sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Concurs sponsorizat de Libris.ro

Salutare,

Iată-ne la un nou concurs, de data aceasta sponsorizat de către librăria online Libris.ro. Vreau să le mulțumesc mult pentru această sponsorizare și sper că vă veți aduna cât mai mulți, credeți-mă, premiul merită.

Așadar, ca să intrați în concurs trebuie să urmăriți acești pași:

  1. Like paginii „Unwritten words” și „Libris” (de asemenea, dacă doriți puteți da like și celorlalte pagini din pagina principală a blogului);
  2. Distribuie link-ul concursului pe un site de socializare, apoi lasă-mi link-ul;
  3. Urmărește blogul prin GFC, după care lasă-mi numele cu care îl urmărești;
  4. Recomandă acest concurs apăsând pe „g +1”;
  5. Urmărește blogul prin E-mail și lasă-mi E-mail-ul cu care îl umărești;
  6. Oferă-mi feedback-ul tău privitor la blog și eventuale sfaturi privitoare la aspectele la care ar trebui să mai lucrez;
  7. Răspund la întrebarea următoare: care e cartea ta preferată și de ce, iar dacă ai putea schimba ceva la ea, ce anume ai schimba?
Premiul constă într-un voucher de 40 de lei pentru orice achiziție de pe Libris.ro! De nerefuzat, așa-i? Așa-i!

Mulțumesc celor de la Libris încă o dată, vă aștept în număr cât mai mare și cât mai doritori de câștig. Concursul va dura până pe la sfârșitul lunii decembrie, dacă se vor fi adunat minim 25 de participanți. În caz contrar, concursul se va prelungi până când numărul de parcipanți va fi ales. Câștigătorul va fi ales dintre concurenții cu răspunsuri cât mai interesante, astfel încât să mă convingă, chiar, să citesc cartea descrisă!

Mult succes, vă aștept!
Andrei


Câștigător „It's time for Giveaway and you're invited”

Salutare,

Am deschis acum ceva timp un concurs AICI. V-ați înscris, ați îndeplinit regulile, acum iată că e timpul să anunțăm și câștigătorul.
Mi-au plăcut răspunsurile voastre, vă felicit, ați dat dovadă de o înclinație spre intorspecție (aș spune și puțină speculare filozofică, dar ar fi niște cuvinte prea mari, hehe). Așadar, în urma extragerii, fericita câștigătoare este (da, da, voi folosi femininul, pentru că niciun băiat nu s-a înscris):


Vă felicit și să vă bucurați de cărți așa cum m-am bucurat și eu când le-am cumpărat. Literatura pe tocuri, vă rog să-mi trimiteți detaliile necesare (adresă completă, cod poștal, nume și prenume, un eventual număr de telefon- deși nu cred că este cazul) pentru a putea expedia premiul. În eventualitatea lipsei un răspuns, câștigătoarea va fi următoarea persoană de pe listă.

Vă mulțumesc că ați participat, chiar vă mulțumesc, și nu uitați că încă mai sunt două concursuri active:
AICI și AICI

Seară faină, ne auzim curând, foarte curând, cu un nou concurs atractiv pentru voi! 

Fugarul, de Massimo Carlotto - Recenzie


O carte spectaculos de surprinzătoare și... ludică.

O eroare judiciară trimite un tânăr sub urmărirea poliției, devenind un caz internațional al justiției italiene. Acuzat pe nedrept de ceea ce nu a făcut niciodată, autorul ne redă, în acest roman autobiografic, parcursul său în această anchetă istorisind, de asemenea, viața sa de „fugar” cu o jovialitate extrem de mare și cu un sarcasm fin. „Cum să mai crezi în justiție când ești acuzat de o crimă pe care n-ai comis-o?”, afirmă Massimo Carlotto la un moment dat. Bună întrebare!

„Cazul Carlotto”, așa cum a fost numit în Italia, surprinde enorm de multe întorsături de situație și aduce mereu și mereu personaje cheie. Fugarul este obligat să fugă pentru a se ascunde de poliție, deghizându-se, tot timpul, în persoanje cât mai „normale”, fără a antrena în a atrage atenția „copoilor”. Deunde un clandestin involuntar și străbate lumea sub identități surprinzătoare, trece prin experiențe inedite, de multe ori fiind la un pas de a fi descoperit. Un personaj ce dorește să se refacă social, însă viața îi este marcată de descoperirea făcută din pură întâmplare. Totuși, personajul nostru drag este nevoit să se întoarcă în Italia pentru a fi judecat, încarcercat și grațiat, toate astea după lungi ani de anchete, de infern, nopți nedormite, dezamăgiri și durere.

