În mintea unui blogger- Partea I!

Eh, cum nu am ce face, am decis să mă alătur și eu acestei „provocări”, mai mult sau mai puțin provocatoare: 

1) Sexul? 
Cum zice o glumă bună, „for, five, times a week”. Male! 

2) Dacă ai putea întâlni pe oricine de pe Pământ, cine ar fi? 

Pe persoana care seamănă cel mai mult cu mine. 

3) Ia cartea care îți este cel mai aproape, dă la pagina 23, transcrie rândul 17. 

Nu am „Pe aripile vântului în bibliotecă, dar am să transcriu dintr-altă carte: „Nu e o urgență, am spus, dar vă rog să treceți pe aici și să verificați.”

4) La ce te gândești în majoritatea timpului? 

 La viitorul meu și la alegerile făcute.

5) Ce scrie în ultimul mesaj primit de la cineva? 

„Sper că a continuat apoi să bată...”

6) Domi îmbrăcat/ă sau nu? 

Depinde. Vara, naked, dar acum că e mai frig, nu prea.

7) Care este cel mai straniu talent al tău? 

Nu știu dacă e tocmai talent. Pot să fac într-un mod ciudat cu limba. 

8) Fetele.... (termină propoziția);  

Sunt complicate și frumoase.

Băieții.... (termină propoziția) 

Îs și atât.

9) S-a scris vreun cântec sau poem despre tine? 

Nu cred.

10) Care a fost ultima dată când ai făcut „air guitar”? 

Azi, la școală (wasntme).

11) Ai vreo fobie mai stranie? 

Mă tem de spațiile închise și broaște. 

12) Ți-ai blocat vreodată vreun obiect străin în nas? 

Lol? Nu.

13) Ce religie ești? 

Creștin-ortodox.

14) Când te afli afară, care este lucrul pe care îl faci de obicei? 

Îmi place să alerg și să respir aerul curat.

15) Preferi să fi în fața sau în spatele camerei? 

În spatele ei, definitely!

16) O întrebare simplă, dar extrem de complexă. Trupa favorită? 

N-am!

17) Care a fost ultima minciună pe care ai spus-o? 

Hmmmm. Nu îmi amintesc! Nu mint fără motiv, asta-i drept.

18) Crezi în karma? 

Oarecum!

19) Ce înseamnă URL-ul (numele site-ului) tău? 

Secret!

20) Care îți este punctul tău slab; dar cel forte? 

Punctul slab e, hm, cred că faptul că uneori mă implic prea mult. Forte, cred că felul de a gândi și ambiția.

21) Ai vreo pasiune pentru o celebritate? Dacă da, care e? 

Nicole Scherzinger cea mai frumoasă ah da și cu voce ai ai ai!

22) Ai făcut vreodată baie în pielea goală în public? (skinny dipping) 

Da!

23) Cum scapi de nervi?  
„Be more positive baby”. Optimismul ajută!

24) Ai vreo colecție de ceva anume? 

Cărți!

25) Preferi să vorbești la telefon sau să faci video-chat? 

Întrebarea asta sună pretty wrong. Să vorbesc la telefon și prin mesaje!

26) Ești fericit cu persoana care ai devenit? 

Depinde. Și da, și nu.

27) Care este sunetul pe care-l urăști; dar cel pe care-l iubești? 

Iubesc sunetul ploii, urăsc sunetul manelelor. Zgomotul, în general!

28) Care este cel mai mare "Daca..." al tău? 

„Dacă aș fi fost altcineva, cine aș fi fost?”

29) Crezi în fantome? Dar în extratereștrii? 

Există un univers al posibilităților.

30) Scoate brațul drept în afară, care este primul lucru pe care îl atingi? Fă la fel cu brațul stâng. 

Aerul, dreapta. O vază din lemn, stânga.

31) Îți plac jocurile video? 

Nu chiar, dar e ok să te pierzi, câteodată, într-o altă lume.

32) Care este cel mai oribil loc în care ai fost? 

Toaletă publică, never gonna get there again!

33) Ce preferi: Nordul, Vestul, Sudul sau Estul țării? 

