Crimă în familie, de Cara Hunter - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection. Thriller

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 560

Anul apariției: 2024

Traducere: Monica Vlad

Cara Hunter este autoarea seriei bestseller de romane cu detectivul-inspector Adam Fawley și echipa lui de la poliția din Oxford. Din serie, Close to Home a fost finalist pentru Crime Book of the Year la British Book Awards 2019, iar No Way Out a fost selectată de Sunday Times drept unul dintre cele mai bune 100 de romane crime de după 1945. Cărțile ei s-au vândut în peste un milion de exemplare în întreaga lume. Locuiește la Oxford, pe o stradă care nu diferă prea mult de cele prezentate în cărțile ei. Crimă în familie (traducere de către Monica Vlad) este primul roman scris de autoare apărut și la noi, în limba română.

🎬 ȘI VOM FI AFLAT CRIMINALUL ÎN DIRECT. FĂRĂ A FI FOST NIMIC REGIZAT. UN CADAVRU. ȘASE EXPERȚI. POȚI REZOLVA MISTERUL ÎNAINTEA LOR?🎬

Un thriller care te absoarbe cu totul, scris ca un scenariu de televiziune și care îl face pe cititor să-și pună întrebări și să cerceteze fotografii, hărți, rapoarte de autopsie și alte dovezi. Dar poate să-și dea seama cine minte? A fost o crimă care a ținut o țară întreagă cu sufletul la gură. În decembrie 2003, Luke Ryder, tatăl vitreg al celebrului regizor Guy Howard, a fost găsit mort în grădina casei, iar poliția nu a arestat niciun suspect. Însă unele cazuri nu pot fi date uitării niciodată… Iar emisiunea Notoriu lansează o serie dedicată investigării — și poate rezolvării — misterului și aduce o echipă de experți să revadă dovezile. Iar rezultatele sunt șocante. Oare echipa știe mai multe decât lasă să se vadă? Adevărații iubitori ai genului crime pot examina dovezile și mărturiile în același timp cu experții. Oare pot să rezolve cazul înaintea lor?

„Sunt de acord - jumătate dintre investigațiile mele se bazează tocmai pe acest lucru. Credeți-mă: n-ar trebui să subestimați niciodată cât de repede pot detona banii chiar și familiile așa-zis fericite. Și, din câte văd, familia asta nu era chiar fericită.

(îi aruncă o privire lui Guy)

Fără supărare.”

Ah, finally, un thriller bun, bun, bun, bun, bun! Cât am așteptat acest moment - după nenumăratele rateuri din trecut. De fapt, chiar știam că are să-mi placă, și n-a fost nicio surpriză faptul că, după primul capitol, pur și simplu n-am mai putut să-l las din mână? Sau, mai degrabă, ar trebui să spun „după primul episod”? Pentru că, de fapt, cam așa este scrisă cartea - în stilul unui reality-show live, în care totul se desfășoară în fața ochilor cititorului. Nu am să vorbesc neapărat despre acțiune, fiindcă nu are niciun sens, ci am să-ncerc mai mult să spun de ce mi-a plăcut atât de mult acest thriller, spre deosebire de alte lecturi anterioare pe care le-am avut. Pentru mine, aceasta a fost „rețeta câștigătoare” - avem muuuultă dramă, multe întorsături de situație, multe lucruri total neașteptate, într-o carte care se citește rapid, care nu te plictisește deloc și care a fost scrisă într-un format aparte. Ni se dau niște personaje care, în direct, lucrează la un caz vechi, încercând să descopere misterul din spatele morții lui Luke Ryder. Ah, da, emisiunea este produsă în exclusivitate de către Guy Howard, fiul vitreg al lui Luke.

„(...) cineva despre care descoperim acum că nu știam absolut nimic (...).”

