dupa ce René Angélil, ce urma să-i devină soț, impresarul ei, și-a ipotecat casa pentru a-i finanța producerea primul album. În 1990 a lansat Unison, material discografic ce i-a adus popularitatea în America de Nord și în alte țări anglofone. Nu prea cred că pot face recenzie unei asemenea cărți, având în vedere că este o poveste de viață, o poveste a unei femei de succes care și-a purtat visele și le-a trăit de-a lungul timpului, în lupta sa pentru împlinirea lor.

Dar câți dintre noi știu ce se ascunde în spatele unei asemenea povești de viață, în spatele unei asemenea cariere de succes, în spatele acestei cariere mondiale? Cine a putut să privească dincolo de scenă, dincolo de premiile și discurile de aur, platină primite de această cântăreață? Dincolo de muzica și vocea ei? Ei, bine, tocmai acest lucru m-a făcut să vreau să îmi achiziționez cartea și să aflu cum a reușit o simplă femeie crescută într-o situație nu prea bună, din punct de vedere financiar, însă înconjurată de iubire și persoanele ei dragi, să se impună într-o asemenea manieră și să-și poarte pașii către împlinirea visurilor sale. Am spune că totul a fost simplu, pur și simplu noroc, dar nu, nu este așa. „Ba da, așa este, a avut voce și un impresar care a vrut s-o ajute”, ar spune unii. Dar nu, nu-i așa.

Céline Dion, mai presus de voce, a avut și are emoție și putere de iubire. Încă de la început, pe când visa să cânte alături de idolii săi, ca Barbra Streisand, Whitney Houston etc sau măcar să le ceară un autograf, Céline Dion a știut că viața ei nu înseamnă școală, patru pereți, o rutină. A știut că menirea ei pe acest pământ este să cânte, să încânte și să trăiască prin note, să împărtășească emoție pentru ca, la rându-i, să fie copleșită de aplauze și de toate laudele aduse. Așa că totul a început când i-a cântat impresarului ei, René Angélil, ce va deveni cel mai important bărbat din viața ei și care, imediat după ce a auzit-o cântând, cu ochii în lacrimi, i-a spus că „are puterea de a duce emoție” și că, în curând, „vei deveni un talent mondial”. Se pare că acest René știa el ce știa.

După această întâmplare, viața cântăreței începe să înflorească și să-și dezvolte orizontul: câștigă, în 1988, show-ul de talie mondială, Eurovision, aducând un prestigios premiu carierei sale, precum și Elveției, câștigă, de asemenea, numeroase concursuri și premii, fiindu-i recunoscută vocea de artist unic. 

 Însă în spatele acestor reușite nu se ascunde doar o voce angelică, ci mulți ani de muncă, mult program strict și ore de repetiții, zile fără odihnă și, pe lângă acestea, povara bolii soțului ei, René Angélil. Deși acesta o susține în continuare, cântăreața nu mai cântă cu același patos, cu aceeași dorință, motiv pentru care, recent, cântăreața s-a decis să se retragă din muzică, iar, dacă se va întoarce, rămâne de văzut.

Cum v-am obișnuit, m-am gândit să scot și niște pasaje foarte drăguțe din carte, iar unul chiar m-a surprins- un pasaj în care cântăreața povestește cum că al ei idol feminin, de devotament și sacrificiu, este chiar Nadia Comăneci, sportiva noastră româncă:

„Fericirea, dar prețios, trebuie împărtășită. (...) Cred că fericirea nu este un bun personal. Ea reprezintă motorul întregii lumi. A ți-o însuși înseamnă a o pierde.”

„Nu eram bogați. Dar ne dăruiam unii altora un bun neprețuit: dragostea. Și mai aveam muzica, unul dintre cele mai frumoase daruri pe pământ, dimpreună cu iubirea și sănătatea.”