Nord-estul, evident!

Conștiința propriei tale valori

Când oamenii au descoperit oglinda,
Au început să își piardă sufletul
Și să se preocupe doar de imaginea lor,
Uitând de ei înșiși.
Ochii care ne privesc
Sunt asemenea unor oglinzi
înșelătoare,
În care, dacă te vei privi,
Nu vei găsi decât reflectarea deformată
A altei reflectări deformate.

 Teama cea mai mare nu este că am fi inferiori. Dimpotrivă, mai degrabă partea luminoasă, nu cea întunecată, a firii noastre este cea care ne derutează. Ne întrebăm uneori, nesiguri: „Oare chiar sunt inteligent, atrăgător și talentat?” La urma urmei, da, de ce n-am fi?

În loc să te privești în oglindă și să o întrebi, ca în poveste, cine este cel mai frumos, cine arată cel mai bine, fii tu cel care-i spune oglinzii: „Eu arăt cel mai bine!”

Televiziunea și alte mijloace de comunicare în masă plasează adolescenții între două dificultăți majore. Care ar fi prima? Bărbați atletici, cu un bronz perfect, femei splendide cu haine în vogă, sportivi care par să câștige toate competițiile, haine de firmă, bani, succes și sex. Asta este oferta pe care ne-o fae media. Și care este a doua dificultate? Realitatea, desigur.

Înfățișarea perfectă impusă prin aceste mijloace presupune să fii, în primul rând, sub greutatea normală pentru vârsta ta. Modelele la care visează adolescentele sunt niște anorexice, care, deși par mai mature decât vârsta lor, au doar 12, 13 ani. Băiețiii sunt și ei bombardați cu imaginea unor tineri frumoși, cu alură sportivă și aborând ultima modă. Cu toate acestea, se estimează că nu prea multe femei (în jur de 5-10%) aparțin tipului longilin, adică înalte și subțiri. Și totuși, este înfățișarea la care aspiră toate fetele și singura care, din punctul lor tâmpit de vedere, pare acceptabilă.

Toate astea sunt ridicole!

N-ar trebui să ne pierdem timpul făcând pe plac societății în care trăim, ci făcându-ne pe plac nouă și mulțumindu-ne de felul în care suntem. Mulțumindu-ne, în fiecare zi, că suntem sănătoși și vii!

„Ponturi pentru frumusețe, de Audrey Hepburn:

1. Dacă îți dorești buze atrăgătoare, pune-le să rostească vorbe mângâietoare.
2. Dacă vrei ochi luminoși, fă-i să vadă lumina din inimi.
3. Pentru un corp elegant, împarte pâinea ta celor ce n-o pot avea.
4. Pentru ca părul să-ți fie mătăsos, roagă un copil să ți-l mângâie blând.
5. Dacă îți dorești un mers frumos, pășește cu credința că nu vei fi singură niciodată.
Nu doar lucrurile, ci oamenii, trebuie cercetați, înnoiți, reînviați, salvați.
Nu căuta frumusețea unei femei în hainele pe care le poartă, în zveltețea trupului și în strălucirea părului.
Caut-o în lumina ochilor ei și în căldura inimii.”

Nu știu de ce, dar mi-am amintit de un dialog drăguț între Sam și Frodo, din triologia „Stăpânul inelelor”, în momentul în care se simt epuizați, pe cale să își piardă speranța:

Sam: Este asemenea marilor legende, domnule Frodo, cele care contează cu adevărat, întunecate ș pline de pericole. Atât de întunecate, încât uneori nici nu dorești să afli sfârșitul, pentru că nu se putea să fie unul fericit. Se putea ca lumea să redevină ce fusese odinioară, când răul era atât de răspândit? Și totuși, umbra aceasta este trecătoare, întunericul pălește și vine o nouă zi. Soarele va străluci din nou, cu și mai multă putere. Astea sunt poveștile pe care le păstrăm în suflet, pentru că au o semnificație. Chiar dacă erai prea mic ca să înțelegi de ce.
Dar, domnule Frodo, eu chiar înțeleg, și acum știu. Eroii acelor legente aveau o mulțime de șanse să se întoarcă înapoi, dar n-o făceau, mergeau mai departe. Ei credeau în ceva.
Frodo: Noi în ce credem, Sam?
Sam: Credem în binele care nu a dispărut de pe fața pământului, domnule Frodo.
Și merită să luptăm în numele lui!

