Câștigătorii concursului de fidelitate

Salutare,

A venit timpul să anunț câștigătorii concursului de AICI. Vreau să mulțumesc mult pentru activitatea lor și să le transmit toată aprecierea mea lui Anca Ciochina (locul I) și Anna King (locul al II-lea). Ați fost la o distanță nu prea mare una de cealaltă!

Vă rog să-mi trimiteți datele de contact la adresa andrei.cioata17@yahoo.com (cod poștal, nume și prenume, adresă- chiar dacă s-ar putea să le am) pentru a putea pune coletul. De asemenea, Anca, te rog să-mi spui ce premiu îți alegi. Cărțile și obiectele rămase îi vor reveni Annei.

Multe salutări și... mulțumiri!
Anndrei

Ultimate Book Tag

Un nou TAG, preluat de AICI!

1. Ţi se face rău dacă citeşti în maşină?

Da, oarecum. În schimb, în tren e un loc perfect în care poți citi.

2. Stilul cărui autor ţi se pare unic si de ce? 

Alice Munro mi se pare o adevărată scriitoare. De asemenea, Eric Emanuel-Schmitt.

3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive. 
Nu am citit nicio carte: nu îmi plac vampirii, iar la „Harry Potter”  nu prea am avut ocazia să mă uit. Așa că, în schimb, am să zic „Lord of the rings”:

• Pentru că „Legolas” și elfi;
• Acțiunea este super și complexă;
• M-aș uita la film de zeci de ori, retrăind plăcerea inițială.

4. Cari cu tine o geantă cu carţi? Dacă da, ce este în ea în afară de cărţi?

Mă simt ciudat dacă nu am o carte în geantă, deci da. Mai citesc și în pauze, în drum spre casă. În ghiozdan mai am, evident, cărțile și caietele, penarul, șervețele, mâncarea, un parfum și chestii de băieți.

5. Miroşi cărţi?

Nu obișnuiesc, dar mai am porniri uneori.

6. Cărţi cu sau fără ilustraţii?

Nu contează.

7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu este chiar atât de grozavă?

Hm. Nu mi s-a întâmplat asta.

8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărţi?

Nu îmi amintesc, dar cred că da. Citeam cărți de poezie când eram mai mic, nu înțelegeam mare lucru dar îmi plăceau rimele.

9. Cea mai subţire carte a ta?

„Oscar și Tanti Roz”- Eric Emanuel-Schmitt.

10. Scrii la fel de  bine pe cât citeşti? Te vezi în viitor scriind şi publicând o carte?

Habar nu am. Dorință există!

11. Când ai devenit pasionat de cărţi?

Cred că de prin clasa a VIII-a.

12. Cartea clasică preferată. 

„Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la şcoală?

Îmi place biologia, foarte mult, mai ales pentru că vreau să-mi fac o carieră din asta. Și româna, de asemenea.

14. Ai primit o carte pe care ai citit-o deja şi o urăşti - ce faci?

O las în bibliotecă.

15. Cărţi asemănătoare cu Harry Potter şi Jocurile Foamei?

Cred că asemănătoare cu „Hunger games” sunt „Endgame” și „Divergent” (dar aici nu mă pot pronunța, am văzut doar primul film”). Asemănătoare cu „Harry Potter”, habar nu am.

16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii pentru blog?

Deschid alte inșpe mii de pagini și uit de articol.

17. Cuvântul tău preferat.

„Surrender”.

18. Vampiri sau zâne? De ce?

Paaaaaaaaas!

19. Persoane care îşi pot schimba forma sau îngeri? De ce?

Îs depășit. Îngeri?!

20. Spirite sau vârcolaci?

Spirite, îmi place groazaaaa!

21. Zombie sau vampiri?

Pot să trec peste întrebarea asta? Normal că pot!

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?

Prea invadați de Sylvia Day și E.L. James. Dragostea interzisă sună mai captivant și misterios.

23. Cârţi strict romantice sau cu acţiune şi dragoste combinate?

Drame. Dra-me! D-r-a-m-e!

Drăguț TAG! Îl dau mai departe oricui îl vrea. 

O vinere liniștită!

Un loc pe raftul meu (III)

Nooooi achiziții, plus cărți pentru recenzuială!

M-am îndrăgostit de stilul lui Johan Theorin încă de la cartea „Camera întunecată”. De mult o caut pe-aceasta, am avut norocul s-o găsesc cam pe la 4-5 lei.

Stilul minunat al lui Elizabeth Gilbert nu trebuie trecut cu vederea. Primul roman scris de către ea pe care l-am citit, „Mănâncă, roagă-te, iubește” (recenzia AICI) m-a îmbogățit nu numai cultural, ci și spiritual.

Pentru că am citit prea multe recomandări și, de asemenea, am auzit prea multe păreri de la persoanele-mi cunoscute.

Gabriel Garcia este un geniu al literaturii, care știe unde să pună granița între real și magic. „Funeraliile Mamei Mari”, presimt, va fi o lectură frumoasă.

Și cu această carte, „Copiii lui Hurin”, îmi termin colecția lui Tolkien: „The hobbit”, „Silmarillion”, cele trei romane din seria „Lord of the rings”. Abia aștept să mă avanturez, iarăși, în lumea tolkienistă. Abia aștept!