„(...) sau eram gimnastă, ca Nadia Comăneci, care a devenit idolul meu absolut. Cred că era cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o la Jocurile Olimpice din Montreal din 1976. Aveam opt ani. Mi-am tapetat pereții camerei cu fotografiile ei. Privirea ei intensă și seriozitatea mă fascinau. Eram convinsă că nu există pe lume nimic mai frumos. Dar cel mai mult îi admiram rigoarea și precizia, concentrarea care i se citea pe față ori de câte ori executa un exercițiu. Pentru mine, ea era expresia supremei perfecțiuni- și continuă să fie. Ea a fost prima sportivă din istoria gimnasticii care a obținut nota maximă. Dorința de a ajunge în vârf prin antrenament și disciplină- iată o idee pe care o puteam înțelege perfect. Credeam că pot realiza tot ce-mi doresc urmând aceleași principii.

Pentru mine, Nadia Comăneci a fost și rămâne un model și o sursă de inspirație. Am cunoscut- în 1996, personal, la Jocurile Olimpice. Eram deja faimoasă, dar chiar și în aceste circumstanțe, în momentul în care am fost prezentate, genunchii îmi tremurau și lacrimi în ochi de emoție.”

„În mod ideal, școala ar trebui să ne inspire să ne alegem obiective în viață și să ne ofere modalități de al e atinge. Dar eu beneficiam de toate acestea acasă, în sânul familiei: un țel, dorință și mijloace de a-mi realiza visele. Din acest motiv, știam exact care era visul meu. Eram gata să sacrific orice sau să merg până în pânzele albe pentru a-mi vedea obiectivul realizat.”

A vândut peste 200 de milioane de exemplare din albumele în limba engleză, alte milioane din cele conținând piese în limbra franceză și peste 20 de milioane de exemplare ale single-ului „My Heart Will Go On”, de pe coloana sonoră a filmului „Titanic”. Albumul „Let's Talk About Love” a spulberat orice statistici: 11,5 milioane de copii comandate înainte de lansarea lui, 20 de milioane de copii vândute în prima oră și jumătate de la lansare. În spatele personalității artistice ale cărei albume s-au vândut în milioane de exemplare, stă un caracter puternic, o personalitate reală, un Om care și-a păstrat modestia și decența și care nu își datorează celebritatea norocului, ci muncii sale enorme și disciplinei. Céline Dion este o legentă a muzicii și așa va rămâne atât timp cât vor exista suflete care să vibreze la magia cântecului său! Cartea poate fi comandată de AICI.

odată am trăit, acum încerc

„doar câteva întâmplări am trăit
emblematice, pline de miez,
restul a fost
o simplă variațiune
pe-o singură temă
nuanțată diez”

(fragment din poezia „aici și acum”, din volumul de poezii „Bruiajul frunzei de cireș”- Gabriela Chiran, fosta mea profesoară de limba română, 2014)

odată am trăit, acum încerc

    Cu buzele sângerii
    Mă ucizi, mă săruți, cad în genunchi,
    Îmi dai viață- pot s-o gust,
    Metalic suflu al visului, ceasul vremii,
    prologul durerii.

    Îmi strecori un nerv între coaste,
    Inhibator, excitator, acum moare,
    dar nu-mi pot stăpâni visul.
    Trăiește, tresare, mă cuprinde.
    Suflul îmi dispare, iar îmi apare, iar dispare..

    Ce este acel fluid roșu, sângeriu,
    sursurabil, rozaliu,
    acum maroniu, amestecat cu grâu, cu mușețel?
    Un cântec durabil.
    Un dans variabil, maleabil.

    Odată încerci- n-am să renunț,
    sufletul îmi piere, caii tropăie deasupra lui,
    și mă pierd într-o bătaie de aripi.
    E rece, e frig, eu plec fără să anunț
    și mă avânt în viață, timid și desculț.

    În inima pădurii, lângă fragii necopți,
    am văzut o figură care mă privea, mima:
    cădeam, fugeam, țipam, iar ea, la fel, mă urmărea,
    alunecând, amestecându-se cu pământ, cădea, fugea, țipa,
    Nu, e clar: nu m-am obișnuit cu clima.

    Mă prind de-o urzică, mă înțeapă,
    Mă agăț de-o creangă, dar se-apleacă,
    Alunec pe iarbă, ca pe gheață,
    Iar eu, ca într-un cerc,
    încerc.
 

Pur și simplu mi-au venit aceste versuri, în timp ce stăteam în fața calculatorului. 

Mulțumesc!

 

De prin telefon III

Bună dimineața,

Prima parte AICI, a doua AICI.