De-aici, până la o poveste de-a dreptul nebunească, este doar un mic pas. Pentru că, pe măsură ce înaintezi în lectură, ajungi să afli din ce în ce mai multe despre ce s-a întâmplat de fapt. Apar noi dovezi. Apar noi martori. Noi piste. Noi teorii & noi persoane implicate - într-un fel sau altul - în ceea ce s-a întâmplat în trecut. Emisiunea Notoriu tocmai asta își propune - să aducă, în exclusivitate, cazul în lumină, și chiar să-ncerce să-l rezolve. Rezultatele? De-a dreptul șocante. Îți dai seama, pe parcurs, că „specialiștii” implicați în acest caz se prea poate să știe mai multe decât o arată. Evident, de fapt, că fiecare știe mai multe... Dar așteaptă momentul oportun pentru „a arunca bomba”! Mi-a plăcut foarte mult modul în care a fost scrisă cartea, și chiar mi-a dat impresia că m-aș uita la un documentar dintr-ăla de pe vreo platformă de streaming - ni se dau detalii despre cadru, despre cine apare în cadru și cum, detalii despre „imagini” care rulează pe ecran, iar la începutul fiecărei replici este menționată și persoana care spune replica potrivită. Ca și cum ai citi o piesă de teatru, sau ceva de genul!

„Timp de 20 de ani, moartea lui Luke Ryder a fost un mister. Adevărul a scăpat nu numai Poliției Metropolitane, ci și miilor de detectivi amatori care au investigat cazul online.

Dar acum, tot ceea ce credeam că știm despre acest caz a fost pus sub semnul întrebării (...).

Oare adevărul adevărat e pe punctul de-a ieși la iveală?”

Ritmul a fost unul foarte rapid, în măsura în care cu greu am putut să las cartea din mână. Evident, fiecare episod are tendința de a se încheia cu o „mare bombă”, astfel încât neapărat vrei să citești mai departe și să afli ce urmează. Chiar nu m-am așteptat la ceea ce s-a întâmplat, și nici n-aș fi avut cum, de fapt, să mă aștept la asta. Într-un anumit punct, chiar îmi propusesem să încerc să descopăr cum a stat de fapt treaba și cine-i „vinovatul”! N-am ghicit, evident, și nici motivele care au dus la întâmplarea respectivă nu mi-au fost accesibile până când nu mi-au fost livrate de către Cara Hunter. Dap, chiar a fost un thriller foarte bun, din punctul meu de vedere, pe care cu încredere l-aș recomanda absolut oricui. Are tot ce-i trebuie pentru a fi unul de succes și chiar sper să se bucure de acest succes și printre cititorii din România. Pentru că autoarea are mai multe cărți scoase și, cel mai probabil, apariția unor alte eventuale traduceri depinde în mare parte de succesul (sau lipsa succesului) cărții Crimă în familie. Dacă sunteți iubitori de thriller, vi-l recomand cu mare încredere; și dacă n-ați mai avut de-a face cu acest gen literar până acum, tot cu mare încredere vi-l recomand!

„JJ NORTON

(pe un ton batjocoritor)

Și ai putea să descoperi vinovatul, în direct în fața camerei de filmat, ca un fel de Hercule Poirot modern îngâmfat.”

Mă voi opri aici, pentru că nu mai are niciun sens să continui. Un thriller foarte, foarte captivant, ingenios și cu un punct de plecare foarte, foarte fain. Pe care Cara Hunter chiar a știut cum să-l valorifice. Dincolo de toate, mi s-a părut interesant și modul în care această carte a fost scrisă, prezentată, forma pe care a luat-o - cu toate „artificiile” acesteade genul e-mail-urilor, paginilor de ziar, micile inserții legate de decor & atmosferă... Chiar a fost ceva ce am savurat cu cea mai mare plăcere. Și, dacă nu am menționat deja, am citit cartea aceasta deosebit de rapid, poate în maximum trei reprize de citit, pentru că am vrut să aflu cât mai rapid încotro se duc toate și care este „deznodământul”. Recunosc, m-au întristat puțin anumite lucruri, dar mi s-au părut „viabile” pentru tot ceea de, de fapt, s-a întâmplat, și pentru direcția în care au luat-o lucrurile. Repet, este un thriller aparte, cel puțin pentru mine, pe care l-am citit cu mult interes și care chiar mă bucur că nu doar că mi-a îndeplinit așteptările, ci chiar le-a și depășit. Să aveți lecturi cât mai frumoase și, dacă aveți ocazia, să nu uitați să treceți pe listă și romanul Carei Hunter. Sunt convins c-o să vă placă!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții scrise de Cara Hunter, Crimă în familie, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-MI-L, Fata cu Cartea!