Mă alătur lor în această credință, a existenței binelui în lume, pentru care merită să luptăm. Mai cred că binele acesta îl purtăm în fințele noastre, și că merităm să luptăm, deci, pentru noi. Mai mult, cred că facem parte din cea mai reușită generație de adolescenți care a existat vreodată. Serios.

Așa că, vezi, „chins up, smiles on” și fă ce știi tu mai bine să faci!

”Întotdeauna să citești cartea care te face mai bun, chiar dacă ar fi să mori înainte de-a o termina.”- P. J. Rourke.

„Drumul înfometat” de Ben Okri- Recenzie

Țelul unei cărți este să-ți rămână în minte chiar și câteva săptămâni după ce ai citit-o. Nu mă înșel când spun că această carte și-a atins scopul. Azi dimineață, când m-am trezit pe la 8:30, mi-am spus că voi termina cartea. Mai aveam în jur de o sută și ceva de pagini. M-am apucat și nu am putut s-o las, iar când m-am uitat la ceas, era ora 10:30. Poftim? Când a trecut așa de rapid timpul?! Vedeți, asta este un argument atunci când spun că aceasta este o carte superbă, care m-a ținut tot timpul cu sufletul la gură și cu fiori în fața ochilor. La drept, vorbind!

În miezul acestui roman hipnotic, în care se împletesc misterul iubirii şi coşmarul luptei pentru supravieţuire, se află Azaro, un „copil-spirit“, un abiku, căruia îi e scris să moară şi să renască la nesfârşit din aceeaşi mamă. Prin ochii lui desluşim o lume pe care o cunoaştem prea puţin, aceea în care foamea, bolile şi violenţa definesc fără greş şi fără excepţie existenţa. „E mai greu să iubeşti decât să mori“, spune tatăl lui Azaro. Şi într-adevăr, pe măsură ce povestea înaintează, copilul trebuie să se hotărască dacă vrea să aleagă viaţa, şi implicit s-o pornească pe drumul foamei cumplite, sau să se întoarcă în lumea lipsită de dureri a spiritelor.
„Asemenea unui tablou medieval ce zugrăveşte Judecata de Apoi, povestea lui Okri surprinde nu numai sacrul şi profanul existenţei, ci şi adevărurile ei profunde şi dragostea care ne ajută să sfidăm moartea“, spune Kirkus Review.

Ben Okri le aduce pe toate în acest roman premiat cu „Booker Prize”, amestecând scene de groază cu scene de o naturalețe absurdă, o naturalețe ciudate, dar, totuși, înțeleasă: fiori, lupte ciudate între spirite, animale, între cerșetori și oameni, prostituate disprețuitoare și murdare, jegoase, sărăcie dusă până la extrem, oameni care nu au ce mânca și de pe urma a ce să bea apă, paturi ude, somn, șobolani morți și plini de infecție, murdari, vieți crunte și oameni părăsiți de valori morale, materialiști.

Pot spune că această carte a fost ceva nou, în adevăratul sens al cuvântului. Ceva nou ce merită citit de toți. O carte care te învață multe lucruri și care îți pune întrebări la care, și voi oferi un citat, „nici morții, dar nici vii, nu au răspunsuri”. Cartea subliniază, într-un personaj, condiția limitată a omului, dar, totuși, dorința acestuia de a atinge imposibilul, în dezacord cu destinul său. Un roman irepetabil, cu personaje miraculoase și întâmplări miraculoase. Nu pot spune că e un roman SF, cred că aș greși, dar acest roman îmbină, într-un mod absolut extraordinar, realul cu magicul, raționalul cu iraționalul, cuvintele cu necuvintele. M-a ținut captiv până la ultima pagină și, acum, parcă-mi pare rău că am terminat-o.

Îl includ, oficial, pe Ben Okri pe lista autorilor mei preferați. Deși e prima carte scrisă de el pe care am citit-o, abia aștept s-o caut pe următoarea și să o citesc, neapărat. V-o recomand cu mare drag, este un „must read”, un „must read” plin de surprize și personaje cheie. 

Acum, să vă prezint niște secvențe și citate care mie mi-au rămas adânc înrădăcinate în minte:

„Când m-am uitat prin mască, am văzut o lume diferită. Erau creaturi peste tot în întunerc și spiritele, fiecare dintre ele era un soare. Radiau o lumină arămie strălucitoare prea puternică pentru ochi. Am văzut un tigru cu aripi argintii și cu dinții unui taur. Am văzut câini cu cozi de șarpe și labe de bronz. Am văzut pisici cu picioare de femei, pitici cu umflături roșii, luminoase pe cap. Copacii erau case. Era muzică peste tot, și din pămând se ridicau dansuri și sărbătoare. Și păsările cu pene strălucitoare, albastre și galbene, cu ochi ca diamantele și cu fețe hrăpărețe, urâte, au zburat spre mine și tot ciuguleau masca. Am dat-o jos și lumea s-a răsturnat și copacii păreau să cadă peste mine și a trecut o vreme până când lucrurile au revenit la normal.”

„Creaturi monstruoasă s-a apropiat și respirația ei urât mirositoare m-a șocat. Nu mai puteam să suport să mă uit la ea și am încercat cu disperare să îmi dau jos masca, astfel încât să nu mai văd nimic. Am rupt firele vegetale, dar masca a rămas prinsă de fața mea. Am încercat din nou, dar era ca și cum mi-aș fi jupuit pielea de pe propria față. Și apoi, transformarea lemnului în carne a fost completă și brusc am fost lovit de răgetul ca un cutremur de pământ al animalului sălbatic de sub mine. Am fost copleșit de mirosul virilității sale animalice.”

„- Unii oameni au prea mult și câinii lor mănâncă mâncare mai bune decât noi, în timp ce noi suferit și tăcem până în ziua în care murim.”

„- Viața asta! Niciun fel de odihnă. O femeie suferă, o femeie transpiră, fără odihnă, fără fericire. Bărbatul meu a fost în trei lupte. Dumnezeu știe ce îi fac toate astea creierului lui. Viața asta este prea mult pentru mine. Am să mă spânzur într-una din zilele astea, a zis Mama.”

„Orice e posibil într-un mod sau altul. Sunt multe enigme printre noi, la care nici cei vii, nici cei morți nu pot răspunde.”

Credeți-mă, cartea este superbă! Mulțumesc Editurii Univers pentru posibilitatea de a citi și de a o împărți cu voi. O puteți comanda de AICI, cartea fiind o colecție nu numai de mistere și magie, ci și de învățături, suflete de oameni și tipuri.

488 pagini
Traducere din engleză și note de Mircea Țara

Noutăți din partea Editurii Univers

După cum ne era promis, Editura Univers a venit cu cărți noi, două dintre ele apărând și făcând parte din programul Festivalului Internațional de carte Transilvania, de la Cluj, unde vor participa între 7 și 12 octombrie.

Cărțile care vor apărea sunt următoarele:

1) „Cronici romanțate”, de Boris Vian, un autor ce nu trebuie ratat (o recenzie a unei cărți de-a lui Boris găsiți AICI);

2) „Blestem curgerea timpului”, de Per Petterson, volum ce inaugurează o nouă serie de autor, dedicată scriitorului norvegian.

Cele două cărți prezentate vor fi lansate în cadrul Festivalului, alături de aceste evenimente pregătind cititorilor clujeni și alte surprize, toate în piața centrală a Clujului:

Joi, 9 octombrie, ora 16.00 

Book Hunt, în colaborare cu Asociația Dare to Dream.

Vineri, 10 octombrie 

17.00-18.00 Lansări de carte: 
„Cronici romanţate” de Boris Vian (traducere de Diana Crupenschi). Participă: Ştefan Baghiu şi Alex Goldiş. 
„Blestem curgerea timpului” de Per Petterson (traducere de Karmen Bålko). Participă: Excelenţa Sa Doamna Tove Bruvik Westberg, Ambasador al Regatului Norvegiei în România, Sanda Tomescu Baciu şi Irina Petraş.

Sâmbătă, 11 octombrie 

18.00-19.00 Seară de lectură din autori norvegieni:
Hanne Ørstavik, Lars Saabye Christensen, Jostein Gaarder, Per Petterson. Participă: Hanne Ørstavik, Excelenţa Sa Doamna Tove Bruvik Westberg, Ambasador al Regatului Norvegiei în România, Sanda Tomescu Baciu, Irina Petraş, doctoranzi şi studenţi ai Departamentului de Limbi şi Literaturi Scandinave din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”.

19.00-20.00 
Lansare de carte: „Iubire” de Hanne Ørstavik (traducere de Aurora Kanbar şi Erling Schøller), Editura Univers. Prezintă: Sanda Tomescu Baciu şi Irina Petraş. Cu participarea autoarei şi a Excelenţei Sale Doamna Tove Bruvik Westberg, Ambasador al Regatului Norvegiei în România.

Dacă aveți drum prin Cluj, Editura Univers vă așteaptă cu brațele deschise!

Gânduri bune, Andrei!

Adevăr în trei părți

Prima parte e AICI, iar a doua, AICI!

Voi continua, din moment ce sunt lucruri, în viața de zi cu zi, care îmi pun și mie întrebări.


1. eBay
eBay se poate rezuma prin două reguli simple:

• Indiferent ce-ți cumperi din magazinele de electronice, întotdeauna se găsește cineva să-ți spună că pe eBay a văzut același produs, la jumătate de preț;
• Indiferent ce-ți cumperi de la eBay, la magazinul de electronice tocmai se desfășoară o reducere unde aceleași produse se vând la jumătate de preț din cât ai plătit tu, după licitație.

2. Euforie loto
Curând, vom trece din nou printr-o stare euforică, grație loteriei. Potul cel mare se ridică la patruzeci și ceva de milioane de euro, dacă nu mă înșel. Vânătorii de milioane dau năvală în puncte de vânzare, ca să bifeze cu degetele umede de emoție numerele lor norocoase, pe care le-au clocit întreaga săptămână. „Ziua mea de naștere, ziua soției, a copiilor, ziua în care m-am căsătorit” etc. Sugrumați de emoție, o sorb din priviri pe zâna loteriei cu bilele ei fermecate, bomba sexi a televiziunii publicii. Visează toți cum a doua zi vor intra calmi în cabinetul șefului și i se vor ușura în mijlocul biroului. Și, pe urmă? Mai întâi cumpără un Porsche, apoi o motoretă „țeavă”, și se scutură de nevasta pisăloagă. Urmează orgii cu prafuri aduse cu sacul și duzini de „femei de lux” din Ucraina. În geaca de piele de crocodil, călare pe Harley, gonind pe drumuri de munte.
Gata cu munca. Vacanță pe veci.
Cunoaștem, cu toții, cred, cee a pățit Lothar, cel care s-a ales cu premiul cel mare la loto. Nu s-a bucurat nici când și-a luat Lamborghini. Prietenii lui ei nu nu urmăreau decât să pună mâna pe banii lui. A băut, sărmanul, până a murit. Iar la înmormântare au pus melodia lui preferată, cu Truck Stop: „Așa de singur”.

3. Flori de la supermarket
Nu există soartă mai tristă decât aceea a florilor de la supermarket. Floarea de la supermarket se găsește pe treapta cea mai joasă a existenței.
Țara de proveniență: Olanda. Recoltată în stadiul de boboc. Nu vede lumina soarelui cât trăiește. Este stropită cu toate otrăvurile chimice accepta de Convenția de le Geneva, apoi transportată în întuneric și în frig, pentru a fi expusă în magazin, cu o zi înainte să înflorească. De Crăciun, ar trebui să le adresăm un gând bun și florilor din supermarket.

4. Comandă
Dacă mă aflu într-un restaurant și comand un șnitel cu cartofi și salată, vreau să văd pe farfuria mea următoarele:

• șnițel;
• cartofi;
• salată.

Dacă aș fi avut poftă de o frunză veștedă de salată cu o felie de roșie fără dressing, se poate presupune, totuși, că aș fi cerut.

5. Gratis- 50 ml
„- Șefule, nu putem să le vindem oamenilor 300 ml de șampon cu 3,5 euro, ăsta-i jaf pe față!”
„- Adăugați 50 ml, gratis. Toată lumea se bucură și dă năvală.”

6. Hotline telefonic
Pe orice tub de pastă de dinți găsești un număr de telefon. Nu știu câți au observat! Un număr de telefon cu ajutorul căruia ai putea să intri în legătură cu cineva, dacă ți-ar trece prin minte. O ofertă gratuită de petrecerea  timpului liber, de care ar trebui să profităm, mai ales la vremuri de recesiune economică. Poate o idee și pentru cei mici, care devin activi cam prea devreme, după gustul părinților. Iată câteva întrebări de mare efect:

• „- Cum se introduce pasta în tub?”
• „- La ce se utilizează pasta de dinți?”
• „- Se poate mânca pasta de dinți?”
• „- În ce parte e cel mai bine să-mi frec... dinții?”

7. Hrană sănătoasă
De cinci ori pe zi fructe- dar numai puține din regiunile sudice, ananas deloc- face foarte rău, mere- nu Granny Smith, și în niciun caz grapefrut- ăsta nu e bun. Kiwi e interzis copiilor. Laptele se mea numai cu măsură, dar este extrem de important ca produs lactatic, conține calciu, prin urmare a nu se ignora. Spanac da, dar neapărat împreună cu vitamina C. Roșii nu din Olanda. Și nici din Andaluzia. Peștele este vital, dar nu din mările unde se practică pescuitul intensiv. Ton numai dacă suferiți delfinii. Se poate consuma carnea puilor sănătoși, fără piele, în timp ce carnea roșie este moarte curată.
M-am săturat de atâtea frustrări. Un cheese-burger și o cola, vă rog!

8. Înghețată
E mult mai greu să mănânci o înghețată ca pe vremuri. Mai întâi de toate, trebuie să studiezi cele douăzeci și cinci de sortimente, din care la jumătate nici nu le poți pronunța numele. În cazul celor de fructe, găsești în moț bucata de fruct promisă, sugerând, probabil, că restul s-ar găsi în compoziție. Nu-mi place această turnură pe care au luat-o lucrurile. Nu mă dau în vânt după înghețata de trufe și cappuccino-guacamole. Nici după înghețata de cireșe, plăcintă de mere și stfide. Nici după coaja de portocale amare din California ori crunchy-punchy de la un producător de deserturi al cărui nume seamănă cu nu mai știu ce.
Mie îmi place cu vanilie!

9. Teleshopping
Undeva trebuie să existe un loc unde ajung toate paturile gonflabile pentru oaspeți, aparaturi completă de gimnastică și seturile de cuțite de la teleshopping! După toate aparențele, se vând ca pâinea caldă. Dar încă nu am auzit pe cineva care să-și fi comandat așa ceva. Nu cunosc nici măcar pe cineva care să cunoască pe cineva care să fi auzit de cineva care să fi comandat așa ceva.
Prin urmare, cine le cumpără? Există asemenea oameni cu adevărat? Sau este vorba de emisiuni de știri codificate, de-ale extratereștrilor?

10. Televizoare cu plasmă
Și, iată, aplatizarea televiziunii merge mai departe:
„- Bună ziua, domnule, îmi place ușa dumneavoastră nouă!”
„- Ah, mă scuzați, este noul meu televizor Samsung cu diagonală de 2 metri!”

11. Triologii cinematografice
Dacă un film este foarte bun, poți să-l VEZI de trei ori. Dar nu să-l și REALIZEZI de tot atâtea ori.

Poate am să revin. Enjoy!