Voi ce v-ați mai cumpărat, ce-ați mai adăugat în bibliotecă?

Seară plăcută și liniștită!

 

„Să nu mă părăsești” (film)- Recenzie

Trist, trist, trist, trist, trist.. Și aș putea continua până la nesfârșit.

O poveste tristă, o viață trăită altfel, diferit, pentru niște scopuri care, pur și simplu, îngrozesc: „incubator de organe”, oameni care sunt crescuți NU pentru a-și trăi viața, ci, prin organele lor, să îi facă pe ceilalți sănătoși și plini de viață, ei alegându-se cu întunericul efemeric.

Viața lor de copii se desfășoară la internatul Hailsham, fără a avea prea mult de-a face cu viața „reală”, cu mediul înconjurător. Fără a auzi sunetul mașinilor, al bănuților căzuți pe jos sau cântecul vrăbiuțelor. Fără să fi contat, în mintea lor, ceea ce se află dincolo de gardurile ce încorsetează orizontul lor. Prin intermediul unei profesoare ce nu mai poate rezista, cei mici află că, atunci când vor crește mari, nu vor fi niciodată ca toți ceilalți. Pentru că nu vor mai fi. Nu vor putea avea meseriile le care viseză și aspiră, nu vor putea vedea filmele de care vorbește lumea, nu vor avea parte de nimic din ceea ce se poate gusta în această lume, deoarece ei sunt „creați”, crescuți, pentru un scop total instigator.

Carey Muligan, în rolul lui Kathy, Keira Knightley, în rolul frumoasei Ruth și Andrew Garfield, în rolul magnificului Tommy, formează un adevărat suflet al acestui film, fiind împreună încă din îndepărtate copilărie, pe când erau doar niște școlari în uniforme la internatul Hailsham. Deși cele două sunt prietene foarte bune și, deși, legătura sufletească dintre Tommy și Kathy pare puternică și incită către o adevărată poveste de dragoste, când aceștia cresc, Ruth ajunge să formele un cuplu cu Tommy, spre dezamăgirea profundă a lui Kathy, ce mereu l-a iubit în ascuns. Cu toată inima, sentimentele pe care le trăiește fiecare dintre ei sunt puternice, profunde și ambigue- tristețe, iubire, gelozie, dezamăgire, răutate. Toate acestea duc la o interpetare de excepție și o poveste mult prea tulburătoare, ce mi-a rămas în minte chiar și acum, deși am văzut filmul acum ceva timp.

Nu voi dezvălui prea mult din film, s-ar pierde farmecul. Vă zic doar că acest film chiar merită. Am să vă las să descoperiți adevărul din spatele acelor zâmbete largi, adevărul din spatele trandafirilor culeși și agățați de umerașul prin într-un cui, în mijlocul ușii, dincolo de melodiile pe care le-ascultă Kathy, trăind în melancolie. Dincolo de destinul acestor oameni.

Pentru mine, cuvintele finale ale lui Kathy reprezintă apogeul, momentul în care ajungi să verși lacrimi muuuulte, fără rușine. Simt că ele adună într-o frază toată substanța filmului, toată tristețea și esența acestuia. Omul, efemer, sperânc și țintind către absolut, unindu-și contradicțiile în moarte, în întunericul rece. După film, am avut muuultă vreme un nod în stomac. Muzica aceea care însoțește filmul pur și simplu potențează, la maximum, trăirile, sentimentele, proiectând tristețea și destinul într-un plan al nefirescului. E firesc, totuși, să fii trist, nu? Să-ți placă genul acesta de filme! Eu mă dau în vând după ele.

Este, teoretic, imposibil să rămâi pasiv la o asemenea poveste. Inuman, nici nu se pune problema. Sentimentele pur și simplu răzbucnesc în privitor, purtându-l prin multe situații și făcându-l martor la numeroase sentimente.

Chiar se merită! Vi-l recomand cu drag să vă uitați la el oricând, de preferat seara, când este o liniște mormântală și frumoasă, călduroasă. Nu veți fi dezamăgiți!

Regizor: Mark Romanek

Genul: thriller/dramă

Distribuție: Carey Muligan, Andrew Garfield, Ella Purnell, Charlie Rowe

Durată: 103 minute

De prin telefon (III)

Salutare,

Ce mai faceți? Cum este săptămâna pe care o veți avea, pe care ați început-o deja? Partea a doua AICI.

Am revenit cu o nouă „poveste de prin telefon”, vă invit și pe voi.

Tricoul cu „Sub aceeași stea”, poza promisă Annei, câștigat la un concurs sponsorizat de Young Fiction-Connection.

Asta faci la școală, cu colega de bancă, când te plictisești.

Fluturele acesta s-a lovit de o mașină, apoi a mai zburat puțin și a căzut la picioarele mele. Am fost extrem de ușurat când am văzut că încă zboară.

Nu știu dacă am mai pus poza, dar cineva se pregătea, anul trecut, pe vremea aceasta, de B1 la germană. Jaja, cred c-am mai pus-o.

Me is not such a fotograf, dar poza asta-mi place.  

Seară frumoasă și săptămână liniștită!