Am învățat...
Am învățat totul, dar încă mai am de învățat și de cercetat.
Am învățat că trebuie să permit să fie ce-și dorește, tainic, sufletul meu.
Am învățat că trebuie să mă abandonez curgerii în iubire Divină, ce-mi dă permanent accesul la magia de a mă uimi.
Am învățat că trebuie să-mi descătușez porțile inimii, pentru ca fiecare particulă din Univers să se completeze, intim, cu mine.
Am învățat să am răbdare, sau, dacă nu, măcar să am impresia că o fac.
Am învățat să fiu optimist; lumea este mai frumoasă când am zâmbetul pe buze.
Am învățat să nu las furia să mă consume. O decizia proastă luată când ești calm, este mai bună decât o decizie proastă luată când ești nervos.
Am învățat că nu trebuie să dau vina pe trecutul meu pentru cine sunt în prezent, ci pe prezentul meu pentru cine voi fi în viitor. Nu genele, nu familia, nu banii, sunt motivul pentru care nu ești împlinit. Ai informația de care am nevoie la dispoziție, iar scuzele nu te vor face mai bun.
Am învățat că sunt într-o bătălie cu mine însumi, nu cu oricine altcineva. Dacă ieri ai alergat un kilometru, astăzi vei alerga doi kilometri. Dacă ieri ai citit jumătate de oră, azi vei citi o oră.
Am învățat că nu trebuie să fiu original, ci autentic.
Am învățat că nu trebuie să-mi petrec timpul și să-l irosesc cu oameni care „mă trag în jos” - nu uita, ești suma celor cinci oameni cu care petreci cel mai mult timp.
Am învățat să-mi asum unele lucruri.
Am învățat că indiferența provoacă răni profunde.
Am învățat să zâmbesc unui necunoscut, chiar dacă el nu-mi zâmbește.
Am învățat să nu judec cuțitul ce taie și frânghia ce leagă.
Am învățat că nu este rău să fii singur, ci, uneori, este chiar (mult) mai bine.
Am învățat că nu sunt, neapărat, cum doresc ceilalți să fiu... Ci cum îmi doresc eu să fiu.
Am învățat că, dacă nu ar fi existat cuvintele m-aș fi prăbuşit de mult, pentru că ele
îmi hrănesc speranţele şi, atunci când totul pare făra rost, ele dau un
sens lucrurilor banale.
Am învățat că îți poți cumpăra cele mai noi și în vogă haine, dar nu și eleganța.
Am învățat că poți cumpăra sexul, dar nu și dragostea.
Am învățat că poți cumpăra câte flori dorești, dar nu și puritatea.
Am învățat că, uneori, e bine să plângi.
Am învățat că eternitatea se măsoară, de fapt, în clipe.
Am învățat că poți cumpăra sexul, dar nu și dragostea.
Am învățat că poți cumpăra câte flori dorești, dar nu și puritatea.
Am învățat că, uneori, e bine să plângi.
Am învățat că eternitatea se măsoară, de fapt, în clipe.
Am învățat că bogăția cât de mult ai câștigat, ci cât de mult ai adunat.
Am învățat că, deși fluturii își măsoară fericirea și viața în clipe , tot reușesc să-și trăiască nemurirea.
Am învățat că lucrurile făcute în grabă, chiar și cu entuziasm, nu
au cum să îmi fie pe plac.
Despre timp am învățat că opt secunde pot fi un imens spațiu între mine și dorințele mele. Că, deși pare atât de puțin, încerc să măsor infinitul. Însă am învățat că o pot lua de la capăt. Că pot renunța la lucruri care mă fac fericit și îmi plac, fără ca lumea să se prăbușească și, astfel, pot construi un viitor din bucăți rupte din suflet, pentru alții. Și, da, am învățat că pot fi (și) altruist.
Am aflat, cu stupoare, că poți provoca durere și mândrie, în același timp, în inima aceleași persoane. Și, cu toate că unii oameni mă pot dezamăgi, pentru mine eu, mereu, eu voi fi cel mai bun, voi fi propriul meu erou, pentru că nu am să mă abat de la principiile mele și îmi voi continua drumul, mai plin de mine și de ură.
Despre ură am aflat că poate fi și utilă. Cel mai mult pentru mine și doar asupra mea se poate răsfrânge propria ură. Doar detestând fiecare lucru pe care îl fac, data viitoare îl voi face mai bine. Urăsc ceea ce fac, însă ceea ce fac, fac perfect, tocmai de aceea... Acest sentiment este al meu, doar al meu, nu îi afectează pe alții, însă mulți mă întreabă cum de pot zâmbi în fiecare dimineață. Cât de straniu ar suna să le spun că din cauza urii mele pot face asta.
Am învățat că trebuie să învăț. Mult, util și din ce în ce mai bine, pentru ce ce vor veni după mine. În fond, pentru ei îmi duc existența în fiecare zi.
„Mulți oameni încă nu au învățat că unul din principalele scopuri ale vieții este să ne bucurăm de ea.” — Samuel Butler
Vă scriu de printre câteva zeci de ecuații și cuvinte străine. Sper că mesajul meu a asjuns cu bine la voi!
Vă mulțumesc pentru atenție!
Esti genial :)
RăspundețiȘtergereUgh, mulțumesc frumos. (hug) Mi-e așa rușine că nu am mai intrat de ceva timp!
RăspundețiȘtergere