Pișicherul meu, tare-i mai place Sylvia Day. 

Literatură adevărată, viață și sacrificiu. Tolstoi a știut ce face atunci când a scris „Anna Karenina”.

Cred că acesta este primul premiu câștigat la un concurs online. Un tricou „Sub aceeași stea”, la un concurs organizat de Young Fiction Connection.

Chestia asta mereu mi-a bântuit orele de biologie.

Pentru că ce-ar fi orele de fizică fără pozele făcute, pe ascuns, profesorului.

Vă aștept și pe voi. Zi faină!

Trandafiri, de Leila Meacham - Recenzie

Se spune că iubirea adevărată nu cunoaște limite, ci unește suflete și, în același timp, transformă două persoane într-una singură. Iubirea nu cunoaște o destinație limită, ci trăirea ei dezmărginește orizontul și împlinește vise, transformând realitea într-o magie albă. Dar ce se întâmplă atunci când, pe lângă iubirea telurică, de o persoană, apare și iubirea pentru pământ, pentru verdeața pomilor și culoarea spicului de grău? Pot, aceste două iubiri, să trăiască în contradicție în inima aceleași persoane? Sau este loc doar pentru una?

Romanul „Trandafiri”, a lui Leila Meacham, este o îngemănare deosebit de frumoasă cu romanul lui Margaret Mitchell, „Pe aripile vântului”. Acest roman pur și simplu te mișcă, te emoționează și, Doamne, te face să te simți atât de prins între pământurile Texasului- pentru că acțiunea se petrece în Texas-, autoarea reușind să surprindă dramele personajelor și destinelele lor imprecise, trăirile și sentimentele contradictorii din sufletul aceluiași personaj, de unde izvorăsc și intrigi (de familie, iubire și nu numai), cu un deosebit talent al formei, al culorii, al descrierii și al mărimilor. Pentru că Leila Meacham oferă cât trebuie din toate: dramă, dragoste, frustrare, minciună, adevăr, mânie, ciudă și sacrificiu.

La începutul secolului XX, într-o vreme în care onoarea şi sacrificiul sunt încă principii călăuzitoare, micuţul oraş Howbutker, din zona estică a Texasului, este guvernat de două familii cu origini străvechi: Toliver, stăpâna celei mai mari plantaţii de bumbac din zonă, şi Warwick, care are în proprietate hectare întregi de păduri cu lemn pentru cherestea. Copiii celor două familii, frumoasa şi încăpăţânata Mary Toliver, şi delicatul, dar puternicul Percy Warwick, sunt eroii unei poveşti de dragoste dramatice. Percy o iubeşte pe Mary de când se ştie şi îşi doreşte cu ardoare să o ia în căsătorie, dar în inima lui Mary nimic nu este mai presus decât plantaţia de bumbac lăsată moştenire de tatăl ei. Atracţia dintre ei este însă de neevitat, iar consecinţele despărţirii lor se resimt de-a lungul anilor, dând naştere unui şir nesfârşit de minciuni, dezamăgiri, secrete şi tragedii. O saga ce se întinde pe mai multe generaţii (1914-1985), o iubire dincolo de limite şi un blestem al pământului care umbreşte dintotdeauna destinul familiei Toliver. Leila Meacham oferă cititorilor un splendid buchet de sentimente de familie, în care se împletesc pasiunea, răzbunarea şi o mulţime de “ce-ar fi fost dacă”.

Romanul debutează într-un mod extrem de spectaculos, înfățișându-ne-o pe Mary Toliver DuMont, ale cărei „bucle albe frumos aranjate reflectau lumina albă care intra pe fereastra mare”, alături de Amos, avocat, aceasta cerându-i lui o schimbare în testament. O schimbare făcută din iubire, dar care va schimba cu totul viața celorlalți. În ce constă această schimbare și de s-a decis, de fapt, bătrâna Mary Toliver DuMonst s-o facă? Vă spun, ați fi destul de șocați. Începând din acel moment, aceasta începe să-și reamintească întreaga ei viață, o viață plină de sacrificii și munci grele, într-o goană nebună după o iubire ce-și va găsi unirea în străfundul timpului.