Un roman ușor de citit, cu un fir epic lejer, sănătos, numai bun de citit când ești pe un drum lung și când dorești să te relaxezi fără a-ți antrena imaginația. Că, la urma urmei, asta și înseamă „biografie”.

Le mulțumesc fooooarte frumos celor de la Cărți Anticariat pentru acest roman plin de suspans și umor, l-am citit cu mare drag și foarte rapid, având în vedere că mai mereu am fost pe drumuri. De altfel, vă recomand să vizitați site-ul care e în toiul reducerilor și surprizelor.

Editura Nemira (Suspans)
Traducere din italiană de Raluca Lazarovici
192 pagini

Comes a time when


Vine un timp când dorești să te lepezi de tot ce-ai acumulat, să-ți arunci toate amintirile din sertare, să-ți golești capul de toate formulele de la matematică și toate tangentele și cosinusurile, să uiți toate mișcările oscilatorii de la fizică și toate unitățile de măsură, să uiți ce este izopropilul, N-butena, tetrahidroxoaluminatul de sodiu, să uiți teoria lui Sigmund Freud și ce anume prevedea Tratatul de la Maastricht. Când ai vrea să uiți unde anume se proiectează sensibilitatea proprioceptivă, câți nervi cranieni are un om, din ce este alcătuit sistemul nervos central, care este capitala Franței, în ce an a explodat atomocentrala de la Cernobîl, ce formă de guvernământ are Spania, în ce an a aderat Croația la Uniunea Europeană.

Vine un timp când ți le dorești pe toate astea. Și nu numai.

Când dorești să fii lângă acea persoană care te face fericit, care te face să te simți complet, iubit, întregit, perfect, imperfect, trist, melancolic, visător, glumeț, irațional, dar, totuși, fericit. Acea persoană lânga care ai vrea să te trezești o viață întreagă și s-o privești dormind, iubind-o ca și cum ai fi văzut-o pentru prima dată. Apoi să cobori jos și s-o privești iarăși, stăpân peste ceea ce-ți aparține, dovedind că eternitatea există. Există în fiecare din noi. Și două eternități îs mai bune decât una singură.

Da, ți le poți dori pe toate.

Vine un timp când trebuie să-ți faci curaj și să strigi: „Da, asta sunt eu, la naiba! Arăt așa cum arăt, gândesc așa cum gândesc, simt așa cum simt, iubesc așa cum iubesc, dar sunt unic. Nu încerca să mă faci să mă simt mai puțin om, doar pentru că nu mă încadrez în ideile tale și nu încerca să mă schimbi doar ca să mă potrivesc în lumea. Dacă trebuie să mă schimb, voi lua singur această decizie, pentru că am trecut de perioada Evului Mediu.”

Când ești suficient de puternic ca să te iubești așa cum ești, vei fi surprins de cât de multe porți ți se vor deschide și cât de multe posibilități îți vor ieși în cale. Dacă trecutul nu te mulțumește, uită-l pe loc. Alcătuiește-ți o nouă viață în care să crezi.

Câteodată trebuie să ți le dorești pe toate. Și trebuie să-ți fie frică de eșec!

vineri, 28 noiembrie 2014

Jurnalul Annei Frank, de Anna Frank - Recenzie


Le mulțumesc celor de la Bookia.ro pentru această carte minunată, care a fost savurată pe deplin de ființa mea!

Am tot amânat lectura acestei cărţi pentru că tot găseam titluri interesante, care îmi “făceau cu ochiul “ sau pentru simplul fapt că nu aveam timp.

Savurat pe deplin de conştiinţa mea înfometată de reverie, jurnalul a reuşit să îmi atingă cele mai sensibile coarde, stârnind un amalgam de sentimente. Aş fi regretat enorm dacă nu aş fi parcurs aceste pagini.
Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Ţările de Jos, într-o ediţie îngrijită de tatăl ei, Otto Frank, “Jurnalul Annei Frank” a fost tradus în peste 65 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare- un număr exorbitant, după cum se observă. De ce atât de preţios şi considerat atât de important? Anne Frank este, probabil, un nume familiar chiar şi pentru cei care nu au citit jurnalul, caci reprezinta un document extreme de important, din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial.

