Un motiv bun pentru a muri, de Morgan Audic - Recenzie (Crime Club)

Editura: Crime Scene Press

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ 

Număr de pagini: 480

Anul apariției: 2023

Traducere: Horia Nicola Ursu

Morgan Audic este un scriitor francez, autor de romane de suspans, născut la Saint-Malo în 30 ianuarie 1980. A copilărit la Cancale, iar din 2010 a locuit la Rennes, unde a predat istoria și geografia la liceu. A scris două thrillere: Trop de morts au pays des merveilles (2016), Un motiv bun pentru a muri (2019; 2023, Editura Crime Scene Press, în traducerea lui Horia Nicola Ursu) - pentru care a câștigat, în 2020, Premiul Publicului Livre de Poche - și Personne ne meurt a Longyearbyen (2023).

☢️ RĂNILE CARE S-AU DESCHIS & SÂNGELE CARE A CURS PESTE PREZENT ☢️

Un cadavru mutilat cumplit, suspendat de o clădire. Un oraș sovietic hipnotizant și înspăimântător. Doi anchetatori, împinși de motivații diferite, urmăresc un criminal nebun care își marchează loviturile printr-o rândunică împăiată. Umbra unui dublu asasinat comis în 1986, în noaptea când a explodat reactorul de la Cernobîl. Un thriller care te ține cu sufletul la gură, cu acțiunea petrecându-se într-o Ucraină mustind de conflicte armate, colaps economic și revendicări ecologiste.

„- Războiul înseamnă aici că un frate trage în alt frate, sau în cel mai bun caz într-un văr, argumentă Ossip. Chiar și atunci cînd iei la țintă un rus, nu poți fi sigur că n-ai să-ți nimerești vreo rudă îndepărtată. Blestematul ăsta de război de rahat! (...) războiul ăsta seamănă cu povestea lui Oedip. Trupele de la Kiev vor să-l ucidă pe tătucul rus, iar rebelii proruși se bat ca să intre din nou în mama Rusia. Iar ca să-și atingă scopul, se căsăpesc cu entuziasm în familie.”

Am să-ncep această „reacție”, mai mult decât „recenzie”, apreciind cât de bună a fost traducerea. Nu că m-ar recomanda ceva pe mine să analizez la nivel microscopic ce face ca o traducere să fie reușită sau mai puțin reușită, însă chiar am simțit lectura ca fiind foarte fluidă. Convingătoare. Naturală. Faină. Și cred că, în mare parte, acest lucru se datorează și traducătorului. Așadar, mulțumesc! Acum, întorcându-ne la carte (nu că traducerea n-ar fi despre carte), nu prea obișnuiesc să citesc „thrillere franțuze”, sau poate am mai citit de-a lungul timpului, dar n-am băgat de seamă. Oricum, Morgan Audic m-a câștigat de la primele capitole - care mi-au dat niște fiori ciudați -, și, de-atunci, nu m-a pierdut deloc de-a lungul lecturii. Un motiv bun pentru a muri îți dă motive bune de a citi cărți thriller; și n-aș încadra această carte într-un singur gen literar, adică nu i-aș da o încadrare, prin definiție limitativă, deoarece Morgan Audic abordează mult mai multe teme - de la geopolitică, până la corupție, de la crime, până la „în cele din urmă, fiecare primește ce merită”, de la ideologii și teorii, tipologii, până la, într-o oarecare măsură, chiar o lecție importantă & relevantă de istorie. Nu? De fapt, cartea asta a avut de toate - și, în egală măsură, toate mi-au plăcut. Iar faptul că Morgan Audic mi-a servit personaje absolut delicioase, cu replici amuzante & glume presărate pe alocuri, n-a făcut decât ca lectura să fie una și mai bună.

„Oare ce oroare avea să găsească acolo, înăuntru?”

Alegerea „fundalului” pe care s-a desfășurat acțiunea - Cernobîlul, locul în care a avut loc explozia din 1986 -, acum devenit un spațiu lipsit de viață, întunecat, sumbru, periculos (nu că n-ar fi fost și înainte de explozie), mi s-a părut foarte inspirată. I-a permis lui Morgan Audic să dea curs unei povești bizare, în care suspansul atinge cote maxime, să insereze o crimă simbolică (ritualică?) - o crimă care, se va dovedi ulterior, a avut drept punct de plecare niște interese și mai nebune. Totul începe când în Pripiat este descoperit un cadavru, iar „misiunea” (neoficială) de a-l descoperi pe criminal este pusă în cârca lui Alexandr Rybalko, chiar de către tatăl victimei. În paralel, Joseph Melnyk, împreună cu Galina Novak, se ocupă de ancheta oficială. Nu trece mult timp până când încep să apară semne de întrebare - Leonid Sokolov, cel ucis și torturat, a fost fiul unei femei ucise chiar în seara în care a explodat centrala nucleară. Să existe, oare, o legătură între cele două crime? După atât de mulți ani? Lucrurile sunt cu mult mai complicate decât am putea crede, iar povestea, care este învăluită într-un mister dens de-l tai cu cuțitul, se va transforma încet & sigur într-o poveste care își are punctul de plecare în profunzimea celui mai adânc întuneric. Pentru mine, Morgan Audic chiar a reușit să scrie un thriller excelent, căruia i-am savurat fiecare pagină, deși este destul de lung. Nu m-a plictisit nici măcar o singură clipă!

„În locul stomacului și intestinelor, cavitatea abdominală era umplută de un amestec de fîn și paie, iar în mijlocul grămezii respective zăcea un ghem de pene. Îl extirpă cu băgare de seamă și nu-i veni să-și creadă ochilor: ținea în mînă o pasăre întreagă, un șoim, pe care îl așeză cu grijă pe pieptul alb al mortului.”

O intrigă foarte bine pusă la punct, fructificată excelent de-a lungul celor aproape 500 de pagini. Audic nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume, să abordeze circumstanțele istorice, să dea glas anumitor păreri și, bineînțeles, să insereze pe alocuri un fascinant umor, fie el și negru. Mi-a plăcut mult, chiar a fost un thriller care m-a surprins și căruia, sincer să fiu, nu i-aș fi dat chiar atât de multe șanse. Dar, uite, se pare că intiuția nu mi-a fost prea inspirată. Personajele mi-au plăcut la nebunie, au fost complexe, iar dacă replicile mi se par „umane”, atunci cu siguranță înseamnă că sunt reușite. Nu am vrut să mă apropii de niciunul dintre ele, deoarece chiar n-am vrut să fiu parte a poveștii ăsteia nebunești - am stat pe tușă și mi-am zis că le voi privi cum se duc în cele mai nebănuite direcții și cum dau piept întunericului care, pe măsură ce înaintezi în lectură, devine tot mai patologic. Cadrul istoric în care acțiunea a fost plasată, iarăși, mi-a plăcut, și m-a făcut să vreau să revăd renumitul serial despre Cernobîl. Cunoscându-și personajele, cunoscându-și narațiunea, în Un motiv bun pentru a muri Morgan Audic a reușit să dea glas unui loc plin de fantome, unui loc parcă rupt de lume, pe care pare că până și Dumnezeu l-a uitat. Direcția în care s-au dus toate mi-a plăcut mult și, sincer să fiu, cred că romanul lui Audic chiar e unul dintre cele mai bune thrillere (am să-i zic așa, în primă instanță) citite anul acesta!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Morgan Audic, Un motiv bun pentru a muri, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii ale acestui roman: Anca și Cărțile, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-MI-L, Fata cu Cartea, Cărțile Mele și Alți Demoni!