De-a lungul romanului, am selectat niște citate și fraze care mi-au atras atenția și vă rog să-mi dați voie să vi le împărtășesc:

„După ce Sassie s-a retras, și-a turnat șampanie în pahar și l-a dus la buze. Nu mai băuse alcool din tinerețe, exceptând acele câteva sorbituri de șampanie de Anul nou. Ea știa cel mai bine. Alcoolul avea puterea să o ducă înapoi în timpuri și-n locuri pe care se chinuise aproape toată viiața să le uite. Însă acum voia să se întoarcă. Dorea să-și amintească totul. Aceasta era ultima ei șansă de a se întoarce în trecut, iar șampania avea să o ducă acolo. Sorbea încet, așteptând sosirea covorului ei zburător. După o vreme, a început să se simtă de parcă ar fi fost prinsp în vârtejul trecutului.

Călătoria ei începuse.”

„- În familia noastră s-a întâmplat ceva ce trece dincolo de suferința provocată de moartea tatei. Suferința noastră ar fi trebuit să ne unească. În schimb, testamentul ne-a lăsat pe mine și pe mama cu foarte puține sentimente pentru tata (...). Dumnezeule, Mary, mama nu are nevoie de mila ta. Nu înțelegi asta? Pune-te în locul ei! Cum te-ai simți dacă soțul tău și-ar pune fiica înaintea ta, dacă te-ar lăsa la mila ei?”

„(...) nu avea s-o părăsească niciodată. Indiferent de gândaci, de secetă sau de inundații. Ploaia ar fi putut distruge într-o clipă o recoltă ce valora o avere, însă pământul rămânea acolo după ce dezastrul trecea. Pământul aducea întotdeauna speranță. Din păcate, nu putea spune același lucru și despre oameni.”

„- Ești la jumătatea tinereții tale și nu te-ai bucurat nici măcar de o zi din ea, a continuat Percy, cu o expresie disprețuitoare întipărită pe chip. Trebuia să mergi șa petreceri și la dans, să porți haine frumoase și să flirtezi cu băieți, însă uită-te la tine! Ești epuizată, muncești optsprezece ore pe zi pe câmp și pentru ce? Ca să trăiești în sărăcie, cu grija continuă pentru următoarea felie de pâine? Ca să porți haine a căror vreme a trecut de mult? Ca să-ți faci nevoile în găleată și să citești la lampa cu kerosen? Ți-ai perdut fratele și mama, iar acum ești pe cale să-l pierzi și pe bărbatul care te iubește, care ar putea să-ți ofere tot ce-ți lipsește; și totul de dragul unei plantații care te sleiește de puteri și care îți va frânge inima, care nu va merita niciodată sacrificiile tale.”

„Bucură-te că acești copii ai tăi vor crește fără Somerset.”

„- Pot vedea asta. Tinere, mergi și caut-o și fă-o să înțeleagă că, în ciudat tuturor pierderilor ei, încă are totul.”

„Perfect, se gândea el. Furia te menține la suprafață. Durerea te-ar fi scufundat.

Dar furie împotriva cui?”

În ceea ce privește exegeții:

„O saga minunată și captivantă, cu ecouri din Pe aripile vântului.”- Publishers Weekly

„O poveste amplă, romantică și tipic americană, la fel ca Texasul însuși.”- Booklist

„Debutul lui Meacham aduce din nou în prim-plan perioada de glorie a romanelor-fluviului. Amatorii genului vor devora acest năucitor roman despre pasiune și răzbunare.”- Library Journal 

Un roman publicat în 11 țări

Nici nu vă pot spune de cât de multe ori am tot recitit anumite pasaje și citate. Cartea aceasta este superbă, fără nicio abținere spun asta, astfel încât, mai ales dacă sunteți fani „Pe aripile vântului”, v-o recomand cu maaaare drag, deoarece nu veți fi dezamăgiți. O lectură plăcută, care te va transpune, pe tot parcursul celor câteva sute de pagini, într-o lume frumoasă, dominată de anumite reguli și te va rupe din această realitate. 

Le mulțumesc frumos celor de la Editura Litera pentru șansa de a o citit, îi îmbrățișez cu mare drag. Cartea poate fi comandată de AICI, cu o reducere de 33%, la un preț foarte bun.

Editura Litera

Traducere din limba engleză de către Alexandru Maniu

530 pagini