sâmbătă, 19 aprilie 2014

Tineretea- o poveste fara sfarsit!





De când am învățat sensul cuvintelor și cum să le adaug, am început să privesc lucrurile altfel. Însă toate-mi croiesc un drum pândit de nebuni, de neadaptați și rău famați. Moartea face parte din delirul total, o ultimă înnebunire înainte de a pleca spre bizar și spre stele. Un ultim delir. Că, până la urmă, cândva, toți vom fi niște fantome... Și doar niște amintiri!


            Oriunde ai merge, îți duci poveștile cu tine. Le porți în pagini scrise cu pana sufletului, le îngrijești în așa fel încât să nu se rupă, dar timpul trece peste ele, nemilos și nepăsător, și sunt date uitării. Unele, însă, rezistă, căci nu există o singură poveste în sertarul interiorului tău, ci au fost cel puțin atâtea câte degete ai la o mână. Primul examen trecut cu brio, prima privire pătimașă, primii prieteni din liceu, părinții care te-au susținut la sfârșitul facultății și toate activitățile care ți-au condimentat viața de adolescent. Nu ești doar tu, un suflet cu două mâini, o inimă și doi ochi. Ești tot ceea ce ai făcut până în acest moment. Ești familia care te-a crescut, persoanele pe care le-ai iubit, lacrimile vărsate, ești timpul irosit, oamenii care au crezut în tine. Ești zâmbetul pe care îl afișezi, spontan și involuntar, unui necunoscut și care, în momentul următor, este uitat.

            Tinerețea e drumul acela plin de muzică, voie bună, plimbări cu prietenii. Glume, zâmbete, lacrimi. Pușculițe goale. E perioada în care amintirile se așează în rafturile goale și imense ale întâmplărilor. Momentul în care nimic nu ți se pare irealizabil, dar, cu toate acestea, câteodată îți este frică să încerci sau să mergi mai departe.

Îți cauți norocul în lume. Dai peste oportunități de tot felul și, curând, îți dai seama că te îndrăgostești de toate locurile pe care le vizitezi, de toate paginile pe care le răsfoiești și de toate florile ce se hrănesc cu sufletul pământului. Ești parte a evenimentelor, ai un suflet care poate schimba lumea: lucrurile mărunte fac diferența. Poți schimba lumea atunci când vei înțelege că „NOI” sună mai frumos și înseamnă mai mult decât „EU”, poți schimba lumea atunci când vei simți bucurie atunci când dăruiești, nu când primești, vei putea schimba lumea atunci când vei învăța să zâmbești și să vorbești frumos unui om care te-a deranjat, înțelegându-i stângăcia. Dacă vrei să schimbi lumea... iubește! Pentru că oamenii nu pot trăi fără iubire și nu sunt condamnați să rămână singuri. Mulți nu realizează importanța unui suflet pereche alături de care să împartă pământul, aerul, orizontul și viața și preferă să se arunce orbește în povești de iubire incerte. Iubirea nu este rațională și nu putem alege pe cine să iubim, iar la capătul luptelor dintre rațiune și inimă, inima este cea care ia decizia finală.

Trăiești povestea devenirii tale, pe care ai scris-o până în acest moment și pe care o scrii în acest moment. Alege opțiunea pe care o numește sufletul, nu pe cea rațională. Fii fericit, joacă-te, învață și citește. Iubește, zâmbește și încearcă să privești, întotdeauna, acea parte plină a paharului, și, când simți nevoia, plângi. Șterge întunericul din suflet, aprinde lumina speranței și pornește la drum. Înarmează-te cu ambiție, ia cu tine busola dualității și un creion. Să nu privești în urmă, alții vor fi întotdeauna acolo, gata oricând să te oprească și să te amăgească. Dar, cândva, tu vei fi în vârf iar ei la baza muntelui. Chiar și în asemenea circumstanțe, tot vor scanda răul, vor fi spuse minciuni și vor arăta cu degetul. Nu trebuie să plângi din cauza acelor umbre care te-au privat de soare. Rămâi mereu tânăr.

Mori tânăr.

6 comentarii: