Editura: Nemira
Rating: 4 din 5 steluțe
Număr de pagini: 480
Traducere din limba engleză și note: Adriana Voicu
Anul apariției: 2015
Doi frați, o singură tragedie. Două civilizații, o singură viață. Un trecut de coșmar, o revoluție, o iubire ce trece dincolo de moarte, un roman despre distanța dintre oameni și lumi și despre imposibila apropiere. Din anii ’60 și până prezent, din India în America, de la o generație la alta, povestea unei familii se scrie într-o carte ce poartă amprenta inconfundabilă a scriitoarei Jhumpa Lahiri, câștigătoare a Premiului Pulizer. „Cea mai buna carte a lui Lahiri. Neliniștitoare și generoasă. Tulburătoare și, de asemenea, satisfăcătoare.“ (The New York Review of Books)
Colosal, magnific, un roman extraordinar prin complexitate și prin vocile personajelor. Sincer, mi-a întrecut toate așteptările, pentru că a fost exact acel gen de roman pe care îl citești pe nerăsuflate, cu nesaț, pentru că te antrenează în poveste, te plasează în spațiu și în temporalitatea specifică perioadei surprinse în roman. Sincer, cred că este unul dintre cele mai complexe cărți, cu atâtea personaje, cu atâtea situații frumos construite și amplasate în momentele potrivite ale acțiunii, cu atâtea sentimente și emoții și trăiri și atitudini care s-au construit în jurul acestui roman, concentric strângându-se în jurul definitivării sorții fiecărui personaj de care, cu atâta ușurință, am reușit să mă atașez. Nu știam despre ce este acest roman, așadar nu am avut nicio așteptare. Mi-a plăcut foarte mult coperta, recunosc, care, după ce termini romanul, o să ți se pară fooooarte sugestivă - și, de asemenea, colecția Babel a editurii Nemira îmi este pe plac, și vreau să am toate cărțile de-aici.
distanța dintre noi, într-adevăr, ar putea părea un roman greoi, solicitant, care necesită atenție și timp. Sincer, da, așa o fi, dar eu m-am lăsat dus de val și de poveste, m-am purtat mână în mână cu personajele, am pus suflet în tot ceea ce s-a întâmplat, am râs, am plâns, am glumit, am mințit, am tânjit și am ars în profunzimea lor, iar datorită acestor lucruri, pur și simplu nu mi-am dat seama când au trecut atâtea pagini, cum s-au schimbat personajele (și-au uitat să-și spună acest lucrul unul altuia - anume, că s-au schimbat, vreau să zic), cum au crescut iubirile între palme, prețuind omul în profunzimile cărnii sale. Nu știu, vă spun, mi s-a părut un roman despre viață, un roman despre prietenie, despre familie, dar, peste toate, mi s-a părut un roman care vorbește despre timp și despre trecerea lui ireversibilă, inevitabilă și egală. Dacă nu trăiești unele lucruri la timp, la o adică, chiar să profiți de ele, va veni un timp în care doar în poze ți se vor părea posibile anumite lucruri; și nu vorbesc aici doar de efervescența tinereții, ci de acel carpe diem pe care, de multe ori, îl dăm deoparte. Și distanța dintre noi nu are să fie, de fapt, decât distanța față de timpul pe care l-am pierdut, l-am risipit, la moarte cerșind clipe infime de care să ne agățăm cu dinții.
„Acest roman poetic explorează teme precum singurătatea, izolarea, secretele de familie, voința politică și puterea iubirii necondiționate. Jhumpa Lahiri înțelege că problemele nesoluționate din trecut ne pot determina să ne clădim un stil de viață pe care de obicei îl evităm. Conflictele ce nu au fost rezolvate îi imping pe oameni să-și aleagă parteneri de viață nepotriviți, cu care vor dezvolta relații complet nesatisfăcătoare și nepotrivite. Romanul demonstrează cu detalii meticuloase caă înfruntarea unui trecut dureros și conștientizarea secretelor de familie reprezintă adeseori cheia fericirii adevărate. Pentru cei care incă se chinuie să accepte și să facă față unor relații complicate de familie și pentru cei care au tendința să dezvolte relații romantice nesănătoase și să-și aleagă parteneri nepotriviți, distanța dintre noi reprezintă o lectură obligatorie. distanța dintre noi este o mărturie a capacității umane de a înfrunta și de a trece peste acest gen de provocări.“ (The Huffington Post)
„Acest roman poetic explorează teme precum singurătatea, izolarea, secretele de familie, voința politică și puterea iubirii necondiționate. Jhumpa Lahiri înțelege că problemele nesoluționate din trecut ne pot determina să ne clădim un stil de viață pe care de obicei îl evităm. Conflictele ce nu au fost rezolvate îi imping pe oameni să-și aleagă parteneri de viață nepotriviți, cu care vor dezvolta relații complet nesatisfăcătoare și nepotrivite. Romanul demonstrează cu detalii meticuloase caă înfruntarea unui trecut dureros și conștientizarea secretelor de familie reprezintă adeseori cheia fericirii adevărate. Pentru cei care incă se chinuie să accepte și să facă față unor relații complicate de familie și pentru cei care au tendința să dezvolte relații romantice nesănătoase și să-și aleagă parteneri nepotriviți, distanța dintre noi reprezintă o lectură obligatorie. distanța dintre noi este o mărturie a capacității umane de a înfrunta și de a trece peste acest gen de provocări.“ (The Huffington Post)
Jhumpa Lahiri este o romancieră care își iubește cititorii -
uneori, și aceia puțini, avizați, dintr-o anumită tagmă -, îi respectă
și îi învață cum să-i citească romanul. Ea nu doar că-și înzestrează
personajele pe care le tratează cu o inteligență ascuțită, cu un umor
jovial or o atitudine incisivă, ci dăruiește și cititorilor o parte din
ceea ce, cu atâta grație, a înșiruit în carte. Nu știu cum să vă spun,
ea țese o pânză deasupra a ceea ce scrie, o pânză transparentă, fină
precum un cristalin, și-așteaptă ca cititorii să se avânte, cu curaj -
pentru că da, într-o măsură, despre asta este și distanța dintre noi,
despre curajul de a lua viața în brațe și de a te da de-a dura, fără
frică, cu ea la vale -, deci așteaptă ca cititorii să-și facă un corp
comun cu ceea ce Lahscrie;iri nu are pretenția, de altfel, ca ceea
ce scrie ea să placă oricui, însă are pretenția unei proze sincere,
viscerale, care vorbește despre om în genere și despre ceea ce, de fapt,
și-a luat el drept misiune pe acest pământ limitat.
Proza lui Lahiri este una puternică, adevărată, sinceră, scriitoarea reliefează și conturează tipuri umane, tipologii, povești de dragoste
eterne și, într-adevăr, perfecte nu prin destinul lor, ci prin ardoarea
sentimentelor și patosul cuvintelor. Iubirea își caută
împlinirea printre baionete, mizerie, rebeli, pericole și morți. distanța dintre noi este
un roman neașteptat de complex și puternic, sincer, nu m-aș fi așteptat
să-mi placă atât de mult și, văzând cele aproape cinci sute de pagini,
mi-am zis că, mai mult decât sigur, o să mă lungesc cu el o săptămână și
ceva și, chiar de n-o să-mi placă, o să încerc eu să-l citesc, că am
așa un fix. Dar mi-a plăcut, mi-a plăcut chiar enorm de mult. Mi-a adus
aminte de complexitatea romanului meu preferat, Pe aripile vântului,
care îmbina toate aspectele necesare unui roman perfect. Și aici am
avut iubire, și aici am avut prietenie, și aici am avut eroi
tragici, curajoși, mincinoși, trădători. Un roman documentat bine,
cercetat și pentru care, într-adevăr, s-a muncit mult și cu spor. Vi-l
recomand cu mare drag, iar dacă l-ați citit aștept cu nerăbdare părerea
voastră!
Vreau să mulțumesc mult Editurii Nemira pentru volumul de față, îl găsiți AICI, cu 42% reducere, în colecția Babel,
colecție din care puteți selecta o groază de cărți extrem de frumoase.
Pe site-ul celor de la Nemira găsiți o mulțime de cărți, din colecții
diferite, pe toate gusturile selecte. Să aveți lecturi frumoase și pe
placul vostru!
Şi mie mi-a plăcut mult. :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult de vizită, Cătălina! Lecturi frumoase!
Ștergere