Secretul pacientei, de Lorett Anne White - Recenzie

Editura: Litera

Colecția: Buzz Books

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 416

Anul apariției: 2024

Traducere: Mihaela-Magdalena Dumitru

Loreth Anne White este autoare de thrillere și de cărți de suspans și mister ajunse pe listele de bestsellere de pe Amazon și din Washington Post, printre ele numărându-se In the Dark, In the Deep, Beneath Devil’s Bridge, Secretul pacientei (The Patient’s Secret), The Maid’s Diary și The Unquiet Bones. Are peste trei milioane de cărți vândute în toată lumea, a fost de trei ori finalistă a Premiului RITA pentru ficțiune literară, câștigătoare a Premiului Daphne du Maurier, finalistă a Premiului Arthur Ellis și i s-au decernat diferite alte premii ale industriei literare. Fostă jurnalistă care a lucrat atât în Africa de Sud, cât și în Canada, acum consideră Canada căminul ei. Locuiește în zona Pacificului de Nord-Vest, împărțindu-și timpul între Victoria, pe Insula Vancouver, stațiunea de schi Whistler din Munții Coastei și o cabană rustică de pe malul unui lac din districtul regional Cariboo. Când nu scrie și nu născocește intrigi literare, o veți găsi pe lac, la ocean sau pe traseele turistice, împreună cu câinele ei, încercând – și nereușind – să evite urșii. Pentru mai multe informații despre cărțile sale, vizitați site -ul www.lorethannewhite.com.

🩸VIAȚA EI PERFECTĂ NU MAI ESTE UN REFUGIU ÎN CARE SĂ SE SIMTĂ ÎN SIGURANȚĂ. CÂND CADAVRUL PLIN DE RĂNI AL UNEI FEMEI IEȘITE LA ALERGAT ESTE GĂSIT LA BAZA STÂNCILOR DE PE COASTA DE LA MARGINEA UNUI ORĂȘEL IDILIC, VECINII IDEALI NU MAI PAR DINTR-ODATĂ CHIAR ATÂT DE IDEALI 🩸

Lily Bradley este o psihoterapeută respectată, căsătorită cu un profesor universitar renumit. Soții locuiesc cu cei doi copii ai lor într-o casă de vis din Story Cove, o comunitate strâns unită. Lily duce o viață perfect ordonată, sau cel puțin așa pare. Ca terapeută, știe tot ce ascund oamenii în adâncul sufletului lor. Inclusiv ea însăși. Într -o zi, senzuala și nonconformista Arwen Harper își face apariția în orășel într-un microbuz Volkswagen vopsit în stil hippy, împreună cu fiul ei de șaisprezece ani. Peste noapte, secretele comunității din Story Cove nu mai sunt în siguranță. Deoarece Arwen Harper ar putea să-și cunoască noii vecini mai bine decât se cunosc ei înșiși. Acum cineva a murit, și se pare că e vorba de o crimă. Brutală și cu motivații personale. Intră în scenă Rue Duval, o detectivă perspicace și experimentată. Sarcina ei este să demaște secrete, dar Rue se pricepe de minune să le și păstreze. Pe măsură ce viețile celor trei femei se împletesc inevitabil, un lucru devine limpede: când se pune problema supraviețuirii, oamenii obișnuiți pot săvârși cele mai cumplite lucruri.

„Acesta este parțial motivul pentru care a devenit psiholog - înțelege dintr-o experiență personală, intimă, ce efecte debilitante poate avea trauma pe termen lung asupra unui copil și cum îl pot modela pe un adolescent sau chiar adult incidentele traumatizante. Scopul ei în viață este să-i ajute pe ceilalți să facă față problemelor mintale, să demonstreze că efectul unui eveniment oribil din trecut nu este iremediabil. Scopul ei zilnic, săptămânal, lunar, anual este să arate, din nou și din nou, că un om poate alege să-și schimbe povestea, să rescrie tiparul istoric. Că o persoană nu trebuie să se lase definită de trecut. Sau de factorul genetic. Că oamenii se pot schimba.

Este vocația ei. Țelul ei. Oricine are nevoie de un țel în viață.”

Oh, da, ăsta numesc eu thriller bun! Un thriller pe care n-am mai putut să-l las din mână, efectiv, după ce am citit primul capitol. Ideea e că totul a mers din aproape în aproape în așa fel încât să nu pot renunța la lectură, pentru că prea curios eram de ce mai urmează & ce mai urmează. Pe lângă asta, a avut și capitole foarte fain dozate, cu mister, dar și cu lucruri privitoare la viețile personajelor care nu făceau decât să îmi stârnească și mai mult interesul. Dap, chiar a fost o lectură thriller reușită - după multe nereușite anterioare -, ceea ce parcă, într-un fel, mi-a mai dat speranța că încă mai există autori de cărți thriller care știu cum să scrie și știu cum să ofere ceva „nou”. Secretul pacientei chiar a fost un thriller pe care îl recomand cu cea mai mare încredere oricui - chiar și celor care deja cochetează de ani buni cu acest gen și, în sfârșit, au impresia că le-au citit cam-pe-toate și au citit cam-despre-toate. Mă regăsesc în această situație, dar uite că, cu acest volum, Lorett Anne White chiar a reușit să mă surprindă și să mă facă să vreau să mai citesc și alte cărți scrise de ea (sper din suflet să se mai traducă).