Împreună cu familia ei şi alţi evrei, Anna Frank este nevoită să se ascundă în Anexă. Urmează să locuiască aici doi ani (6 iulie 1942- 4 august 1944), după modelul unei vieţi clandestine. Sunt obligaţi de circumstanţe să păstreaze liniştea până când pleacă muncitorii din fabrica, iar ferestrele sunt ţinute închise pentru a nu da nimănui de bănuit că cineva ar putea locui în încaperea respectivă. Cea mai îngrozitoare condiţie, pentru ea, era aceea de a nu putea râde când simţea nevoia (ceea ce era aparent imposibil, în contrast cu personalitatea ei ludică) şi îi lipseau plimbările prin natură (“Pentru oricine se teme, este singur sau nefericit, este cu siguranţă cea mai bună metodă să se ducă undeva în natură unde este complet singur, singur cu cerul, cu natura şi cu Dumnezeu. Atunci, abia atunci, simţi că totul e aşa cum trebuie să fie şi că Dumnezeu vrea să vadă oamenii în simpla şi frumoasa natură, fericiţi”). Cu toate acestea, finalul este prezentat într-o ipostază tragică: cei opt locatari ai Anexei sunt arestaţi şi deportaţi cu ultimul transport spre Auschwitz, iar cu excepţia lui Otto Frank, toţi vor muri. Astfel, tatăl Annei va publica şi va face cunoscut, în toata lumea, jurnalul fiicei sale.

Stil precis,scurt, dar ironizant (“ o să le arat eu  ca Anne Frank e unsă cu toate alifiile şi-or să se minuneze şi-or să-şi închidă numaidecât fleanca”), impregnat de oralitate şi fineţe psihologică, Anna se adresează jurnalului pe care îl primeşte de ziua ei, numindu-l “Kitty”, ca şi cum s-ar adresa celei mai bune prietene, prezentându-i gândurile, sentimentele şi frământarile sale cele mai ascunse. Sincer, când l-am răsfoit prima dată, chiar asta am crezut. Nu îmi imaginam că numele acesta îi va fi atribuit jurnalului propriu-zis.

Consider că această carte ar trebui să fie lectură obligatorie, căci răscoleşte orizontul sufletului şi determină meditări profunde asupra valorilor etice, cum ar fi libertatea, pe care, fiecare dintre noi ar trebui să o preţuim mai mult.

Este o carte emoţionantă, tapetată de autenticitate, care reverberează şi în prezent vocea acestei fiinţe umane de doar 13 ani, provocând o transpunere revoltată în ceea ce priveşte consecinţele acestui război. Astfel, jurnalul conturează, în fond, un personaj puternic, nuanţat de speranţa, impresionând prin maturitatea de care dă dovadă.

În ceea ce priveşte exegeţii, Phillip Roth apreciază că : “Era o tânară minunată. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei… Ardoarea, spiritul care o animă-mereu active, punând mereu lucrurile în mişcare… E ca o surioară pasională a lui Kafka, este fetişa lui pierdută.”

Citate:

“Atâta timp cât poţi privi cerul fără teamă, ştii că eşti curat pe dinăuntru şi că vei fi din nou fericit. Şi atâta timp cât există această mulţumire interioară, mulţumirea pentru natură, Dumnezeu şi multe altele, atâta timp cât o porţi în tine, vei putea deveni din nou fericit. Poţi pierde totul: bogaţia, prestigiul, dar mulţumirea interioară poate fi doar ascunsă şi te va face, atâta timp cât trăieşti, din nou şi din nou fericit”.
“Lenea poate să pară atractivă, dar numai munca oferă satisfacţii”.
“Cine ar fi crezut vreodată că se pot petrece atât de multe în sufletul unei tinere fete?”

Îi îmbrățișez cu mare drag pe cei de la Bookia și le mulțumesc, încă o dată, pentru posibilitatea de a citi această carte care merită citită, care poate fi comandată de AICI. De asemenea, vă invit să profitați de MARILE reduceri, cu ocazia Black Friday.