„Neîncrederea, suspiciunea înfloresc între ei ca o prezență groasă și tangibilă și schimbătoare și crescândă, iar Lily știe că viața lor nu va mai fi nicicând la fel. Ziua în care Arwen Harper a intrat în oraș cu Volkswagenul ei albastru, pictat cu imenși fulgi albi de zăpadă, împreună cu fiul ei adolescent pe post de mână dreaptă, a fost ziua în care totul s-a schimbat. A fost începutul sfârșitului.”

Mie-mi place cam orice gen de thriller, dar întotdeauna mi-au plăcut și mai mult acele cărți care mizează pe comunități și spații restrânse. Nu știu, mi se pare că astfel se creează mult mai bine sentimentul acela de claustrofobie, o stare așa de ușoară angoasă, sufocare. De asemenea, atunci când vorbim de comunități restrânse, implicit vorbim și despre un număr oarecum limitat de personaje. Ceea ce înseamnă că, deseori, „vinovatul” se află printre acestea. Cu toate acestea, o clipă nu mi-a trecut prin cap cum stă, de fapt, treaba. Iar plot twist-urile pe care Lorett Anne White le-a introdus (fiindcă, oh, da, avem mult mai multe) chiar m-au dat peste cap și m-au făcut, în cele din urmă, să-mi spun că ăsta chiar a fost un thriller bun, un thriller care am meritat tot timpul meu. Nu m-a plictisit nici măcar o secundă și, după ce am postat la story pe Instagram că citesc această carte, mai multe persoane mi-au spus că, într-adevăr, chiar e un thriller bun. De asemenea, mă bucur că au fost persoane care chiar mi-au spus că așteptau să vadă ce părere am, pentru că auziseră păreri împărțite privitoare la această carte. Le-am spus că mi-a plăcut și, cum de obicei au încredere în gusturile mele, și-au cumpărat numaidecât cartea!

„Pentru că amândouă știm, nu-i așa, Lily, că, deși mintea blochează trauma, corpul nu uită niciodată. Corpul păstrează amintiri disfuncționale. Se manifestă în comportamente autodistructive, ca dependența de sex (...). Ca abuzul de substanțe, comportamentul psihotic. După un moment de șovăială adaugă: Și încercările de a-ți lua viața.”

Nu voi vorbi despre acțiune, pentru că nu-i de interes - puteți afla despre ce este această carte citind descrierea de pe a patra coperta! În schimb, am să vă spun că, după părerea mea, descrierea nu aduce prea mulți lauri cărții - romanul are muuult, mult mai multe de oferit. Tensiune? Bifat. Dramatism? Bifat. Întorsături de situație? Bifat. Personaje chiar faine? Bifat. Acțiune & dinamism? Bifate. După părerea mea, cartea asta chiar a avut tot ce-i trebuie pentru a fi un thriller de succes. Și nu o spun doar eu, ci și rating-ul chiar mare (mai ales pentru o carte thriller!) de pe Goodreads. Nu am verificat să văd ce rating au și celelalte cărți ale autoarei, dar nici nu vreau s-o fac. De fapt, abia acum am văzut ce rating mare are această carte, când am intrat să verific câte steluțe i-am dat (bănuiam că 5, dar eram puțin în dubii deoarece rareori se-ntâmplă să dau 5 steluțe unei cărți thriller). Deci, dacă i-am dat 5, asta chiar înseamnă că mi-a plăcut - ceea ce, de altfel, este și adevărat. V-o recomand cu cea mai mare încredere, deoarece sunt sigur că o să vă surprindă (are chestia aia de „Wow!” pe care o căutăm mulți cititori de thriller) și, de asemenea, o să vă țină acolo pe întreg parcursul lecturii.

„Măcar pentru a fugi de ea însăși, de lucrurile pe care le știe despre propria căsnicie și care o înspăimântă. 

Și poate c-o să i le arate.” 

Mă voi opri aici, pentru că n-aș mai putea spune și altele (nu că aș fi spus prea multe relevante). Mă bucur mult că mi-a plăcut, în primul rând petnru că am avut de-a rateuri cu cărți thriller & mistery în ultimele luni de am zis că am să zic „pas!” o perioadă acestui gen de cărți. Dar, uite, surpriza a apărut când mă așteptam cel mai puțin - și ce surpriză plăcută! E bizar că, în aceeași zi în care m-am apucat, o prietenă chiar m-a întrebat dacă am citit Secretul pacientei. Instant i-am răspuns că „nu, nu încă, dar tocmai ce m-am apucat de ea, am să revin cu păreri imediat ce o termin”. Nu mare i-a fost mirarea când, câteva ore mai târziu, i-am spus că „(...) neapărat tre' să citești cartea asta”! Așadar, chiar este o carte pe care, zic eu, neapărat trebuie să o citiți, și mai ales dacă în general vă plac cărțile thriller. Eu am recomandat-o și o s-o continui s-o recomand tuturor care îmi cer recomandări de cărți thriller, pentru că, după părerea mea, este o carte care își merită toate laudele! Să aveți parte de lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!